Cristina Boncea's Blog, page 39

Melmoth, recenzie – E ușor să mori pentru păcatele tale, provocarea e să trăiești cu ele

De mult n-am mai citit o carte scrisă într-un ritm atât de lent, plictisitor. Cu tot cu lipsa mea de răbdare și preferința pentru romanele fast-paced, nu pot spune că Melmoth e o carte proastă. Pot spune însă că nu aș reciti-o nici dacă Martora în persoană ar sta amenințătoare în fața mea. Este o … Citește în continuare Melmoth, recenzie – E ușor să mori pentru păcatele tale, provocarea e să trăiești cu ele

Mit dezmințit #9: cărțile nu trebuie să ofere cunoaștere

Acum mai mult timp am intrat „în bucluc” legat de o recenzie, unde mă exprimasem că nu am aflat nimic nou din cartea respectivă. Deși recunosc că nici exprimarea mea nu a fost cea mai clară, mesajul pe care am dorit să-l transmit rămâne încă în picioare. Persoana care s-a simțit atacată de afirmația mea … Citește în continuare Mit dezmințit #9: cărțile nu trebuie să ofere cunoaștere

Percepții inconștiente, recenzie

Mi-a luat mult prea mult timp să mă apuc de citit una dintre cărțile Iuliei Ioniță, având o prietenie ce ne leagă deja de 7 ani. Presupun că aveam o percepție inconștientă cum că primul volum al seriei ei mă va devasta emoțional complet. Personajul principal este Molly Harpens, un nume ușor de reținut și … Citește în continuare Percepții inconștiente, recenzie

Secretul nemuririi mele

M-au inspirat atâția oameni pe care deseori, abia i-am cunoscut. Pe când oamenii ce chiar au jucat un rol important în viața mea, în ultimii ani, nu pot sub nicio formă împrumuta trăsăturile lor terne vreunui personaj. Despre oamenii despre care am scris deja, aș mai scrie probabil la infinit. Sunt surse nefinite de inspirație. … Citește în continuare Secretul nemuririi mele

Violet bent backwards over the grass, recenzie

Am citit cu mare încântare primul volum de poezii al Lanei, dar mi-a fost de ajutor și audiobook-ul audiat pe Scribd. În audiobook, Lana recită doar 13 dintre poemele din volum, cu versuri ușor modificate, pe fundale muzicale potrivite cu stările sufletești pe care ea a vrut să le transmită. În volum sunt în total … Citește în continuare Violet bent backwards over the grass, recenzie

Bright lights, big city, recenzie

O carte despre valori – personale și americane. O poveste ce i-ar putea aparține cu ușurință oricărui mic intelectual din New York City. Un roman ecranizat în 1988 având scenariul scris de autor. Abia aștept să urmăresc și filmul, fiindcă această senzație „cinematică” nu te părăsește pe tot parcursul lecturii. Este, cred, primul roman scris … Citește în continuare Bright lights, big city, recenzie

Moartea lui Bunny Munro, recenzie

Nu-mi amintesc să mai fi fost vreodată atât de dezamăgită de o carte. Mi s-a părut că cititorului i se cere să-i fie milă de un bărbat prezentat ca fiind ultima scursură a societății, un bărbat care este, desigur, alb și de vârstă mijlocie. Singurul lucru care m-a făcut să-i dedic acestei cărți cinci zile … Citește în continuare Moartea lui Bunny Munro, recenzie

În numele Tatălui (și al Fiului), recenzie

Tema paternității este puternic abordată în acest scurt volum de memorii, deopotrivă ale autorului, cât și ale tatălui său din perioada războiului. Mi-a amintit de „Dead Dad” a lui Louie Andreson, cu care împărtășește câteva elemente comune. Stilul de scriere a fost suficient de clar, însă trecerile de la perspectiva tatălui la cea a fiului … Citește în continuare În numele Tatălui (și al Fiului), recenzie

Nu vorbește nimeni despre ură

Nu vorbește nimeni despre ură. Nu vorbește nimeni despre demenți, despre cei care nu mai vor să aibă încredere, speranță. Despre cei care își reneagă umanitatea și totuși nu ajung criminali în serie. Nu ajung să fie nimic și nu știu cum să dispară. Eu în asta găsesc frumusețea. Doar astfel de scrieri mă mai … Citește în continuare Nu vorbește nimeni despre ură

Torcătoarea de vise, recenzie

Am început cu această carte scrisă de Patti Smith știind că e doar un mic intro în universul artistic creat de ea. Cu toate acestea, am rămas confuză și „pe dinafară” pe aproape întreg parcursul lecturii care mi-a luat, deloc surprinzător, doar o zi. Am înțeles că micro-romanul sub formă de proză-n versuri se vrea … Citește în continuare Torcătoarea de vise, recenzie