Ursul Aurică

nu și-a mai tăiat unghiile din copilărie. Nu s-a mai spălat pe cap din adolescență. La subsoare nu mai zic. La coaie nici atât. Între degetele de la picioare are douăzeci și patru de specii de ciuperci. Avusese douăzeci și șase, dar două le mâncase când nu putuse coborî în sat. Când coboară în sat, Ursul Aurică se așează pe laița lui Tanti Glafira, sparge semințe de floare soarelui între dinți și scuipă cojile pe podeaua de lemn a prispei. Un nesimțit, Ursul Aurică.