Ioan-Florin Florescu's Blog, page 8

un episcop la Edinburgh

Eram ieri prin parohie, în vizite pastorale și, ca de obicei atunci când merg prin casele oamenilor, îmi lăsasem telefonul în mașină, să nu fiu deranjat. Să vorbești la telefon în timp ce te afli la cineva într-o vizită mi se pare o nesimțire la fel de mare ca și aceea de a intra încălțat […]

Un Mesia în alai de popi și jandarmi

Când am publicat anul trecut textul de mai jos, un preot mi-a trimis pe email următoarea întrebarea: „De ce nu ne mai încearcă uimirea și cutremurul de care vorbiți? Mă număr printre cei vizați, vă spun sincer, dar nu-mi dau … Continue reading →

un Mesia în alai de popi și jandarmi

Când am publicat anul trecut textul de mai jos, un preot mi-a trimis pe email următoarea întrebarea: „De ce nu ne mai încearcă uimirea și cutremurul de care vorbiți? Mă număr printre cei vizați, vă spun sincer, dar nu-mi dau seama cum să încep să trăiesc din nou uimirea și cutremurarea…” Eram pe drumurile mele […]

Așa cum îmi imaginez că umblau sfinții apostoli

Nu obișnuiesc să-mi felicit șefii la aniversările lor, dar sărbătoarea de azi, a Sfântului Ierarh Iosif Naniescu (Iosif cel Milostiv, 1818-1902), mi-a amintit din nou de mitropolitul meu și de textul pe care l-am scris după vizita sa la Edinburgh, … Continue reading →

așa cum îmi imaginez că umblau sfinții apostoli

Nu obișnuiesc să-mi felicit șefii la aniversările lor, dar sărbătoarea de azi, a Sfântului Ierarh Iosif Naniescu (Iosif cel Milostiv, 1818-1902), mi-a amintit din nou de mitropolitul meu și de textul pe care l-am scris după vizita sa la Edinburgh, în ianuarie 2020. Și apropo de scris, cartea mea, Lumea ca o zi de vineri, […]

Din Învățăturile lui Feodosie către fiul său, Sfertodocsie

Despre femeie, fiule Sfertodocsie, află că ființă îngăduită iaste ea pre acest pămînt, ca una care nu de sine stătătoare fu ea făcută, ci spre ajutoriul și bucuria barbatului, cum bine zice și filosoful Lavrichie aurarul la cartea lui despre muieri. Și măcar că i-am zis ființă, dar Sfintele Scripturi cît ce în rîndul lighioanelor … Continue reading "Din Învățăturile lui Feodosie către fiul său, Sfertodocsie"

Crăciunul imposibil*

Eu sunt încă pe drumuri cu Boboteaza, abia pe săptămâna viitoare dacă ajung prin Insule. Într-un an, m-a prins cu aghiazma mare începutul Triodului, nu mai știam ce să le cânt prin case, troparul Bobotezei sau „Brațele părintești”. Dar n-am să înțeleg niciodată de ce se pornesc preoții cu Iordanul încă din 31 decembrie, unii, … Continue reading "Crăciunul imposibil*"

Vinerea în care lumea s-a săvârșit

Toamna asta mi-a ieșit o carte ca o șaorma cu de toate, numai bună de citit la Crăciun, cu un pahar de vin roșu la îndemână și cu „Oratoriul bizantin” în surdină. Am în ea povești de dragoste, dar și de groază, aventuri și călătorii, revelații cu Gică Petrescu și exegeze cu șoferi de autobuz, … Continue reading "Vinerea în care lumea s-a săvârșit"

pentru cine mai bat clopotele

Căutam un cântăreț pentru un orășel din sudul Scoției, unde ajung din când în când să fac Liturghia. Așa l-am cunoscut pe Riciu și am aflat și povestea lui Adjua, ultima regină dintr-un trib ghanez al Akanilor. La telefon îmi spusese că făcuse școala de cântăreți la București. Detectasem în tonul lui micile șabloane popești … Continue reading "pentru cine mai bat clopotele"

nimic nu există până nu este spus

Avem în evanghelia Bunei-Vestiri (Luca 1,24-38) încă un exemplu de traducere superficială, neatentă la subtilitățile Logosului: „Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputință” (Luca 1,37). Ceea ce Biblia sinodală traduce aici prin „nimic” este, de fapt, grecescul ῥῆμα / rhẽma: vorbă, cuvânt rostit. În limba greacă, versetul este: ὅτι οὐκ ἀδυνατήσει παρὰ τοῦ Θεοῦ … Continue reading "nimic nu există până nu este spus"