Secretul Anei Florentin Quotes

“E ciudată și patetică senzația de lumină în lumina pe care ți-o dă gândul că ai trecut prin mintea unui orb. E mai mult decât un tunel. E ca un vis scurt al morții, din care ochii se deșteaptă cu o mirare înduioșată, regăsindu-și lumina.”
― Ionel Teodoreanu, Secretul Anei Florentin

“Dumnezeu e cea mai mare creaţie de care e capabil omul situat între viaţa lui şi moarte.”
― Ionel Teodoreanu, Secretul Anei Florentin

“Venea de undeva, mortuar, parfumul crinilor, dând întunericului o solemnitate de catafalc astral.”
― Ionel Teodoreanu, Secretul Anei Florentin

“Muriseră în jurul une fete toate jucăriile. Lumina tinereții e un doliu alb.”
― Ionel Teodoreanu, Secretul Anei Florentin

“Pluteau toate aromele şi parfumurile verii în dimineaţa aurie care dădea o haină de april sfârşitului de iunie.”
― Ionel Teodoreanu, Secretul Anei Florentin

“Furtuna tot nu venea. Se oprise la marginea nopţii, ca un asasin cu cuţitul sub pelerina neagră. Pândea.”
― Ionel Teodoreanu, Secretul Anei Florentin

“Învăţată în cărţile de şcoală, istoria era o apoteoză a vitejiei neamului. Gândită dincolo de şcoală, istoria oamenilor măsura durata absenţei lui Dumnezeu.”
― Ionel Teodoreanu, Secretul Anei Florentin

“(...) și am avut parte de luptă și de suferință și tot avându-le m-am îmbogățit de viață...”
― Ionel Teodoreanu, Secretul Anei Florentin

“Zi cu zi, sufletul Anei își pierdea viitorul. Nu se putea gândi mai departe. Trăia zile, ca în file rupte, fără să-și mai răsfoiască, nici să-și simtă cartea.
Nici nu se mai irita. Parcă aștepta ceva exterior - ca și cum s-ar fi putut întâmpla - care să-i dea curajul și energia unei hotărâri.”
― Ionel Teodoreanu, Secretul Anei Florentin

“Căci epatarea e reacția exagerat și invidios admirativă, pentru tot ce reprezintă cu strălucire și consacrare, tocmai ceea ce crezi că-ți este inaccesibil: luxul, când ești proletar; aristocrația, când ești american; titlul academic, când ești ignorant.”
― Ionel Teodoreanu, Secretul Anei Florentin

“Abia atunci, Ivona își dăduse sama ce minunat lucru e pe fața altuia veselia care nu se naște artificial din jocul mușchilor feței, ci de-a dreptul din suflet. Astfel proiectat, sufletul devine sensibil ca lumina soarelui în bisericile străvechi, prin ferestruicile înguste.”
― Ionel Teodoreanu, Secretul Anei Florentin