Ioan-Florin Florescu's Blog, page 2

Leviatanul și intrarea în Ierusalim

Intrarea în Ierusalim, urmată imediat de răsturnarea tarabelor din Templu, este momentul când Mântuitorul își pecetluiește soarta, cu bună știință. Iudeii îl aclamă, elinii îl caută, regatul mesianic e la un pas de marea înfăptuire națională. Vom fi iară ce-am … Continue reading →

Iubirea nu trebuie să apere credința, iubirea este credința

Fiecare mare păcătos e doar un mare sfânt care încă n-a găsit calea. Un sfânt în așteptare. Părintele Stăniloae spunea că patimile sunt o sete de har întoarsă pe dos, pervertită, și pe cât de mare e patima omului, pe … Continue reading →

Ce înseamnă „toate sunt cu putință celui ce crede”

Primul reflex e că aceste cuvinte (Marcu 9,23) și altele asemănătoare (de exemplu, din pilda bobului de muștar) ne promit minuni. Și de aici o întreagă cultură de așteptare a „minunilor” în Biserică, dar și dezamăgiri din partea celor care … Continue reading →

Minciuna, frica și duhul mut al copiilor *

1. În dialogul cu tatăl fiului lunatic (Marcu 9,17-27), apare o întrebare pe care Mântuitorul nu avea nevoie să o pună, dar o face, ca de fiecare dată, pentru noi. Este, parcă, întrebarea unui medic care face anamneza pacientului: „De … Continue reading →

Ce înseamnă cuvintele „Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputință” (din evanghelia Bunei Vestiri) *

Ceea ce Biblia sinodală traduce aici (Luca 1,37) prin „nimic” este, de fapt, grecescul rhḗma: „vorbă”, „cuvântul rostit”. Îl avem, din nou, chiar în continuarea textului de la Luca, în aprobarea Fecioarei Maria: „Fie mie după cuvântul (rhēmà) tău”. Așadar, … Continue reading →

Izgonirea este începutul întoarcerii *

1. Există între îndrăgostiți și momente de rătăcire, când se alungă unul pe altul, cu cuvinte grele, cu gesturi simbolice, când însăși iubirea lor pare izgonită de acasă. Ca o cădere dintr-un paradis în care s-a strecurat un șarpe, de … Continue reading →

cu mult înainte ca ceilalți să observe vreo mișcare

Dintr-un email sau poem pe care l-am primit de la un cititor, nici eu nu știu exact ce-a vrut să fie: Spre casă, de dimineață, trecând pe lângă o cafenea am auzit în spatele meu o fată zicând: „te-am văzut … Continue reading →

Totuși cât de atotputernic este Dumnezeu?

Știu răspunsul care vine automat. Și mai știu că pare o întrebare prostească. Mai ales teologii vor strâmba din nas, dar, în ciuda lor, veți vedea că merită să reflectăm un pic asupra ei. Doar câteva gânduri, restul veți duce … Continue reading →

Foamea

Sâmbăta trecută m‑au vizitat nişte prieteni din Aberdeen. Seara am ieşit la masă, într‑o cârciumă din suburbiile rurale ale orașului. Evit cât pot restaurantele aglomerate din Edinburgh, cărora le prefer hanurile de țară, inns, unde se gătesc două-trei feluri de … Continue reading →

Nu ne cunoaștem noi atât de bine cum ne cunoaște iubirea celor dragi

1. Te-ai gândit, m-a întrebat odată starețul Clement, că fratele cel mare, din parabola fiului risipitor, e chipul morții care se întoarce de la seceriș, disperată că-i scapă prada printre degete? De fapt, e singurul personaj cu două fețe, pentru … Continue reading →