Ciuleandra Quotes

“În clipele cele mai grele, tocmai atunci, omul e sortit să rămână singur. De-abia atunci i se lămurește că el constituie o lume separată, complicată, fără legături cu ceilalți oameni și restul lumii, decât doar materiale.”
― Liviu Rebreanu, Ciuleandra

“Oamenii comunica intre ei prin semne conventionale si astfel si-au facut iluzia desarta ca se si inteleg. In realitate fiecare atribuie celorlalti ceea ce simte dinsul si atata tot. Legaturi directe omul numai cu Dumnezeu poate sa aiba de la care a si dobandit constiinta existentei. Tragediile ca si bucuriile cele mai mari omul le traieste intotdeauna in deplina singuratate si de aceea, cand isi simte sufletul mai sfisiat, isi simte singuratatea si mai mare.”
― Liviu Rebreanu, Ciuleandra

“Asa e inima, niciodata nu se multumeste cu ce are.”
― Liviu Rebreanu, Ciuleandra

“Tragediile ca și bucuriile cele mari omul le trăiește totdeauna în deplină singurătate și, de aceea, când își simte sufletul mai sfâșiat, își simte și singurătatea mai mare.”
― Liviu Rebreanu, Ciuleandra

“Oamenii comunică între ei prin semne convenționale și astfel și-au făcut iluzia deșartă că se și înțeleg. În realitate fiecare atribuie celorlalți ceea ce simte dânsul și atâta tot. Legături directe omul numai cu Dumnezeu poate să aibă, de la care a și dobândit cunoștiința existenței. Tragediile ca și bucuriile cele mai mari omul le trăiește întotdeauna în deplină singurătate și, de aceea, când își simte sufletul mai sfâșiat, își simte și singurătatea mai mare.”
― Liviu Rebreanu, Ciuleandra

“Sunt convins ca hazardul, cu capriciile lui, e promotorul adevarat al tuturor faptelor mari din istoria omului, as zice al intregii civilizatii omenesti, ba chiar stapanul real al intregului univers.”
― Liviu Rebreanu, Ciuleandra

“Aşa e inima, niciodată nu se mulţumeste cu ce are.”
― Liviu Rebreanu, Ciuleandra

“În două zile, un om, singur cu sufletul lui, între patru ziduri înțelege mai mult decât altfel în douăzeci de ani!”
― Liviu Rebreanu, Ciuleandra

“În preajma despărțirii îmi pot permite să-ți spun că, fără să știi și fără să vrei, ai fost ucigașul fericirii mele. Evident n-ai nici o vină, și totuși ai fost unealta soartei împotriva mea...”
― Liviu Rebreanu, Ciuleandra