Întâmplări în irealitatea imediată Quotes

“Există momente când eşti „mai puţin decât tine însuţi" şi mai puţin decât orice. Mai puţin decât un obiect pe care îl priveşti, mai puţin decât un scaun, decât o masă şi decât o bucată de lemn. Eşti dedesubtul lucrurilor, în subsolul realităţii, sub viaţa ta proprie şi sub ceea ce se întâmplă în jur... Eşti o formă mai efemeră şi mai destrămată decât a elementarei materii imobile. Ţi-ar trebui atunci un efort imens ca să înţelegi inerţia simplă a pietrelor şi zaci abolit, redus la „mai puţin decât tine însuţi" în imposibilitatea de a face acel efort.”
― Max Blecher, Inimi cicatrizate; Întâmplări în irealitatea imediată

“Când cineva a fost scos o dată din viată şi a avut timpul şi calmul necesar ca să-şi puie o singură întrebare esenţială cu privire la dânsa - una singură - rămâne otrăvit pentru totdeauna... Desigur, lumea continuă să existe, dar cineva a şters cu un burete de pe lucruri importanţa lor...”
― Max Blecher, Inimi cicatrizate; Întâmplări în irealitatea imediată

“Ce cantitate infinită de inutil calm conţinea în dimineaţa aceea oceanul, faţă de neliniştea şi de zbuciumul unui singur om...”
― Max Blecher, Inimi cicatrizate; Întâmplări în irealitatea imediată

“Există momente simple în realitate, clipe banale de singurătate, oriunde, pe stradă, când deodată aerul lumii se schimbă şi capătă brusc o nouă semnificaţie, mai grea şi mai obositoare.”
― Max Blecher, Inimi cicatrizate; Întâmplări în irealitatea imediată

“Vindecarea e tot atât de neîndurătoare ca şi boala...”
― Max Blecher, Inimi cicatrizate; Întâmplări în irealitatea imediată

“Vezi, inimile bolnavilor au primit în viaţă atâtea lovituri de cuţit, încât s-au transformat în ţesut cicatrizat... Insensibile la frig... la cald... şi la durere... Insensibile şi învineţite de duritate...”
― Max Blecher, Inimi cicatrizate; Întâmplări în irealitatea imediată

“I feel that one day an authentic new truth will emerge from all this, a truth warm and intimate, capable of summarizing me clearly, like a name, and striking an entirely new, unique note in me, and it will be the meaning of my life...”
― Max Blecher, Întâmplări în irealitatea imediată

“Ce pot face, în viaţa cotidiană? Ce lucru uimitor, extraordinar, poate ea conţine pentru mine? în fiecare zi mă voi spăla pe dinţi, voi mânca la prânz şi voi lua cafeaua cu lapte seara, indiferent dacă undeva se va fi întâmplat în timpul zilei o catastrofă de cale ferată, ori cineva în familie va fi murit. Tot mă voi spăla pe dinţi, tot voi sta la masă... tot eu voi fi. Înţelegi? Înţelegi ce animal îngrozitor de monoton voi deveni?”
― Max Blecher, Inimi cicatrizate; Întâmplări în irealitatea imediată

“Curaj, îmi spusei, dar mă oprii să rectific. Curaj? Numai oamenii timizi au nevoie de curaj pentru ca să facă ceva, cei normali, cei puternici n-au nici curaj, nici lașitate, ei deschid ușile simplu, așa...”
― Max Blecher, Întâmplări în irealitatea imediată

“Inutilitatea umplu scobiturile lumii ca un lichid ce s-ar fi răspândit în toate direcțiile,iar cerul deasupra mea,cerul veșnic corect,absurd și nedefinit,capătă culoarea proprie a disperării.
În inutilitatea aceasta care mă înconjoară și sub cerul acesta pe veci blestemat umblu încă și azi.”
― Max Blecher, Întâmplări în irealitatea imediată

“Simțeam mai profund și mai dureros că n-aveam nimic de făcut în această lume,nimic alta decât să hoinăresc prin parcuri,prin poiene prăfuite și arse de soare,pustii și sălbatice.Era o hoinăreală care într-un sfârșit îmi sfâșia inima.”
― Max Blecher, Întâmplări în irealitatea imediată

“Invidiam oamenii din jurul meu,închiși hermetic în tainele lor și izolați de tirania obiectelor..Ei trăiau prizioneri sub pardesiuri și paltoane dar nimic din afară nu-i putea teroriza și învinge,nimic nu pătrundea în minunatele lor închisori.Între mine și lume nu exista nici o despărțire.Tot ce mă înconjura mă invada din cap până în picioare,ca și cum pielea mea ar fi fost ciuruită.Atenția,foarte distrată de altfel,cu care priveam în jurul meu nu era un simplu act de voință.Lumea își prelungea în mine în mod natural toate tentaculele.”
― Max Blecher, Întâmplări în irealitatea imediată

“Mă zbat acum în realitate, țip, implor să fiu trezit, să fiu trezit în altă viață, în viața mea adevărată. Este cert că e plină zi, că știu unde mă aflu și că trăiesc, dar lipsește ceva în toate acestea, așa ca în grozavul meu coșmar.

