Roxana Truța's Blog, page 3

Concurs! – Câștigă trei exemplare din Puf și două cărți traduse de mine

V-am spus deja că am scris prima mea carte: Puf, pinguinul rătăcit. V-am spus și că e o poveste de Crăciun. Iată că acum a venit și momentul acela.

Carte: Cogheart, de Peter Bunzl – un roman steampunk pentru copii

Am auzit prima oară de Cogheart în roundup-ul de cărți pentru copii al celor de la The Guardian, care fac lunar câte un astfel de articol cu noile apariții din domeniu. Cu toate că neobișnuita copertă nu figura inițial în articol, Cogheart fiind pur și simplu una dintre cărțile amintite, când am dat click și am văzut minunăția, m-am îndrăgostit și am spus că TREBUIE s-o citesc.

Dar ceea ce m-a intrigat inițial a fost ideea de roman steampunk pentru copii cu vârsta de peste 8 ani, nu coperta, că doar de-aia am și dat click să văd mai multe detalii. Și uite așa, nici n-ajunsese bine de pe Book Depository și eu deja o citisem din scoarță-n scoarță, cu multă poftă și-un avânt mai rar pentru mine. Păcat că nu m-a satisfăcut.

Prima mea carte: Puf, pinguinul rătăcit – de unde mi-a venit ideea și alte câteva detalii de culise

În caz că nu știați, a apărut prima mea carte. În română și maghiară, deci mă puteți considera nu doar autor publicat, ci și tradus.

3 cărți frumoase pentru copii făcute unde lucrez

În ultimele două săptămâni am fost all about children’s book. E un microb de care nu mai scap și nici nu vreau să. Nici nu știți cât mă bucur că am reușit să găsesc unde locuiesc un loc de muncă ce mi-a deschis ochii în privința unei nișe care se potrivește brici cu pregătirea mea și pe care n-o bănuiam niciodată atât de vastă și de complexă. Am învățat multe și sper ca, pe parcurs, să vă mai împărtășesc și vouă una-alta despre ce înseamnă cărțile pentru copii, cum e să muncești în domeniu, de ce le citesc și de ce am ajuns chiar să scriu una.

Carte: James and the Giant Peach, de Roald Dahl – sau cum să te îndrăgostești de un autor în 20 de pagini

Nici nu știu de unde să-ncep să vă povestesc cât de mult mi-a plăcut cartea asta. N-am mai iubit așa o carte pentru copii de pe vremea când dormeam în pat cu Vrăjitorul din Oz și O sută unu dalmațieni. M-am îndrăgostit de ce și cum scrie Roald Dahl cred că în 20 de pagini, iar la sfârșit strângeam în brațe cartea. E, pentru mine, cea mai mare revelație a anului. Nu pot să cred că am ajuns la vârsta asta și abia acum am citit prima carte de el. N-o să mi-o iert niciodată. :)) Am spus că o să citesc pe-ndelete restul volumelor din setul cumpărat, dar tare mi-e că n-o să mă prea pot abține… E absolut minunat omul ăsta.

[image error]

Despre ce e vorba

James and the Giant Peach este a treia carte scrisă vreodată de Roald Dahl și a doua pentru copii, la o distanță de aproape 20 de ani față de prima. E una dintre cele mai celebre cărți interzise datorită (nu, nu din cauza 

Ordinea corectă a cărților cu Peter Pan

“Cum trebuie citite cărțile astea?!”, mă-ntrebam eu după două zile de investigat ba pe Wikipedia, ba pe Goodreads, ba pe diverse magazine online. Nimic nu se lega, chiar nu pricepeam care-i ordinea. Și da, evident că și pe-asta tre’ s-o citesc și s-o adaptez la muncă. Bine, partea cu cititul nu e obligatorie, dar mă știți, OCD…

Așa că i-am trimis un mail unei cunoscute booktuberițe britanice (ce e booktube, cu ce se mănâncă și cum l-am descoperit – într-o postare ulterioară). Mai exact, lui Jen Campbell, autoarea celebrei Weird Things Customers Say in Bookshops, care e foarte familiară cu tot ce ține de basme, dar e și mare fană Alice în Țara Minunilor și Peter Pan. Drăguță cum e, i-a răspuns anonimei rătăcite prin mail-ul său și m-a lămurit, așa că mă simt datoare față de voi să fac un pic de lumină, căci cine știe câți dintre voi ați vrut să vă apucați de toate cărțile și, la fel ca mine, numa’ nu nimereați ordinea. Sau poate mi s-a-ntâmplat doar mie…

O nuanță excepțională pe care n-am sesizat-o niciodată în Capra cu trei iezi

Găsiți textul integral pentru Capra cu trei iezi aici.

Azi, la muncă, s-a făcut o descoperire demențială și astfel Creangă a crescut un pic în ochii mei. Nu că mai era nevoie, dar orișicât. Fiți numa’ atenți.

Din oareșce motive legate de faptul că lucrăm unde lucrăm, colega de bureaux parcurgea integral textul de la Capra cu trei iezi. Și deodată începe să râdă, citindu-mi niște pasaje cu voce tare. Primul: când capra ajunge acasă și iedul cel mic îi povestește despre masacru…

– Ei las’, că l-oiu învăța eu! Dacă mă vede că-s o văduvă sărmană și c-o casă de copii, apoi trebuie să-și bată joc de casa mea? Și pe voi să vă puie la pastramă? Nici o faptă fără plată… Ticălosul și mangositul! Încă se rânjea la mine câteodată și-mi făcea cu măseaua… Apoi doar eu nu-s de-acelea de care crede el: n-am sărit peste garduri niciodată de când sunt. Ei, taci, cumătre, că te-oiu dobzăla eu! Cu mine ți-ai pus boii în plug? Apoi, ține minte că ai să-i scoți fără coarne!

