Florin Pitea's Blog, page 15

Joe Benitez et al. - "Lady Mechanika Vol. 5" (2019)

Pe 4 mai 2019, cu zece zile înaintea lansării de pe Amazon a volumului al șaselea din romanul grafic Lady Mechanika, importatorii de benzi desenate de la Red Goblin aveau deja câteva exemplare la vânzare. Am achiziționat unul, după care l-am parcurs în două zile.
Și iată ce am aflat:
Volumul se intitulează La belle Dame sans merci (Benitez Productions, Encino, CA, 2019) și reia acțiunea din punctul în care ajunsese la finalul miniseriei The Clockwork Assassin . Primul fascicul, intitulat Two, prezintă eforturile protagonistei de a sustrage un braț mecanic dintr-o clădire a lardului Blackpool și revelația că misterioșii ei creatori au produs mai mult de un exemplar. Căci Lady Mechanika se confruntă cu o sosie a sa, nouă și îmbunătățită...
Celelalte trei fascicule constituie o miniserie aparte care dă și titlul volumului. Asociatul protagonistei, domnul Archibald Lewis, se îndrăgostește de o misterioasă văduvă, doamna Leanna Shi. Acesta se logodește cu ea și se mută în Franța, însă nepoata lui, Winnifred, descoperă împreună cu Lady Mechanika dovezi ce sugerează o situație gravă. Doamna Shi vine de pe tărâmul ielelor și, de-a lungul veacurilor, le-a oferit creativitate furibundă unor artiști numai pentru a-i duce la o moarte timpurie. Printre victimele sale se numără Frédéric Chopin și John Keats.
Protagonista intervine într-un moment decisiv și, cu cătușe și lanțuri de fier, o silește pe intrusă să renunțe la legământul magic pe care îl făcuse cu domnul Lewis.
Volumul se încheie cu o amplă galerie de ilustrații.
Pe de o parte, am fost plăcut impresionat de scenariul scris de M. M. Chen și Joe Benitez - mai ales că, pe alocuri, autorii s-au străduit să redea ici un accent scoțian, colo pronunția cockney sau vorbirea exotică a antagonistei.
Pe de altă parte, am apreciat grafica realizată de Joe Benitez și Martin Montiel, respectiv culorile aplicate de Beth Sotello. La fel ca în volumele precedente, cadrele statice au margini din roți dințate și țevărie în unele cazuri, sau împletituri Art Nouveau în altele, în vreme ce cadrele dinamice sunt cu margini netede, însă strâmbe - paralelipipedice sau trapezoidale.
Nu în ultimul rând, am fost mulțumit de faptul că volumul acesta a fost mai consistent decât cele trei care l-au precedat. Mai mult decât atât, pe profilul Lady Mechanika de pe un site de socializare, creatorii seriei au anunțat că, începând din iunie 2019, se va publica o miniserie de cinci fascicule intitulată Sangre, cu acțiunea plasată în Spania.
Dar despre Sangre rămâne să discutăm la momentul potrivit. 

Chris Anderson, "TED Talks" (2016)

La jumătatea lunii septembrie 2017, prin amabilitatea importatorilor mei preferați de la Nautilus, am achiziționat un volum de nonficțiune intitulat: TED Talks - The Official TED Guide to Public Speaking (Nicholas Brealey Publishing, Londra, 2016). Autorul, domnul Chris Anderson, este directorul organizației TED, care găzduiește conferințe anuale pe teme de tehnologie, educație și design și care întreține site-ul cu același nume, dedicat prezentărilor publice de la aceste conferințe.
Am parcurs volumul în intervalul octombrie-decembrie 2018. Și iată ce am aflat:

