Mortua Est (fragment 4)

we all go a little borderline sometimes

părinții mei n-au avut aparat video. amintirile s-au derulat

mereu pe ecranul lăuntric

la Gherăiești... Terasa Parc... sau bucătăria unei mătuși

de-aici îmi scot io câte-o trufanda literară

memoria e vie & dureroasă. nu știu prin ce minune dar

se încăpățânează să dăinuie

spuneai c-o să merg acasă și-o să scornesc haikuuri pentru

cei care o să le înțeleagă                     (tu nefiind printre ei)

păi normal căci ai nevoie de studii acreditate și de articole

girate de cele mai erudite minți academice

de-aia ți se zbârlește fofoloanca la murmurul unor locuțiuni

neuzitate în limbajul curent & la atingerile brutale ale

bărbaților pe care n-ai să-i seduci

până nu verifici fișa de funcționare a motorului nu te urci

în barcă

e mai avantajos să visezi. și fizicienii visează draga mea

poeții încă refuză

concilierea a fost înregistrată de reportofonul unei urechi

deschise într-un salon de spital

asistentul medical s-a apropiat de un muribund i-a prins

obrajii în menghina palmelor și a rostit fluent ca o adiere

de vânt lin: nu-ți fie teamă! n-ai pierdut nimic

(Foto © flickr.com, PAUL CASSAR)