Mă zbat, țip, mă frământ. Cine mă va trezi?

În jurul meu realitatea exactă mă trage tot mai jos, încercând să mă scufunde.

Cine mă va trezi?

Întotdeauna a fost așa, întotdeauna, întotdeauna.”
― Max Blecher, Întâmplări în irealitatea imediată

“În golful acela, oceanul retrăgându-se, lăsa în urma lui mii de şanţuri pline de apă, adânc săpate în nisip.
Crepusculul le incendia cu roşeaţa lui şi atunci pe toată întinderea apăreau ca o reţea de sânge şi de foc. S-ar fi zis că în locul acela pîmântul ar fi fost jupuit, pentru a lăsa să se vadă circulaţia lui intimă, arterele arzătoare şi teribile prin care se scurgea în el aur şi purpură incendiată. Era o clipă de înspăimântătoare grandoare care tăia scurt respiraţia.
În fund, soarele scufundându-se încet, vărsa ultimele şuvoaie de sânge. Tot aerul se întuneca brusc ca o soluţie ce devine mai concentrată, iar în albastrul lui adânc, reţeaua străluctioare căpăta fineţea şi precizia unei construcţii de oţel, întinsă până departe ca un bizar şi enorm plan metalic.”
― Max Blecher, Inimi cicatrizate; Întâmplări în irealitatea imediată

“Vezi, îi spuse tatăl lui... aici toţi bolnavii duc o viaţă normală... Sunt complet îmbrăcaţi, se plimbă pe stradă... numai că stau întinşi... atâta tot... Ai să vezi şi pe alţii tot întinşi, conducând singuri trăsura...”
― Max Blecher, Inimi cicatrizate; Întâmplări în irealitatea imediată

“tot ce e capabil sa se agite in corpul meu se agita,se zbate si se revolta mai puternic si mai elementar decat in viata cotidiana”
― Max Blecher, Întâmplări în irealitatea imediată

“Blecher’s question “Who am I” leads to a world eroticized by inner chafing. Adventures in Immediate Irreality is a study in observation. And it takes the reader where one generally arrives when one looks at things impartially—to a place of calm and composed resignation.”
― Max Blecher, Adventures in immediate irreality

“În jurul abatjurului, roata de lumină stabili pe pluşul întins o arenă minusculă de circ, în înteriorul căreia florile colorate ale catifelei, executau stranii acrobaţii imobile...”
― Max Blecher, Inimi cicatrizate; Întâmplări în irealitatea imediată

“Plaja însăşi era găurită, răscolită, scobită în şanţuri, tranşee şi castele... O imensă clamoare se ridica de pe întinderea ei, amestecată cu ţipetele disperate ale negustorilor de mingi şi bomboane. Din toate colţurile, din toate cabinele se revărsau într-o scurgere nestăvilită, pâraie de hârtii mototolite, râuri pline de ziare vechi, hârtii şi cutii goale, şi iar hârtii, un ocean de murdărie lângă oceanul cu valuri.”
― Max Blecher, Inimi cicatrizate; Întâmplări în irealitatea imediată

“Iată ce conținea lumea în momentele ei cele mai tragice: nasturi, ațe și sfori...”
― Max Blecher, Inimi cicatrizate; Întâmplări în irealitatea imediată

“Chin up!" I said to myself but immediately took it back: only the timid need to keep their chins up to do something; the strong -- normal people -- know neither courage nor cowardice. They simply open doors.”
― Max Blecher, Întâmplări în irealitatea imediată

“...encontrei num livro de anatomia a fotografia de um modelo de cera do interior da orelha. Todos os canais, seios e buracos eram de matéria plena, formando sua imagem positiva.[...] ...o mundo poderia existir numa realidade mais verdadeira, numa estrutura positiva das suas cavernas, de maneira que tudo o que é furado se tornasse cheio, e os relevos atuais se transformassem em vácuos de forma idêntica, sem qualquer conteúdo, como aqueles fósseis delicados e bizarros que reproduzem na pedra os vestígios de uma conha ou de uma folha macerada ao longo das eras, deixando apenas profundamente esculpidas as impressões delicadas de seu contorno. Num mundo como esse, as pessoas cessariam de ser excrescências multicoloridas e carnosas, cheias de órgãos complexos e putrescíveis, tornando-se vácuos puros [...].Essa era, aliás, a sensação...que eu tinha...sempre que...despertava em meio a um terrível isolamento, como se as pessoas e casas ao redor se amalgamassem numa massa compacta e uniforme de uma única matéria, na qual eu existia como simples vácuo sem finalidade, locomovendo-me para lá e para cá.”
― Max Blecher, Întâmplări în irealitatea imediată