Prologul prezintă motivele pentru care discursul public a revenit în actualitate în epoca Internetului și modul în care conferințele TED au fost organizate an de an.
Partea întâi tratează despre baza discursurilor TED - elemente fundamentale precum aptitudinea de a face prezentări în public, construirea ideilor, stiluri de discurs ce trebuie evitate, precum și necesitatea unui fir călăuzitor central în fiecare discurs.
Partea a doua tratează despre uneltele discursului - căi de a stabili conexiuni cu publicul, metode de a construi o narațiune în discurs, moduri de a explica unele concepte pe înțelesul nespecialiștilor, metode de persuasiune, respectiv necesitatea unei revelații în prezentarea publică.
Partea a treia prezintă procesul de pregătire - recomandări pentru diapozitive și videoclipuri, scenarii scrise, repetiții înaintea prezentării, strategii de deschidere și strategii de încheiere.
Partea a patra se concentrează asupra prezenței pe scenă a vorbitorului - ținuta vestimentară, pregătirea mentală, accesoriile de pe scenă, tonul vocii, limbajul corpului și inovații în privința formatului prezentării.
Partea a cincea conține niște reflecții pe marginea renașterii discursului public, a importanței prezentărilor publice și a conferințelor de tip TED, respectiv cu privire la cât de necesar este ca fiecare dintre noi să se implice în diseminarea ideilor de care ne pasă.
Volumul se încheie cu o pagină de mulțumiri, cu o listă a discursurilor TED la care se face referire în carte, respectiv cu un indice alfabetic.

Am apreciat lucrarea domnului Anderson din mai multe motive:
Mai întâi, pentru că am vizitat în repetate rânduri site-ul TED.com și am vizionat zeci (dacă nu sute) de prezentări publice de la conferințe TED și TEDx. De această dată, domnul director ne-a oferit șansa să aflăm dinăuntru ce implică astfel de prezentări.
Apoi, am apreciat faptul că volumul e organizat într-o manieră practică și inteligibilă, pentru a-l ajuta pe cititor să parcurgă toate etapele necesare de la idee la o prezentare publică de efect.
Totodată, m-a bucurat că pentru fiecare capitol au fost prezentate nu o rețetă unică, ci mai multe opțiuni, dintre care cititorul poate alege una în funcție de personalitatea și de aptitudinile fiecăruia. De asemenea, opțiunile sunt însoțite de studii de caz, cu exemple din discursuri ale unor persoane celebre, de la Sir Ken Robinson la Monica Lewinsky și de la Jamie Oliver la Bill Gates.
Nu în ultimul rând, am apreciat faptul că, pe alocuri, autorul i-a invitat pe colaboratori din organizația TED să trateze, din postura de specialiști, despre anumite chestiuni specifice.
Și, dincolo de conținutul lucrării, transpare din fiecare pagină a cărții și rămâne multă vreme în memoria cititorilor pasiunea pe care o are domnul Chris Anderson pentru transmiterea ideilor prin discurs.
Vă recomand și dumneavoastră volumul TED Talks , atât pentru valoarea sa formativă, cât și pentru calitatea lui informativă. Puteți comanda un exemplar aici.

Sharon Gosling, "The Art and Making of Penny Dreadful" (2015)

