Hronicul și cântecul vârstelor Quotes

“Mama, care dealtfel nu vorbea decît prea puțin, ținea gata pentru toate înmprejurările cîte-un cuvînt plastic și plin de sevă. Nu căuta aceste cuvinte, căci ele îi veneau de la sine, și apoi le lăsa să cadă fără teamă de a le stinge puterea și culoarea printr-o prea deasă întrebuințare.”
― Lucian Blaga, Hronicul și cântecul vârstelor

“O experiență e valabilă deci într-un ocol, să-l ajungi cu ochiul, dar dincolo nu.”
― Lucian Blaga, Hronicul și cântecul vârstelor

“O, vreau să joc, cum niciodată n-am jucat!
Să nu se simtă Dumnezeu
în mine
un rob în temniţă - încătuşat.
Pământule, dă-mi aripi:
săgeată vreau să fiu, să spintec
nemărginirea,
să nu mai văd în preajmă decât cer,
deasupra cer,
şi cer sub mine -
şi-aprins în valuri de lumină
să joc
străfulgerat de-avânturi nemaipomenite
ca să răsufle liber Dumnezeu în mine,
să nu cârtească:
"Sunt rob în temniţă!”
― Lucian Blaga, Hronicul și cântecul vârstelor

“RINDURI PENTRU UN TINĂR
Din Ardeal ni vin foarte frumoasele versuri ale d-lui Lucian Blaga.
D-sa crede că ni dă „Poemele luminii". E în datina celei mai nouă şcoli să caute cuvinte mari şi neobişnuite, dar, mai la urma urmei, cum nu fac bine cînd nu e putere, cînd puterea este, ele nu fac rău.
Nu sînt poeme şi
nu lumina e ce stăpî-neşte. Sînt bucăţi de suflet, prinse sincer în fiecare
clipă şi redate cu o superioară muzi237
calitate în versuri care, frînte, cum sînt, se mlădie împreună cu mişcările sufleteşti înseşi. Această formă elastică permite a se reda şi cele mai delicate nuanţe ale cugetării şi cele mai fine acte ale simţirii.
E şi filozofie înăuntru, o melancolie, dar nu deprimantă, filozofie care leagă împreună, ca în cele mai bune produse ale poeziei din toate timpurile, toate aspectele din afară ale naturii şi, înlăuntru, toate mişcările
prin care — şi noi o parte din imensitate, din veşnicie şi astfel părtaşi la incomensurabilitatea şi la nemurirea ei — îi răspundem.
E aici un tînăr care întinde braţe de energie către tainele lumii. Tainele nu se prind niciodată, căci avem un singur chip de a le prinde: să le trăim. Dar avîntul acestor braţe drept şi nobil întinse trebuie preţuit
şi el ca şi distincţia de aşa naturală graţie, a formei.
Pierdem zilnic atîtea forţe. E o mare bucurie cînd vedem cum din fondul binecuvîntat al neamului răsar totuşi altele pentru a le înlocui.
În rîndurile, rărite îngrijitor, ale cîntăreţilor simţirii noastre de astăzi, fii binevenit, tinere Ardelean !
N. Iorga
(„Neamul Românesc", 1 mai 1919)”
― Lucian Blaga, Hronicul și cântecul vârstelor

“Îmi promiteam singur, prin zilele ce treceau, să încep ceva, să mişc ceva, dar nimic precis nu se închega în cugetul meu. Numai o mută exasperare umbla, umbla să-şi găsească vreun temei prin golurile mele. Pe urmă, fără de vreo pricină lămurită, printr-o simplă reacţiune a firii, apăreau în mine momente cînd credeam că mă redobîndesc. Dar un duh straniu intervenea iarăşi căznindu-mă. încercam să mă înduplec singur, că va trebui să mă despart de atîtea, ce au fost în mine — una cu mine. Acestor suferinţi intime, despre care nu vorbeam niciodată nimănui, li se adăuga frămîntarea spirituală.
despre care nu vorbeam niciodată nimănui, li se adăuga frământarea”
― Lucian Blaga, Hronicul și cântecul vârstelor

“Mă tulbura basmul pentru dulcea amărăciune cu care vorbea despre zările fericirii, dar și pentru simțământul amețitor, ce-mi da, cu privire la încălcarea timpurilor, ce stăpânesc lumea cu tărâmurile ei.”
― Lucian Blaga, Hronicul și cântecul vârstelor