Point Counter Point Quotes

“Theoretically he sees no distinction between his mother and any other aged female. He knows that, in a properly organized society, she'd be put into the lethal chamber, because of her arthritis. In spite of which he sends her I don't know how much a week to enable her to drag on a useless existence. I twitted him about it the other day. He blushed and was terribly upset, as though he’d been caught cheating at cards. So, to restore his prestige, he had to change the subject and begin talking about political murder and its advantages with the most wonderfully calm, detached, scientific ferocity. I only laughed at him. ‘One of these days,” I threatened, “I’ll take you at your word and invite you to a man-shooting party.” And what’s more, I will.”
― Aldous Huxley, Point Counter Point

“…’some people can only realize goodness by offending against it.’ But when the old offense have ceased to be felt as offences, what then? The argument pursued itself internally. The only solution seemed to be to commit new and progressively more serious offences, to to have all the experiences, as Lucy would say in her jargon. ‘One way of knowing God,’ he concluded slowly, ‘is to deny Him.”
― Aldous Huxley, Point Counter Point

“God was there, but hiding. Deliberately hiding. It was a question of forcing him to come out of his lair, his abstract absolute lair, and compelling him to incarnate himself as a felt experienced quality of personal actions. It was a matter of violently dragging him from outsideness and aboveness to insideness. But God was a joker. Spandrell had conjured him with violence to appear; and out of the bloody steam of the magically compelling sacrifice had emerged only a dust-bin. But the very failure of the incantation had been a proof that God was there, outside. Nothing happens to a man except that which is like himself. Dust-bins to dust-bins, dung to dung. He had not succeeded in compelling God to pass from outsideness to insideness. But the appearance of the dust-bin confirmed the reality of God as a providence, God as a destiny, God as the giver or withholder of grace, God as the ‘redestinating saviour or destroyer. Dust-bins had been his predestined lot. In giving him dust-bins yet again, the providential joker was merely being consistent.”
― Aldous Huxley, Point Counter Point

“God's not apart, not above, not outside ... At any rate, no relevant, humanly important aspect of God's above and outside. Neither is God inside, in the sense that the Protestants use the phrase - safely stowed away in the imagination, in the feelings and intellect, in the soul. He's there, of course, among other places. But he's also inside in the sense that a lump of bread's inside when you've eaten it. He's in the very body, in the blood and bowels, in the heart and skin and loins. God's the total result, spiritual and physical, of any thought or action that makes for life, of any vital relation with the world. God's a quality of actions and relations - a felt, experienced quality. At any rate, he's that for our purposes, for purposes of living. Because, of course, for purposes of knowing and speculating he may be dozens of other things as well. He may be Rock of Ages; he may be the Jehovah of the Old Testament; he may be anything you like. But what's that got to do with us as living corporeal beings? Nothing, nothing but harm, at any rate. The moment you allow speculative truth to take the place of felt instinctive truth as a guide to living, you ruin everything.”
― Aldous Huxley, Point Counter Point

“- Jól gondold meg - óvta Maryt házasságkötésük előtt -, szegény asszony leszel. Igazán szegény; nem olyan, mint pénztelen barátaid, akik évi ezer fontból tengődnek. Cselédségről szó sem lehet. Magad főzöl, varrsz, minden házimunka rád vár. Nem sok örömöd telik majd benne.
Mary csak nevetett. - Neked nem telik örömöd benne, legalábbis addig, míg nem tanulok meg főzni. - Mielőtt férjhez ment, tojásrántottát se készített soha.
Eléggé meglepődött, de a gyermeki Marie-Antoinette buzgalma, hogy tényleg jól főzzön, takarítson, valódi varrógépen varrjon - túlélte az első hónapok újdonságokkal teli izgalmát. Később is öröme telt a munkában.
- Soha többé nem tudnék kifogástalan úrinő lenni - mondogatta -, halálra untatna. Isten tudja, hogy van ez: a házvezetés, gyerekek gondozása néha unalmas és éppen eléggé fárasztó. De hogy az ember a lét egyszerű tényeitől távol, a hétköznapi fizikai valóságtól idegenül, szinte más bolygón éljen, hát ez még sokkal rosszabb.
Rampion osztotta a véleményét. A művészi alkotást, a gondolkozást, mint az élettől elvonatkoztatott élet mentségét elutasította. Festés és írás szüneteiben segített Marynek a házimunkában.
- A virág se fejlődik levegő nélkül, a tiszta űrben - érvelt -, televény, föld és trágya kell a növekedéséhez. Ugyanez áll a művészetre is.”
― Aldous Huxley, Point Counter Point