Spre finalul lunii martie 2019, prin amabilitatea importatorilor de carte de la Libris, am achiziționat un exemplar din volumul The Art and Making of Penny Dreadful  (Titan Books, Londra, 2015) al autoarei britanice Sharon Gosling. L-am parcurs în aproximativ două săptămâni.
Și iată ce am aflat:
The Art and Making of Penny Dreadful  este volumul însoțitor al serialului omonim care a fost difuzat de postul de televiziune Showtime. Materialul este împărțit într-o serie de capitole.
Volumul debutează cu un "Cuvânt înainte" scris de creatorul serialului, John Logan. Apoi, unele capitole tratează despre dezvoltarea unor concepte (demimonde - tărâmul dintre viață și moarte), despre personajele principale (Ethan Chandler, Vanessa Ives, Sir Malcolm Murray), despre creaturile care apar în serial (vampiri, vârcolaci), despre reinventarea unor personaje literare (doctorul Victor Frankenstein și creatura sa, apoi Mina Murray, Dorian Gray), despre personaje secundare (Brona Croft, Ferdinand Lyle, Madame Kali), despre decoruri (vila lui Sir Malcolm, grădina zoologică din Londra, grădina botanică, teatrul Grand Guignol) și despre realizarea unor episoade din prima serie a serialului Penny Dreadful.
Mai întâi, volumul se remarcă prin excepționala calitate tipografică: format mare, copertă color, lăcuită, cartonată, metalizată și embosată, hârtie cretată, conținut integral color, numeroase fotografii și ilustrații în înaltă definție, tehnoredactare elegantă.
Apoi, conținutul volumului se remarcă prin bogata documentare. Autoarea i-a intervievat pe realizatorul serialului, pe regizoarele și regizorii episoadelor, pe realizatorii efectelor speciale, pe creatorii de decoruri, pe actrițele și actorii din rolurile principale, ba chiar și pe creatorii de costume.
De asemenea, doamna Gosling a arătat, în fiecare caz, munca de concepție și procesul de realizare ale diferitelor elemente care apar în serial, de la sursele literare (Dracula, Frankenstein, Portretul lui Dorian Gray) la secvențele TV. Din acest punct de vedere, The Art and Making of Penny Dreadful are valoare educativă, întrucât le arată cititorilor volumul și minuțiozitatea muncii care se află îndărătul unui serial de succes, precum și necesitatea corelării celor mai mici detalii ce le sunt prezentate telespectatorilor.
Ca urmare a celor arătate mai sus, voi așeza această carte la loc de cinste în colecția mea. Desigur, atât serialul propriu-zis, cât și lucrarea The Art and Making of Penny Dreadful  m-au încurajat să le acord mai multă atenție unor lucrări clasice din canonul literaturii gotice. Însă despre acelea rămâne să discutăm cu alte prilejuri. 

O veste îndelung așteptată

Începând de sâmbătă, 13 aprilie 2019, editura Crux Publishing va distribui o nouă versiune a volumului Delirul încapsulat , cu coperta și sigla create de artistul grafic Tudor Popa. Puteți plasa o comandă online urmând hiperlegătura de aici sau puteți vizita standul editurii la târgul de carte SF Final Frontier, la Universitatea Creștină Dimitrie Cantemir din București, sâmbătă și duminică.

A noua carte

Pe 21 ianuarie 2019 am terminat de scris și am propus spre publicare a noua carte. Se intitulează "Motorul de căutare" și este al doilea volum din seria steampunk "Cartea cu scoarțe de argint, ferecate". Deocamdată nu pot furniza prea multe detalii, însă probabil va avea o copertă nu frumoasă, nu superbă, ci de-a dreptul fabuloasă.

O aniversare

Ieri, 20 noiembrie, domnul Liviu Radu, scriitor și traducător, ar fi împlinit 70 de ani. Ne-a părăsit prea devreme, din păcate, însă amintirea sa nu s-a șters. Iată aici coperta pe care artistul grafic Tudor Popa a creat-o pentru monografia dedicată cărților publicate de acest minunat autor.

Mark O'Connell, "To Be a Machine" (Editura Granta, Londra, 2017)

La jumătatea lunii iulie 2018, prin amabilitatea importatorilor mei preferați de la Nautilus, am primit cadou un exemplar dintr-o carte de popularizarea științei initululată: Am parcurs volumul cu mare interes în a doua jumătate a lunii iulie 2018. Și iată ce am aflat:
Dr. O'Connell a purces, în calitate de jurnalist de investigație, să cerceteze chestiunea transumanismului, o mișcare tehno-utopică ce și-a propus nici mai mult nici mai puțin decât transcenderea limitelor biologice și fiziologice ale corpului uman. Primul capitol, "Căderea sistemului", definește subiectul cărții. Capitolele următoare relatează rezultatele investigațiilor - întruniri cu membri de seamă ai mișcării umaniste, chestiuni referitoare la încărcarea minții în sisteme informaționale, la singularitatea tehnologică, la roboți, la extinderea speranței de viață și la ciborgi. Volumul se încheie cu o listă de mulțumiri și cu o bibliografie selectivă.
Am remarcat, pe de o parte, stilul jurnalistic în care sunt scrise capitolele, cu detalii relevante despre înfățișarea și comportamentul unor persoane importante din mișcarea transumanistă - inclusiv un candidat excentric la președinția Statelor Unite ale Americii. Pe de altă parte, paginile lucrării sunt presărate cu o puzderie de trimiteri literare și culturale, de la mitul lui Icar și Geneza biblică la R.U.R. și Neuromantul și de la René Descartes la Philip K. Dick. În pofida bogatei documentări, lucrarea se parcurge ușor și cu plăcere, căci autorul a reușit să fie concis, clar în exprimare, inteligibil și alert în expunerea subiectului.
Pe ansamblu, recomand cu căldură  ca o introducere accesibilă într-un domeniu relativ puțin cunoscut. (Puteți comanda un exemplar aici.) Le mulțumesc încă o dată importatorilor mei preferați de la Nautilus. Pe o temă similară, am început deja să citesc o lucrare despre aplicarea ingineriei genetice pentru modificarea animalelor, însă despre aceea vom discuta cu altă ocazie.

