O moarte care nu dovedește nimic Quotes

“Oamenii sunt făcuţi din pământ netrecut prin sită, au fost lucraţi în grabă.”
― Anton Holban, O moarte care nu dovedește nimic

“Cu ce drept trag concluzii pentru viitor când eu nu ştiu nimic precis despre trecut? Sau pot fi sigur că eu, în momentul morţii, voi fi mai puţin mediocru? În orice caz, voi fi atât de curios să mă văd cum sunt, că sentimentele mele nu vor mai fi spontane. Cu tot gustul pentru adevărul pur, în momentul cel mai tragic voi fi artificial...”
― Anton Holban, O moarte care nu dovedește nimic

“Nici măcar groaza că vom suporta-o nu ne dezmorţeşte. Unii dau o interpretare: preferăm să nu ne gândim. N-au dreptate. Nu renunţăm la gândul ei din stoicism sau din laşitate mascată, ci din incapacitatea de a o gusta. A gusta moartea (cu spaimă sau cu delicii, în orice caz a fi impregnat de ea) este un talent special, şi oamenii talentaţi sunt rari. De aceea vedem atâtea înmormântări, şi nu facem nicio reflexie, după cum vedem atâtea apusuri de soare, şi nu le observăm. Facem doar o socoteală de tarabă: “s-ar putea să mai trăim, deoarece sunt oameni mai bătrâni ca noi”. Şi ne punem din nou la micile noastre treburi zilnice. Amânăm cu uşurinţă pe anul viitor un plan mai neobişnuit, fără de nicio grabă ne sorbim cafeaua şi ne facem siesta, şi nici în momentul când, în sfârşit, facem pasul sacru, nu ne tulburăm, căci suntem mediocri şi atunci.”
― Anton Holban, O moarte care nu dovedește nimic

“E greu de trăit în mijlocul oamenilor, mai cu seamă pentru că nu poți fi niciodată absolut sigur de ei. Mereu cu alte gusturi, alte obiceiuri. Și cu atât mai dureros cu cât inspiră siguranță......Și nu poți conta pe nimeni.”
― Anton Holban, O moarte care nu dovedește nimic

“Sufletul omului...În fața lui, aproape de noi, mic de încape într-un corp șubred, stăm ca în fața infinitului.”
― Anton Holban, O moarte care nu dovedește nimic

“Ce va mai fi? Şi acum să-mi continui romanul? Sau să-mi încep altul? Încă unele momente de durere ascuţită? Şi altele de indiferenţă totală, când te îndoieşti că a existat ceva? Şi alteori numai reverii poetice în preajmă?... Gânduri care apar şi dispar sau numai se întrevăd, ca un înotător pe valuri... Folosit, ca şi înotătorul, doar ca un detaliu de curiozitate şi de variaţie în decorul multiplu... Căci, sub soarele voalat, marea s-a unit perfect cu cerul. Şi în faţa imensităţii auguste, bietele mele gânduri sunt minuscule şi nepotrivite...”
― Anton Holban, O moarte care nu dovedește nimic

“O femeie, totdeauna fluidă în judecăţile ei, îşi are precise ideile pentru aranjarea vieţii (redusă la o singură formă: mariajul)”
― Anton Holban, O moarte care nu dovedește nimic

“O voi uita-o desesori, dar și-n momentele de uitare voi privi lumea altfel, numai din pricina ei.”
― Anton Holban, O moarte care nu dovedește nimic

“Sa-ti amintesti despre oamenii care n-au existat, devenind biograful destinului lor, iata opera romancierului autentic.”
― Anton Holban, O moarte care nu dovedește nimic

“Numai o singura nemultumire am lasat. Am lasat acasa o fata care ma iubeste. Nu e frumoasa, si ochii mei au obosit repede indreptandu-se spre silueta ei biscisnica. Nu e savanta, si am ostenit vorbind singur, inutil si ridicol. Nu e bogata, si mi-ar ingreuia mersul purtand-o pe umerii mei, ca melcul cocioaba. Dar e indragostita. Caci pentru dragoste nu e nevoie de minte, de frumusete sau de bani. Am sitit-o ca traieste numai din gandul la mine, ca singura s-ar usca intocmai ca o floare neudata.”
― Anton Holban, O moarte care nu dovedește nimic