Pardon, ce? Înțelegeți și voi ce-am înțeles și noi? Se dăduse cumva lupul la capră în repetate rânduri? Voi ați sesizat nuanța asta când erați mici și avem noi o revelație tardivă sau…? Apropo, asta cu “îmi făcea cu măseaua” nu știu ce e și de unde vine, deși am căutat. Pot doar să presupun că îi făcea cu ochiul atât de schimonosit încât i se vedeau măselele.

Carte: Robinson Crusoe, de Daniel Defoe – un clasic surprinzător de bun pentru un roman de aventuri

Pentru că trebuie s-o scurtez și s-o adaptez pentru copii foarte mici, am citit și eu, în sfârșit, Robinson Crusoe, ceea ce probabil ar fi trebuit să fac cu vreo 20 de ani în urmă. Cum însă Jules Verne (pe care cică Defoe l-a inspirat – dar nu suficient, aș adăuga eu) mi-a cam distrus orice urmă de curiozitate în privința romanelor clasice de aventuri, am ajuns tardiv la cartea asta; fără task-ul de la muncă, probabil n-aș fi ajuns deloc. Acum că am pictat acest tablou încurajator, puteți înțelege titlul postării și de ce va mai trece o vreme până o să am curaj să mă apuc de Moby Dick.

8 cărţi străine şi relativ cunoscute care nu mi-au plăcut deloc

Zic relativ cunoscute deoarece, cu una-doua excepții, autorii lor sunt mai degrabă celebri pentru alte opere. Oricum, de cărți care-mi plac v-am tot împuiat capul; juma’ de blog e exclusiv despre A Song of Ice and Fire. :)) Ar fi cazul să vă zic și ce nu mi-a plăcut deloc, da’ deloc.

Lista aceasta este cu 8 cărți din literatura universală care nu m-au încântat. Poate fac una și cu opere (?) din literatura română.

1. O vară la țară (în original A Day in the Country), de J.L. Carr

[image error]Cred că înot împotriva curentului rău de tot cu asta. E foarte greu să găsești pe Goodreads pe cineva care să-i dea mai puțin de patru stele. Mulți o consideră cartea perfectă și o micuță bijuterie de puțin peste 100 de pagini. Este vorba despre un restaurator de picturi murale care lucrează la o capodoperă de pe pereții unei biserici din Anglia rurală a anilor ’20. Toată lumea zice despre povestioară că e deosebită, poetică, dar pe mine m-a plictisit enorm. Mi se pare una dintre cele mai puțin memorabile povești care mi-au trecut prin mână și am fost foarte dezamăgită, mai ales că părea promițătoare – artă, poetisme, chestii. Nu, nu i-am ratat sensurile așa-zis profunde, dar nici măcar astea n-au reușit s-o salveze în ochii mei. Sincer, nu aș recomanda-o, dar e o carte atât de scurtă încât poate vreți să vă convingeți.

*Pe Goodreads, O vară la țară a primit de la mine o steluță din 5.

2. Pnin, de Vladimir Nabokov

[image error]Să fim înțeleși: cel puțin până în clipa de față, Nabokov mi se pare un stilist excepțional al limbii engleze. Pardon, nu un stilist, ci STILISTUL. Lolita e divină, clar una dintre cărțile mele preferate din toate timpurile. Dar Pnin… pff. Nu știu ce să zic, ori Nabokov era sictirit, ori eu nu treceam printr-o perioadă în care să gust așa ceva. Lolita e foc și poezie, Pnin e o tristețe care se vrea amuzantă sau un hohot care se vrea amar. Singurul plus a fost că e un pic autobiografică, fiind vorba despre un profesor emigrant rus care ajunge într-un campus universitar din America, în jurul său iscându-se tot felul de situații. În rest, pentru mine… apă de ploaie.

*Pe Goodreads, Pnin a primit de la mine 2 steluțe din 5.

3. Vălul pictat (în original The Painted Veil), de W. Somerset Maugham

[image error]Clișeu, clișeu, de mii de ori clișeu. Bine, sunt clișee care-mi plac și care nu. Astea siropoase sunt clar pe lista din urmă. Este vorba despre o tipă insuportabilă (singurul personaj care mai salvează cartea), pe care-ți vine s-o bați tot cam la două replici 

Carte: A Dance with Dragons, de George R.R. Martin – cea mai complexă din serie

Știu că v-ați săturat de obsesia mea cu seria asta, dar mai suportați-mă o dată și de săptămâna viitoare promit că trecem la altceva, deși mai am vreo trei draft-uri cu idei. :)) Plus că am deja The World of Ice and Fire (companion-ul) și urmează să-mi comand atât A Knight of the Seven Kingdoms (prequel-ul), cât și A Game of Thrones (primul volum din serie) în variantă ilustrată. Pe cea din urmă am de gând și s-o recitesc, firește, deși eu sunt una dintre acele persoane care se opun cu vehemență recitirilor. Dar ce să fac, die-hard fan right here.