Alertă în tramvai

Poveste e mai veche, dar mi-am amintit-o zilele astea: Tramvaiul era oprit în stația din Piața Unirii, așa, mai pe seară, când aproape să cadă întunericul. Deloc aglomerat, toată lumea avea loc pe scaun. Și, brusc, urcă pe ușa din față un tip plin de sânge, cu cămașa ruptă, agitat, se oprește la capătul culoarului și urlă: „Unde-i controlorul? Îl omor! Îl tai!”. Liniște de auzeai cum se îzbesc fluturii de noapte cu capul de geamul tramvaiului. Unii se legau la șireturi, alții căutau preocupați prin sacoșe, își făceau unghiile etc. Nimeni nu avea curajul măcar să se uite măcar în direcția ăluia. Vatmanul nici nu mai pornea tramvaiul. „Unde-i controlorul?”, mai urlă o dată. Și-un student așa, mai pirpiriu, își drege discret glasul și-i răspunde cu voce șovăielnică, fără să ridice privirea: „Nu e aici”. După alt moment de tăcere grea, nervosul spune: „Bine”. Și pleacă liniștit.