Raluca Barbu (Marchis)'s Blog, page 4

Peisaj corporatist suprarealist

“Peisajul este pe atât de rar întâlnit de mine în ultimul timp, pe cât de des l-am descris în textele mele. Senin ce acaparează cerul, o lună conturată perfect în ultimul pătrar, luceafăr solitar în colţul tabloului. Eu, confortabil legănându-mă într-un balansoar pe balcon, la al patrulea etaj al unui hotel de patru stele, admir […]

Dependent de lectură

Sunt într-o goană continuă după timp, pauze, minute petrecute între cărţi. Orice călătorie implică un interval temporal care permite lectura. Fiecare pauză de masă este un moment oportun pentru a-mi rezema cartea de tavă şi de a-mi servi prânzul cu garnitură bogată în literatură. Autobuzul transcende mijlocului de transport în comun de câte ori mă […]

Confruntare cu excesul de cuvinte

Sunt consumatoare de cuvinte și devorată de ele în același timp. Am obosit să alerg după cuvinte, să le caut cu pixul, cu tastatura, cu ochii. De câte ori le permit, îmi invadează mintea și timpul. Le citesc și parcă lumea întreagă este făcută din ele: castele, oceane și constelații născute din cuvinte care vor […]

Intrare liberă Frumosului

Frumosul şi urâtul, două concepte la fel de relative precum binele şi răul, picură în noi, în proporţii inegale, poftă şi teamă de viaţă. În fiecare zi ni se poate întâmpla să fim frumoşi şi buni, urâţi şi fricoşi, plini de viaţă sau părăsiţi de ea. Depinde cine ne priveşte. Suntem un amalgam de intenţii […]

Povestea nescrisă a frăguţelor

Nu ştiu dacă vreodată le-au fost închinate frăguţelor câteva pagini de literatură, însă ştiu sigur că le voi dedica eu câteva rânduri, acum, în timp ce gustul lor încă se mai confundă cu o muză a simţurilor. Niciodată, în toate plimbările mele în natură şi pe munte în particular, n-am avut parte de asemenea spectacol […]

Revedere în nocturnă

E lună plină în casa mea nouă. Veghează deasupra familiei mele şi-mi luminează rândurile. Sunt douăzeci de ani de când am descoperit luna pe post de veioză şi confident. Se pare că nici ea nu m-a uitat după atâta timp, dacă răsare acum, plină, chiar în casa mea. Sigur nu i-a fost uşor să mă […]

Feminitate şi şuetă

A fi norocoasă intră în CV-ul meu uman, chiar dacă uneori am impresia că alerg după noroc vânturând un lasou ameninţător în urma lui şi adeseori capturându-l cu forţa. Deseori când soarta face casă bună cu mine mă întreb dacă am fost într-adevăr norocoasă sau doar perseverentă. Aleg întotdeauna să mă consider norocoasă, pentru că, […]

Ce fericire că eu sunt eu şi nu altcineva

O, dacă ar fi să adun la un loc toate înfăţişările pe care le-am adoptat de-a lungul anilor, drept chip sau scut, aş putea interpreta de una singură rolul tuturor personajelor dintr-un roman scris de Garcia Marquez, fără ca acestea să fie înrudite. Într-un final, nu mai este vorba despre asta atunci când mă privesc […]

În Pitești, cu drag și dor

Au trecut 8 ani de la lansarea primei mele cărți la Biblioteca Județeană din Pitești și vara aceasta mă reîntorc în aceeași sală, cu cea de-a treia carte publicată. Cu “Orașul din viața mea” încheiam capitolul adolescenței piteștene, oferind orașului meu un elogiu de neșters. Cu “Selfie în oglindă. Când femeia devine mamă” am deschis un capitol […]

Aş putea fi atât de fericită toată viaţa

M-aş putea trezi în fiecare dimineaţă lângă tine, cu ochii abia mijiţi, cuprinzând suprafaţa de un verde opac a pădurii noastre. De abia începe ziua şi, din secunda în care privirea desluşeşte întreg peisajul, cu ajutorul unor schimbătoare dioptrii, orice rămăşiţă de gând necurat sau coşmar ascuns în adâncurile nopţii se dizolvă treptat în natură […]