Brian J. Robb, "Steampunk - An Illustrated History" (2012)

Spre finalul lunii martie 2018, de la anticariatul Antic ExLibris din București, am achiziționat la preț promoțional un exemplar dintr-o lucrare de Brian J. Robb intitulată: Steampunk - An Illustrated History of Fantastical Fiction, Fanciful Film and Other Victorian Visions (Editura Voyageur Press, Minneapolis, MN, 2012). Am parcurs-o în a doua jumătate a lunii iunie.
Și iată ce am aflat:
Volumul debutează cu un "Cuvânt înainte: Mintea mea steampunk" de James P. Blaylock despre modul în care unul dintre întemeietorii acestui curent literar a început prin a aprecia romanele lui Jules Verne și H. G. Wells în copilărie și a sfârșit prin a declanșa un fenomen cultural global. 
Urmează o introducere despre "Dezlănțuirea curentului steampunk". Capitolul întâi, "Epoca Aurită", prezintă rădăcinile culturale ale acestui curent, de la proza lui Jules Verne, Edgar Alan Poe și Herbert George Wells la literatura de consum americană de la finalul secolului al nouăsprezecelea și începutul secolului al douăzecilea, apoi la ucroniile lui Michael Moorcock. (Nu și la cele ale lui Brian Aldiss, însă.)
Capitolul al doilea urmărește trecerea "De la cyberpunk la steampunk", cu trimiteri la Philip K. Dick, Ridley Scott, K.W. Jeter, James P. Blaylock și Tim Powers. Nu lipsesc nici referirile la Machina diferențială de William Gibson și Bruce Sterling.
Capitolul al treilea tratează despre "Reinventarea victorienilor". În paralel, sunt prezentate elemente emblematice ale literaturii victoriene, precum romanele lui Dickens și Verne, sau lucrările de investigație socială ale lui Henry Mayhew, și lucrări steampunk reprezentative precum seria Bas Lag a lui China Miéville sau seria jackeliană a lui Stephen Hunt.
Capitolul al patrulea prezintă "Volumul de lecturi al unei domnișoare" - sau, mai exact, latura feminină a curentului steampunk, fie că e vorba de personalități istorice, ca regina Victoria sau contesa Ada Lovelace, de personaje literare, ca Adèle Blanc-Sec sau Sybil Gerard, ori de scriitoare precum Cherie Priest sau Gail Carriger.
Capitolul al cincilea, în schimb, "Coșmaruri cu nitrați și vise cu seleniu", urmărește dezvoltarea curentului steampunk în cinematografie și în televiziune. Cum era de așteptat, sunt prezentate filmele lui Georges Méliès și Karel Zeman, numeroasele ecranizări după 20.000 de leghe sub mări și după Mașina timpului, serialele TV precum Wild Wild West și Doctor Who, precum și filmele de animație ca The Mysterious Geographic Explorations of Jasper Morello.
Capitolul al șaselea, "Grafici cu angrenaje", explorează domeniul romanelor grafice steampunk. Nu lipsesc The League of Extraordinary Gentlemen sau Gotham by Gaslight , nici o mulțime de referiri la precursori din anii 1970 și 1980. Apar și prezentări de romane grafice de pe Internet, de jocuri video cu elemente steampunk. (Lipsesc, în schimb, referiri la romanele grafice Steampunk: Manimatron și Steampunk: Drama Obscura , ceea ce mi se pare greu de explicat.)
Capitolul al șaptelea, "Un imperiu contraatacă", prezintă dezvoltarea curentului steampunk în Japonia. De la romane la filme de animație, de la benzi desenate la costume și artefacte, cultura niponă are numeroase contribuții notabile la acest fenomen global.
Capitolul al optulea, "Despre roți dințate și corsete", explorează în schimb domeniul costumelor și accesoriilor asociate cu mișcarea steampunk. Sunt prezentate expoziții, obiecte de artă, artefacte și artizani (precum Richard Nagy), apoi muzicieni steampunk ca Abney Park și Vernian Process și fotomodele ca Lady Clankington.
Capitolul al nouălea, "Înapoi în viitor", examinează viitorul acestui curent cultural, cu expoziții, serii de romane, seriale TV. Volumul se încheie cu o listă a ilustrațiilor.
Am apreciat Steampunk - An Illustrated History din mai multe motive. Pe de o parte, din punct de vedere vizual, este uimitor, căci conține gravuri de epocă, fotografii, cadre din filme și din seriale TV, precum și reproduceri de coperte ale unor romane și albume de benzi desenate. Pe de altă parte, informațiile pe care le prezintă sunt diverse, relevante, organizate într-o formă inteligibilă și accesibilă. Nu în ultimul rând, machetarea volumului este bine realizată, iar tiparul este de o excelentă calitate - pe hârtie lucioasă, în policromie.
Ca urmare, voi așeza Steampunk - An Illustrated History la loc de cinste în colecția mea, alături de lucrări similare precum The Steampunk Bible sau   Gothic Dreams: Steampunk . Firește, am început deja să citesc o altă lucrare de nonficțiune dedicată acestui fenomen cultural. Dar despre aceea rămâne să dicutăm cu altă ocazie.  