“Abban volt bölcs, hogy tudott hallgatni. A hallgatás úgy zárja magába a bölcsesség és szellemesség ígéretét, mint márványtömb a remekbe faragott szobrot. Aki hallgat, nem tanúskodik önmaga ellen.”
― Aldous Huxley, Point Counter Point

“After an outburst, she would settle down and try to love him as reasonably as she could, making the best of his kindness, his rather detached and separate passion, his occasional and laborious essays at emotional intimacy, and finally his intelligence - that quick, comprehensive, ubiquitous intelligence that could understand everything, including emotions it could not feel and the instincts it took care not to be moved by.”
― Aldous Huxley, Point Counter Point

“He liked women; love was an indispensable enjoyment. But nobody was worth involving oneself in tiresome complications for, nothing was worh messing up one’s life for. With the women who hadn’t been sensible and had taken love too seriously, John Bidlake had been ruthlessly cruel. It was the battle of ‘All for love’ against 'anything for his quiet life.’ John Bidlake always won. Fighting for his quiet life, he drew the line at no sort of frightfulness.”
― Aldous Huxley, Point Counter Point

“The lizards died of having too much body and too little head,' said Rampion in explanation.'so at least the scientists are never tired of telling us. Physical size is a handicap after a certain point. But what about mental size? These fools seem to forget that they're just as top-heavy and clumsy and disproportioned as any diplodocus. Sacrificing physical life and affective life to mental life. What do they imagine's going to happen?”
― Aldous Huxley, Point Counter Point

“Threequarters of the time one's never in contact with things, only with the beastly words that stand for them.”
― Aldous Huxley, Point Counter Point

“He was thinking of death; death in the form of a new life growing and growing in his belly, like an embryo in a womb. The one thing fresh and active in his old body, the one thing exuberantly and increasingly alive was death.”
― Aldous Huxley, Point Counter Point

“The energy which wanted to expend itself in physical passion is diverted and turns the mills of the soul.”
― Aldous Huxley, Point Counter Point

“In two hours the muscles of the heart contract and relax, contract again and relax only eight thousand times. The earth travels less than an eighth of a million miles along its orbit. And the prickly pear has had time to invade only another hundred acres of Australian territory. Two hours are as nothing. The time to listen to the Ninth Symphony and a couple of the posthumous quartets, to fly from London to Paris, to transfer a luncheon from the stomach to the small intestine, to read _Macbeth_, to die of snake bite or earn one-and-eightpence as a charwoman.”
― Aldous Huxley, Point Counter Point

“In the human fugue there are eighteen hundred million parts. The resultant noise means something perhaps to the statistician, nothing to the artist. It is only by considering one or two parts at a time that the artist can understand anything.”
― Aldous Huxley, Point Counter Point

“One shouldn't take art too literally.' He remembered what his brother-in-law, Philip Quarles, had said one evening, when they were talking about poetry. 'Particularly where love is concerned.' 'Not even if it's true?' Walter had asked. 'It's apt to be too true. Unadulterated, like distilled water. When truth is nothing but the truth, it's unnatural, it's an abstraction that resembles nothing in the real world. In nature there are always so many other irrelevant things mixed up with the essential truth. That's why art moves you-precisely because it's unadulterated with all the irrelevancies of real life.”
― Aldous Huxley, Point Counter Point

“Living's much more difficult than Sanskrit or chemistry or economics.”
― Aldous Huxley, Point Counter Point

“The spirit was a libertine, but the flesh and its affections were chaste.”
― Aldous Huxley, Point Counter Point

“In his anxiety to be just to others he was often prepared to be unjust to himself. He was always ready to sacrifice his own rights rather than run any rish of infringing the rights of others.”
― Aldous Huxley, Point Counter Point

“¡Cómo la odio a usted, en realidad, por obligarme a quererla tanto!”
― Aldous Huxley, Point Counter Point

