Irina Binder's Blog, page 47

Lista

Copleşită de reproşurile făcute de cineva apropiat, mi-am
amintit de o întâmplare din copilăria mea, când i-am reproşat lui tata că
niciodată nu aştepta să se usuce gresia după ce o spălam şi intra în casă
lăsând urme pe ea. Atât de tare m-am enervat atunci, încât i-am turnat o listă
întreagă de nemulţumiri şi de reproşuri, amintindu-i şi de alte dăţi când m-a
supărat.

Tata m-a ascultat

Uneori eșuăm...

În viață se mai întâmplă și să eșuăm. Oricât de buni am fi, oricât ne-am strădui, oricât de mult am iubi, la un moment dat tot se poate întâmpla să nu fim mama care ar trebui să fim, un tată destul de bun, o fiică sau un fiu așa cum ar merita părinții noștri, un frate sau o soră așa cum ar trebui, o prietenă sau un prieten așa cum ar aștepta prietenii... 

Eșecul descurajează. Sentimentele

Unii se descriu mâzgălind porți și garduri...

Cândva, în adolescenţa mea, m-am certat cu o prietenă.
Aceasta a fost atât de supărată pe mine, încât era stăpânită de o dorinţă
nebună de a se răzbuna. Și a recurs
la niște gesturi nebunești.  

Într-o zi, am găsit scris cu cretă pe poartă: “Aici locuieşte
o proastă”. Am șters repede sperând că nu a văzut prea multă lume.  Recunosc, primul impuls a fost să merg să-i
scriu şi eu ceva pe

Azi m-a bucurat...

Azi m-a bucurat...

Mă tot întreabă lumea ce am primit de iepuraș. ABSOLUT NIMIC. Dar am primit acest mesaj și niște declarații verbale sau nespuse, prin îmbrățișări, prin lacrimi, prin priviri care m-au făcut să simt că am un rost pe lumea asta... Ce mi-aș fi putut dori mai mult? Ce lucru material m-ar fi putut bucura mai mult?! Ce lucru m-ar fi putut face să izbucnesc în plâns așa cum m-a făcut acest mesaj? 

Stop!

Atât de obositori sunt cei care te obligă să te justifici tot timpul, să le dai explicaţii cu privire la ce-ai făcut sau ce n-ai făcut, de ce nu i-ai sunat, de ce nu le-ai răspuns la sms, de ce nu le-ai spus şi lor că au băgat portocale la alimentară - de parcă ai vreo obligaţie faţă de cineva! Singura obligaţie pe care o avem faţă de ceilalţi este respectul, dar şi pe ăla trebuie să-l

Dăruiți lumină!

Dragii mei,

Azi voi aduce în atenţia voastră o iniţiativă care îmi place
mult şi despre care merită să vă povestesc.

Ştiu că o să vă placă și vouă şi că o să vă implicaţi cu
mult drag.

E-on şi-a propus să doneze 100.000 de kWh către 12 instituții (şcoli,
spitale, centre speciale pentru copii şi case de bătrâni). 
100.000 kilowaţi
(echivalent în energie electrică sau gaz) vor fi dăruiţi

E pace și totuși război...

Am observat că se montează sirene pe clădiri, iar
reprezentanții de la primărie inspectează buncărele, gonind locatarii care
le-au transformat în beciuri personale pline cu murături și dulcețuri, depozite
de lucruri vechi și tot felul. Nu știu ce să cred despre asta, dar vă întreb: sunteți pregătiți de un
eventual război? Pentru că nu m-aș mira să ne pască unul... Poate ar trebui să
ne

Buni de sărbători...

Știți ce părere am eu despre "Să fim buni de sărbători?" Am spus-o cândva și s-au atacat toți filantropii de ocazie. Nu o să mai repet, n-are rost. Tot aștept sărbătorile să văd și eu bunătatea. Și să pot fi bună în voie, fără a fi considerată ciudată, ipocrită, interesată și mai știu eu cum. Pentru că mai nou, a face un bine, a dărui ceva sau a te purta, pur și simplu, omenește, a

Povestea cărții Fluturi

Pentru că mulți se întreabă cum a ajuns cartea Fluturi să
aibă un asemenea succes, o să vă spun povestea ei.

Primele fragmente din carte au fost publicate aici, pe acest
blog. Scriu aici din anul 2010.

Mi-am propus ca blogul “Insomnii” să fie refugiul meu,
“jurnalul” căruia să mă destăinui, doar că este un jurnal pe care îl poate citi
toată lumea.

Am jurnal de când am învăţat