Anii urii Quotes

“Să nu dăm deci vina pe politicieni: răul începe cu noi, cei care distrugem natura, murdărim străzile, facem irespirabile blocurile, transformăm în haznale spațiile publice și ne umilim cu sete și sadism semenii. Răul începe de la scara blocului.”
― Horia-Roman Patapievici, Anii urii

“De ce acceptăm să coabităm cu mîrlanii, cu gujații, cu escrocii, cu nesimțiții? De ce?!!! Democrație fără discriminare morală e populism, adică contrariul spiritului civil. (...) Canaliile, proștii, ignarii, scandalagii, inepții au devenit deodată, cu toții, din vina noastră, a civilizațiilor, frecventabili. E aberant, e complet greșit. Cu derbedeii nu te însoțești, darmite să te înhăitezi.”
― Horia-Roman Patapievici, Anii urii

“Ura, la fel ca iubirea, nu poate fi înțeleasă din cărți sau din relatări. Dar între ură și iubire există o diferență notabilă: nu știi ce este ura pînă nu ești urît; în schimb, nu știi ce este iubirea pînă nu iubești. Astfel, iubirea își dezvăluie ființa în sens invers cu ura: ca să cunoști ura trebuie să devii obiect; ca să cunoști iubirea trebuie să devii subiect. Ura te transformă în obiect, iubirea face din tine un subiect.”
― Horia-Roman Patapievici, Anii urii

“Singura instituție națională care pare a funcționa perfect este instituția inadecvării la obiect. Nu sîntem, cum reproșa Maiorescu, „în cestiune”.”
― Horia-Roman Patapievici, Anii urii

“Avem obiceiul să ne întrebăm, cînd sîntem confruntați cu diferitele netrebnicii românești, de ce sîntem așa?răspunsul e dat de fiecare dată cînd unul dintre noi moare de indiferența tuturor. Moral vorbind, e lipsă de umanitate. Consecințele sînt însă naționale. Răul românesc nu este metafizic (cum ne place să credem, ca să ne flatăm): este lipsa noastră endemică de grijă, respect, interes și atenție față de aproapele nostru român. Noi toți sîntem Cain pentru Abel-ul național. Paradoxul românesc este că românii nu recunosc în români semenii umanității lor.”
― Horia-Roman Patapievici, Anii urii

“...trăim într-o țară în care nu răul este umbra binelui, ci binele este umbra răului, o țară în care, așa cum spunea Ernest Bernea după ce a ieșit din lunga sa închisoare politică, oamenii nu pot fi decît ori cîini bătuți, ori lichele.”
― Horia-Roman Patapievici, Anii urii

“Nu poți salva o țară împotriva voinței cetățenilor ei. România a ales. România va suferi. Ce poate fi mai simplu? Ca român, sper doar că nepoților noștri le va rămîne ceva din România pe care elitele ei de pradă au colonizat-o ca o armată de ocupație, în uralele marii majorități a cetățenilor ei. Prădătorii au strigat: „Pohta ce-am pohtit!”; iar românii au confirmat: „Fie după pofta voastră!”
― Horia-Roman Patapievici, Anii urii

“Definirea sentimentelor corecte din punct de vedere politic prin conformitatea la ură a distorsionat profund sensul politicii și a condus la justificarea politicii de haită – de haită este o politică atunci cînd politicul se poate manifesta prin înhăitarea derbedeilor. Cînd accepți derbedeii, pentru că urăsc bine pe cine trebuie, politica de haită devine licită; dar atunci ceea ce nu mai poți opri, chiar dacă ajunge la un moment-dat să-ți displacă, este menținerea spațiului public la cheremul derbedeilor și al sentimentelor joase.”
― Horia-Roman Patapievici, Anii urii

“Pe cît de jalnică și de nocivă a fost și este prestația morală a jurnalismului din România, pe atît de sterilă intelectual și nulă cognitiv este prestația puzderiei de polițiști care, belferește, a monopolizat învățămîntul superior cu știința lor inutilă, producînd puzderie de Fachidioten – de specialiști inculți, semidocți, limbuți și, în cel mai bun caz, retori.”
― Horia-Roman Patapievici, Anii urii