“În scris Walter reuşea ceea ce în viaţă nu izbutise niciodată. Articolele lui constituiau o bătaie de joc nemiloasă. Bietele fete bătrîne şi serioase se simţeau profund rănite în amorul lor propriu, cînd citeau aprecierile lui brutal de dispreţuitoare asupra poeziilor pe care le scriseseră din inimă despre Dumnezeu, Pasiune şi Frumuseţile Naturii. Vînătorii de animale mari, care se bucuraseră atît de mult de călătoriile lor în Africa se mirau că relatările atît de interesante făcute de ei erau considerate plictisitoare. Tinerii romancieri care împrumutaseră stilul şi concepţiile epice ale autorilor celebri, dezvăluind cu îndrăzneală cele mai intime secrete ale vieţii lor sexuale, se simţeau jigniţi, uimiţi, indignaţi, cînd aflau că stilul lor era pompos, construcţia inexistentă, psihologia personajelor falsă, iar conflictul artificios şi melodramatic. O carte proastă e la fel de greu de scris ca şi una bună; ea se naşte la fel de sincer în sufletul scriitorului. Sufletul autorului prost fiind însă, din punct de vedere artistic cel puţin, de calitate inferioară, această sinceritate, dacă nu va fi întotdeauna neinteresantă în fond, îşi va găsi în orice caz o expresie neinteresantă, iar efortul cheltuit pentru compunerea ei rămîne o pierdere de timp. Natura e monstruos de nedreaptă. Nimic nu poate înlocui talentul. Migala şi toate calităţile sufleteşti nu fac doi bani. Scufundat în teancul său de cărţi proaste, Walter comenta cu ferocitate lipsa de talent. Conştienţi de răbdarea depusă, de sinceritatea şi bunele lor intenţii artistice, autorii de cărţi proaste se simţeau trataţi nedrept şi revoltător.”
― Aldous Huxley, Point Counter Point

“Burlap se culcase de vreo zece minute cînd Beatrice veni ca să-și țină promisiunea. Îmbrăcase un capot verde și își împletise părul blond într-o coadă lungă și groasă, care se clătina puțin la fiecare pas; parcă ar fi fost coada grea și împletită a unui cal de tracțiune expus la o expoziție agricolă.”
― Aldous Huxley, Point Counter Point

“... practic, încercarea de a deveni mai mult decât uman înseamnă a deveni mai puţin uman. ... Gândiţi-vă la câteva exemple. Bătrânul Tolstoi – un om de valoare, care a devenit fatal un idiot, încercând să fie mai mult decât un om de valoare. Sau oribilul ... Sfânt Francisc. Un alt idiot, dar pe punctul de a deveni un diavol. Masochismul, distrugerea a tot ce este decent, frumos şi viu. Iată programul lor. Au încercat să-l asculte pe Iisus şi să fie mai mult decât oameni; n-au reuşit decât să devină încarnaţia unei distrugeri diabolice pure. Ar fi putut rămâne fiinţe umane absolute decente dacă ar fi încercat să se poarte firesc, conform instinctelor. Dar nu, ei voiau să fie mai mult decât umani... De o religiozitate neumană, de o moralitate neumană, intelectual şi ştiinţific neumani, neumani în specializare ca şi în eficacitate, neumani ca oameni de afaceri, neumani în zgârcenia lor şi în pofta lor de a poseda, de o lascivitate neumană, ca a lui Don Juan... Sunt pervertiţi cu toţii. Pervertiţi ai bunătăţii sau ai răutăţii, ai spiritului sau ai trupului; departe de tipul uman normal, departe de umanitate. Lumea este un azil de pervertiţi.”
― Aldous Huxley, Point Counter Point

“Un pluton se compune doar din zece oameni şi e neutru când e vorba să provoace o emoţie. Inima nu începe să bată decât la vederea unei companii. Manevrele unui batalion te zăpăcesc, iar o brigadă reprezintă o armată cu drapele. Fiorul produs de ele, după câte ştiu din Cântarea cântărilor, echivalează cu a fi îndrăgostit. Fiorul e direct proporţional cu numărul. ... Un regiment e mai impresionant decât o mulţime. O armată cu drapele echivalează cu dragostea numai când e perfect instruită. Pietrele folosite la o construcţie sunt mai frumoase decât un morman de pietre. Instrucţia şi uniformele impun mulţimii o arhitectură. O armată e splendidă. Dar asta nu-i totul. O armată se adresează atât unor instincte josnice, cât şi instinctului estetic. Spectacolul forţelor omeneşti reduse la automatism satisface pofta de putere.(Philip Quarles)”
― Aldous Huxley, Point Counter Point

