Moromeții II Quotes

“Numai proștii se grăbesc să se arate că sunt deștepți.”
― Marin Preda, Moromeții II

“Dar de ce nu vorbeşti şi cu mine? Crezi cumva că de-aia n-am venit la patul tău înainte să mori, fiindcă te-am uitat?... Ştiu că poate cu timpul amintirea ta de când eram mic ar fi crescut iar la loc şi ar fi astupat-o pe cea de care mi-a fost mie frică să n-o capăt venind la patul tău, m-am gândit şi la asta, dar eu mai ştiu că nu toate încercările te lasă neatins... puţine te întăresc, toate caută să-ţi ia puterea... Şi eu vreau să spun ca şi tine că binele n-a pierit niciodată din omenire, dar că trebuie să ajungem să-l facem pentru toţi... Altfel crezi că merităm să vedem lumina soarelui?”
― Marin Preda, Moromeții II

“...ei, daca asa s-ar fi intamplat lucrurile, va asigur ca mi-asi fi scos palaria si asi fi zis: domnule, este o lege! Daca e buna, daca e rea, nu discutam acum! buna sau rea, e pentru toata lumea si daca tu, care ai facut-o, o s-o simti si tu pe coaja ta ca e rea, o sa te grabesti cat mai repede s-o schimbi. Da, dar tu vii si nu respecti legea, il iai tot pe ala lovitu si-l judeci, iar pe ala care a lovit stai cu el in sedinta...”
― Marin Preda, Moromeții II

“- Şi crezi tu, zise Moromete, că dacă îl laşi tu să nu te lase să vorbeşti, pe urmă nu te împiedică să şi gândeşti?”
― Marin Preda, Moromeții II

“Când lucrurile pornesc de se dau de-a rostogolul la vale, ele nu se liniştesc până nu ajung jos şi n-au unde se mai rostogoli.”
― Marin Preda, Moromeții II

“- Acuma eu ăstuia, după teoria ta, nu trebuia să-i mai răspund la ce-a zis, fiindcă mă împiedică să merg.
- Nu să mergi, să ajungi, zise Niculae.”
― Marin Preda, Moromeții II

“Eu nu sunt omul mai multor iubiri, în pieptu-mi de aramă...”
― Marin Preda, Moromeții II

“- Proștii rânjesc orice-ai face! zise Moromete scurt.”
― Marin Preda, Moromeții II

“E lesne să stai la tine acasă și să pretinzi altora să facă și să dreagă.”
― Marin Preda, Moromeții II

“- Până în ultima clipă, Matei, până la cea din urmă suflare trebuie să te zbaţi şi să dai din mâini, zise Moromete. Şi cine nu-şi dă seama de asta e şi el un orb.”
― Marin Preda, Moromeții II