Raluca Barbu (Marchis)'s Blog, page 3

Vine. O simt. Primăvara

O variațiune de titluri pe aceeași temă universală, repetabilă, inepuizabilă. Simt cum se apropie primăvara. Vine de undeva din adâncul pământului, din îndepărtarea cerească, din miezul ființei umane. Îi simt pulsul abia perceptibil cum ține un ritm doar intuit acum, dar care, în curând, îmi va inunda inima cu sânge proaspăt, cu viață nouă. O simt […]

Terapie prin scris

Interesant cum titlul Terapie prin scris m-a ales pe mine, m-a făcut să-l pun în fruntea blogului şi-a aşteptat atâta vreme să îi găsesc un rost sau un motiv pentru avantajoasa lui poziţionare. În ultimul timp scrisul a fost urechea care mi-a ascultat gândurile atunci când nu era nimeni în preajmă să mă audă, iar […]

Suntem consumatori de momente

Da, asta simt de multă vreme şi abia acum reuşesc să identific sentimentul aceasta de foame atât de greu de satisfăcut. Aş vrea să generalizez foamea, să îi dau un caracter general, social, însă este atât de puternic prezentă în mine, încât chiorăitul maţelor mi-ar acoperi orice discurs la persoana întâi plural. Personal, consum zile […]

Ochi de pădure

Mi-am imaginat perfect pădurea pe care aș putea s-o privesc zi și noapte, fără să mă satur și, într-un fel miraculos, uman, explicabil și totuși greu de înțeles (fire încâlcite, împletite și descurcate de degetele delicate ale universului), pădurea a ajuns să se trezească și să adoarmă în fața casei mele, în fața ochilor mei […]

Fericire gratis – Timp furat de sărbători

Zilele libere de sărbătorile de iarnă au fost fructul interzis pentru mine timp de zece ani, când lucram într-o multinaţională. Munceam atunci când parcă toţi ceilalţi îşi făceau ultimele cumpărături înainte de Crăciun sau cu câteva ore înainte de petrecerea de Revelion. Multe lacrimi de frustrare am plâns pe portativul lipsei de timp şi cumva […]

A fi sau a nu scrie, poezie

                            De-aş pierde scrisul printre vase nespălate Şi rufe neîmpachetate Chiar crezi că nu m-aş mai putea bucura? Eu zic că nu, tu zici că da. Acelaşi eu în ambele păreri Mă contrazic şi azi ca ieri, De parcă totul se măsoară […]

The post A fi sau a nu scrie, poezie appeared first on Raluca Marchiş.

De-ar fi să nu mai scriu

  Şi de ar fi să nu mai scriu, ce, n-aş mai putea să mă bucur de-o lună plină? Să respir aer puternic de munte sau să gust frăguţe coapte de pe malul pârâului? Să nu mai pot simţi viaţa prin cuvinte, să o trăiesc doar prin fapte, imagini, sunete, gusturi? Să nu mai tânjesc […]

The post De-ar fi să nu mai scriu appeared first on Raluca Marchiş.

Lunga călătorie a boabelor de cafea, de pe crenguţele arborelui, până pe buzele mele

E firesc să nu ne cunoaştem soarta, la fel cum e firesc să avem impresia că o cunoaştem la fiecare răscruce, când părăsim un drum pentru altul, convinşi fiind că toţi paşii adunaţi la un loc au fost merşi cu exact acest scop: de a o lua într-o altă direcţie. Nu doar că nu avem […]

Bacalaureatul şi luna plină

De ceva vreme mă gândesc la luna mea din Piteşti, cea din dormitorul meu. Luna aceea era în stare să scoată din mine o paradă de cuvinte deloc modeste la adresa ei însăşi, prin stiloul meu. Mă scotea pe pervazul ferestrei de câte ori era plină în toiul verii. Uneori reuşea să o scoată şi […]

Trăiesc un (ne)sfârșit șir de începuturi

Am trăit treizeci și de ani pe traiectoria unei pietre aruncate peste apă, care face din loc în loc cercuri mari, din ce în ce mai mici. Așa am trăit și eu, circular. În fiecare perioadă din viața mea am trecut de mai multe ori prin același loc, atât cât să nu-mi uit itinerariul. Și […]