“Lordul Edward și fratele său luau aer în parcul Gattenden. Lordul Edward lua aer plimbîndu-se. Al cincilea marchiz lua aer într-un fotoliu pe rotile, tras de un măgar mare, cenușiu. Marchizul era infirm. “Asta nu împiedică, din fericire, să-mi umble mintea”, îi plăcea lui să spună. Mintea îi umblase haotic, de colo-colo, toată viața. Măgarul cenușiu mergea încet, foarte încet.”
― Aldous Huxley, Point Counter Point

“... Simmons apăru deodată în bibliotecă, ducînd o tavă. De o vîrstă mijlocie, avea o atitudine demnă, de om de stat, obligat să-și controleze vorbele și nervii, să nu declare niciodată ce gîndește sincer, și să respecte aparențele, atitudine cum se putea întîlni la diplomați, la membrii familiilor regale, la înalții funcționari guvernamentali și la majordomi.”
― Aldous Huxley, Point Counter Point

“Nu există pe lume atîtea bon mots pentru a asigura unui orator plin de rîvnă un stoc proaspăt (de spirite și aforisme n.m.) la fiecare ieșire în societate. Deși bogat, repertoriul lui Molly era limitat, ca al tuturor celorlalți maeștri mai cunoscuți ai cuvîntului. Fiind o gospodină pricepută, știa să toace resturile de conversație rămase de la masa de seara trecută, pentru a le oferi a doua zi la prînz. Felurile calde de la înmormîntarea de luni erau utile și la nunta de a doua zi.”
― Aldous Huxley, Point Counter Point

“În imaginația lui Walter Bidlake, seratele apăreau întotdeauna ca o junglă deasă, plină de plante agățătoare. O junglă de zgomote... Oamenii erau rădăcinile arborilor, vocile lor – tulpinile, ramurile ce se clătinau, ghirlandele de liane; papagalii și maimuțele guralive îi evocau semenii lui. Arborii acestei jungle se înălțau pînă în tavan și de acolo se aplecau, ca niște manglieri. ... vegetațiile de sunete puteau aduna destulă forță pentru a străbate acoperișul subtire de sticlă ce le despărțea de întunericul de afară. ... Arborescențele sonore pline de orhidee si de papagali cu pene strălucitoare se înălțau treptat, străbăteau ceața permanentă a Londrei și ajungeau în lumina limpede a lunii, dincolo de fumul orașului. Și le închipuia plutind în lumina lunii, ultimele crenguțe firave și aeriene ale zgomotului.”
― Aldous Huxley, Point Counter Point

“Pongileoni se întrecu pe sine în Badineria finală. Axiomele euclidiene se înlănțuiau vesel cu formele de statistică elementară. Aritmetica făcea un chef turbat, iar algebra sărea dezordonat. Muzica se sfîrși într-o orgie de bună dispoziție matematică.”
― Aldous Huxley, Point Counter Point

“Nu voia să simtă acea tandrețe adâncă, care echivalează cu o capitulare a voinţei, cu o anihilare a individualităţii. Voia sa fie ea însăşi, stapână pe situatie, încercand lucida toate satisfactiile pana la limita si distrandu-se fara sa-i pese; libera nu numai din punct de vedere financiar si legal, dar si sentimental - libera deci sa-l accepte sau sa-l refuze. Sa-l poata abandona oricand. Tandretea lui era, nici vorba, emotionanta, magulitoare, chiar încantatoare, dar si cam absurda, iar prin pretentiile ei nestapanite ca ea sa raspunda la fel, devenise absolut obositoare. Lucy era uneori gata sa capituleze, sa accepte prin mangaieri o parte din dragostea lui; brusc insa se smulgea de langa el, ramanand într-o izolare ironica si aroganta. Atunci Walter se trezea din visul de dragoste la realitatea pe care Lucy o numea distractie. Il trezea lumina rece a unei senzualităţi acut de lucida si premeditat batjocoritoare.”
― Aldous Huxley, Point Counter Point

“Jer u običnom, svagdašnjem svijetu ljudskih odnopsa bio je neobično nalik na stranca. Nelagodno se osjećao među ljudima i bilo mu je teško ili čak nemoguće zapodjenuti razgovor bilo s kime osim s onim koji je govorio njemu vlastitim, intelektualnim jezikom ideja. U emocionalnom je pogledu bio stranac.”
― Aldous Huxley, Point Counter Point