Joe Benitez et al, "Lady Mechanika, vol. 4" (2018)

În a doua jumătate a lunii iulie 2018, mulțumită importatorilor de benzi desenate de la Red Goblin, am achiziționat la preț promoțional al cincilea volum din seria Lady Mechanika intitulat: The Clockwork Assassin (Benitez Productions, Encino, CA, 2018). L-am parcurs în aceeași zi.
Și iată ce am aflat:
The Clockwork Assassin continuă acțiunea din punctul unde se încheiase volumul al treilea din serie, The Lost Boys of West Abbey. (Din perspectiva cronologiei interne a acestui roman grafic, La Dama de la Muerte se plasează înaintea volumelor seriei principale.) De această dată, inventatori care cândva colaboraseră la un proiect al lui Lord Blackpool sunt atacați și sfârtecați unul câte unul de către un personaj feminin dotat cu forță supraomenească. Lady Mechanika este principala suspectă și, împreună cu colaboratorul său, domnul Lewis, și cu inspectorul Singh, desfășoară o anchetă neoficială pentru a-și dovedi nevinovăția. Intriga redeschide conflictul cu Lord Blackpool, dar o aduce în scenă și pe o concurentă a acestuia, Gwendolyn Cain, care are propria companie de armament, Athena Industries.
Pe parcurs, elemente traumatice din trecutul domnului Lewis apar la suprafață și explică înclinația acestuia spre depresie și alcoolism. În final, misterul este dezlegat, iar persoana responsabilă moral pentru activarea asasinei mecanice este identificată și încarcerată. Volumul se încheie cu o elegantă galerie de coperte ale fasciculelor în care a fost serializat inițial The Clockwork Assassin.
Printre calitățile care recomandă The Clockwork Assassin aș aminti în primul rând grafica excepțională. Nu doar personajele sunt redate într-o manieră minuțioasă, cu o atenție deosebită acordată vestimentației personajelor feminine, ci și vehiculele, accesoriile și decorurile - fie că e vorba de clădiri, de interioare sau de mașinăriile din ateliere și laboratoare. Inclusiv cadrele casetelor sunt adesea construite din tije, roți dințate și pârghii reprezentate cu o mare atenție pentru detalii.
De asemenea, scenariul are meritul de a fi alert, dinamic, cu o bună alternare a scenelor de dialog cu cele de acțiune. Ca și în volumele precedente, replicile personajelor pastișează stilul din romanele victoriene.
Nu în ultimul rând, aș sublinia excelenta calitate a tehnoredactării și tiparului - coală cretată, planșe integral color, copertă color în policromie, plastifiată, machetare foarte atractivă.
Singurul defect (dacă i se poate spune așa) al acestui volum este că arcul narativ este prea scurt - trei fascicule, precum La Dama de la Muerte , mai degrabă decât șase, ca The Mystery of the Mechanical Corpse sau The Tablet of Destinies . Vestea bună este că fasciculele care vor compune volumul următor, La belle dame sans merci, au început deja să apară, dar cei care preferă să citească ediția omnibus vor fi nevoiți să aibă răbdare până în 2019.
Pe ansamblu, The Clockwork Assassin este o piesă de colecție care merită și recompensează lecturi multiple. Le mulțumesc pe această cale domnului Joe Benitez și colaboratorilor săi pentru profesionalismul cu care creează și publică asemenea romane grafice, iar pe dumneavoastră vă invit în curând la o discuție despre un alt album dedicat fenomenului steampunk tot aici, la Țesătorul.

