Tezaur de greșeli. Ghid de supraviețuire pentru profesori Quotes

“Întotdeauna am avut grijă să am o grijă. Sunt omul care s-a culcat și s-a trezit cu griji. Simt grijile după pielea care mă strânge și gâtul care se-nfundă. Când mai scap de câte o grijă, umerii își amintesc că există spațiu de sprijin pentru spate.
La școală grijile mele sunt ale mele, iar grijile celorlalți sunt tot ale mele. De aceea, multă vreme am fost văzută în școală ca doamna cu liste: peste tot unde mergeam eram cu lista în față, în cazul în care mai apare ceva să notez ca să nu uit.
În plan conștient, listele erau oaza mea de control, iar în subconștient, în somn, îmi măcinam dinții și dezvoltasem ticuri puțin observabile: așezatul ochelarilor pe nas, atingerea bărbiei, verificatul urechilor.
Am crescut o alergie față de colegii care stăteau: nu suportam să îi văd lâncezind la discuții superficiale sau la fumoar. Oamenii aceștia nu păreau să aibă griji, deci nu munceau, așadar nu existau.
Nu terminam un proiect că deja mă gândeam la următorul, încât devenisem dependentă, fără să știu, de făcutul a ceva, ajungând să pun cât mai multe pe listă, ca să fiu văzută și ca să îmi justific pâinea.”
― Carmen Neagu nee Eni, Tezaur de greșeli: Ghid de supraviețuire pentru profesori

“I-ați explicat instrucțiunile pentru candidați?”, mi-au șuierat pe la urechi cuvintele președintelui comisiei de examen, la care am răspuns cu un „Da” de confruntare. Moment în care președintele iese val-vârtej din sala de examen și mă lasă în fața ochilor cu candidatul: o femeie în jur de 40 de ani căreia îi țâșnesc lacrimile, mâinile îi tremură, respirația îi este bolovănoasă. Cuvintele care îi ies din gâtlej zgârie liniștea spațiului cultivată de ceilalți 14 candidați care așteaptă să îi răspund: „Și eu acum ce fac?”
― Carmen Neagu nee Eni, Tezaur de greșeli. Ghid de supraviețuire pentru profesori

“Când jobul-minune a ieșit din peisaj, m-am trezit într-un
fel de gol existenţial, de fapt o stare ce poate fi asimilată unei
depresii. Ieșind din Matrix, am înțeles că pentru mine nu prea
mai exista altceva în afara serviciului, pentru că, de atâta
nefolosinţă, în restul vieţii mele nu sădisem vreun alt rost.

Cum ajunsesem aici? Ați simțit-o și voi pe
pielea voastră cum societatea în care trăim
ne încurajează constant să credem că o viață
reușită înseamnă să colecționezi cât mai
multe, mai ales muncă presărată cu succese.
Eu înțelesesem că succesul meu este
educația, primul dintre ascensoarele sociale.”
― CARMEN NEAGU nee Eni, Tezaur de greșeli. Ghid de supraviețuire pentru profesori

“„Nu-ți aduce tot eul la muncă. Nimeni nu vrea să îl cunoască.”
Titlu de articol din The Economist, 2 iunie 2022

Universul nostru este plin de rulete. De la genele pe care
le primim de la părinți, la țara și locul în care ne naștem și până
la fenomenele întâmplătoare care ne pot curma viața, jucăm
pariuri cu noi și cu ceilalți aproape la fiecare pas. De aceea, am
inventat știința pentru ne ghida cât mai bine prin bezna
existenței noastre inerente.
În literatura din specialitatea științelor psihologiei și a
psihoterapiei, comportamentele descrise mai sus sunt numite
mecanisme de apărare ale Eului sau stiluri de coping și au
fost prima dată formulate de către cine altul decât tatăl
psihanalizei, Sigmund Freud. Sunt programe ale minții care ne
protejează de stres și de anxietate. Jeffrey E. Young și
colaboratorii lui le-au numit în zilele noastre scheme
dezadaptative timpurii și le-au definit ca fiind teme largi cu
privire la sine şi la propriile relaţii cu ceilalţi ce se dezvoltă în
copilărie, se elaborează pe parcursul vieţii şi sunt disfuncţionale
într-o anumită măsură.

„Însă fără studiu individual, fără ambiție, fără muncă, nu se
poate.”
Isoscel în filmul Liceenii (1987)”
― CARMEN NEAGU nee Eni, Tezaur de greșeli: Ghid de supraviețuire pentru profesori