“Eu am impresia că mi-e bolnav tot sufletul din pricina nesiguranței, și aceasta e cauza că orice se transformă pentru mine în cataclism.”
― Anton Holban, Ioana

“Care va fi părerea mea generală asupra Irinei mai târziu? Depinde de atâtea lucruri... De voi fi nenorocit, voi găsi că nu mi-am cunoscut odinioară fericirea. Dacă viitoarea dragoste va fi rea, Irina va fi bună; de va fi bună, Irina va fi rea. Depinde de cum va fi viitoarea: inteligentă sau proastă, frumoasă sau urâtă, serioasă sau ușuratică.
De voi fi îndrăgostit, vreodată cu adevărat, voi găsi viața trecută ca o pierdere de vreme copilărească. De nu voi fi îndrăgostit, fie că nu voi avea prilejul să întâlnesc pe cineva care să-mi placă, fie că sunt eu incapabil de așa ceva, voi crede că Irina a fost dragostea întreagă și eu nu mi-am dat seama...”
― Anton Holban, O moarte care nu dovedește nimic

“Şi, când ai scrupule, amintirea unei mici izbucniri de-ale tale îţi tulbură mintea şi te face să ai remuşcări. Căci ierţi tot răul ce ţi s-a făcut. Personal, în aceste mărturisiri, cu
toată pasiunea pe care am pus-o, nu m-am cruţat deloc.”
― Anton Holban, O moarte care nu dovedește nimic

“Te iubesc mult, nemăsurat, mult de tot, căci eşti bun şi drag, şi de nu sunt de tot fericită, e că mi-e frică. Mi se pare că n-o să pot să mă bucur mult de această fericire. Dar orice s-ar întâmpla de aici încolo, nu voi uita că ţie îţi datorez aceste clipe.”
― Anton Holban, O moarte care nu dovedește nimic

“Astfel, nu mă pot niciodată bucura de moment. Nu pot savura pe încetul developarea lui. N-am putut citi niciodată o carte pe îndelete, în muzică, trăiesc mai ales din aşteptarea notei următoare.”
― Anton Holban, O moarte care nu dovedește nimic

“Un grup de trei fete, îndeosebi, mi se părea intangibil.
Erau mereu împreună, fără amestec printre ceilalţi, vioaie, grăbite, surâzătoare, pricepându-se, mi se părea, să fie politicoase faţă de toţi şi în acelaşi timp distante. Uşurinţa cu care se strecurau prin lumea multă, siguranţa gesturilor şi totuşi singurătatea lor mă impresionau, şi atunci o ambiţie m-a străbătut: cunoştinţa lor — nu mergeam mai departe — ar fi o dovadă a importanţei mele.”
― Anton Holban, O moarte care nu dovedește nimic

“Întotdeauna înainte de a te despărţi de cineva drag nu te pricepi să-i vorbeşti, tocmai pentru că ai prea multe de
spus”
― Anton Holban, O moarte care nu dovedește nimic

“Când vorbesc, sunt deseori incoherent, fiindcă mintea mea, fugind prea repede, nu are timpul să întârzie şi să se explice faţă de ceilalţi.”
― Anton Holban, O moarte care nu dovedește nimic

“E drept însă că eu, când mi s-a spus întâmplarea, în loc să mă indignez, am găsit că nu e decât un interesant caz psihologic, când în momente grave, cu toate intenţiile bune şi emoţia sinceră, te manifestezi invers de cum ar trebui.”
― Anton Holban, O moarte care nu dovedește nimic

“Cu ce drept trag concluzii pentru viitor când eu nu știu nimic precis despre trecut?”
― Anton Holban, O moarte care nu dovedește nimic

“Dacă ai trăi, m-aș răzbuna cum nimeni nu s-a priceput încă să se răzbune. Dar mai pe urmă… Mai întâi, fără vorbe, te-aș strânge, și nicicând n-ar fi o împreunare mai fierbinte. Te-aș zdrobi poate, și ai țipa de durere și de voluptate!…”
― Anton Holban, Conversaţii cu o moartă