Daniel Franklin (antologator), "Megatech - Technology in 2050" (2017)

La finalul lunii martie 2018, prin amabilitatea importatorilor mei preferați de la Nautilus, am primit cadou un exemplar dintr-o culegere de articole din revista The Economist. Antologator este domnul Daniel Franklin, iar volumul se intitulează: Megatech - Technology in 2050 (Editura Profile Books, Londra, 2017). Am parcurs antologia pe îndelete, în intervalul aprilie - iunie 2018.
Și iată ce am aflat:
Volumul începe cu o listă a celor care au contribuit și cu o "Introducere: Faceți cunoștință cu megatehnologia" în care domnul Daniel Franklin arată că, după interesul arătat de publicul cititor pentru colecția Megachange , un al doilea volum, ceva mai concentrat asupra tehnologiei, merita realizat.
Partea întâi tratează despre "Chestiuni fundamentale". Între altele, se discută despre uneltele conceptuale necesare pentru prevederea viitorului, despre fundamentele fizice ale tehnologiei viitoare, despre posibilitățile biotehnologiei, despre ce se va întâmpla când legea lui Moore nu se va mai putea aplica și despre generațiile din tehnologie.
Partea a doua, "Megatehnologia sector cu sector", abordează în schimb chestiuni mai specifice, de la viitorul agriculturii și transformarea îngrijirii medicale la tehnologia militară și cea personală, trecând prin ascensiunea energiei regenerabile și prin apariția noilor materiale de fabricație.
Partea a treia, "Megatehnologia și societatea", aduce în prim-plan etica inteligenței artificiale, transformarea societății prin accesul la cantități masive de date, schimbările golbale generate de diseminarea telefoniei mobile, megatehnologii contra megainegalități și efectele automatizării pe piața forței de muncă.
Tot partea a treia cuprinde două schițe științifico-fantastice de Alastair Reynolds și de Nancy Kress, respectiv un eseu-concluzie privitor la lecții pe care le-am învățat din Revoluția Industrială.
Volumul se încheie cu o pagină de mulțumiri și cu un index alfabetic.
Pe de o parte, mărturisesc că lectura unora dintre articole, mai ales cele referitoare la fizică sau la biotehnologie, mi s-a părut cam anevoioasă, întrucât îmi lipsea bagajul coneptual necesar. Pe de altă parte, subiectele abordate în articole mi s-au părut nu doar variate, ci și relevante. Lectura a fost cu atât mai agreabilă cu cât volumul este tehnoredactat elegant, iar hârtia pe care a fost tipărit este de o calitate foarte bună.
Ca urmare, îi mulțumesc și pe această cale domnului Daniel Hanu pentru generozitate. Vă recomand și dumneavoastră Megatech.  Desigur, articolele din această antologie mi-au stârnit interesul pentru alte volume de popularizarea științei pe care le-am adunat de ceva timp încoace în colecția personală. Dar despre acelea rămâne să discutăm cu alte ocazii tot aici, la Țesătorul.