Maidanul cu dragoste Quotes
Maidanul cu dragoste
by
George Mihail Zamfirescu528 ratings, 3.76 average rating, 36 reviews
Maidanul cu dragoste Quotes
Showing 1-3 of 3
“Dar, în toate acele dimineți de tristă întoarcere din vis, aveam ceva de care să mă prind, un motiv de înviorare: știam că voi evada în larg, pe coclauri, unde voi fi stăpân pe mine și liber să-mi aleg jocurile și isprăvile, animal zburdalnic, fără întrebări și nedumeriri. Era suficient s-o aud pe sora mică în curte, ca să mă regăsesc, să sar de sub plapumă, să-mi leg strâns brăcinarul larg al pantalonilor și să plec, cu ea de mână, printre bălării - amândoi îmbujorați și sprinteni, în soarele pe care-l bănuiam numai al nostru și al mărăcinilor.”
― Maidanul cu dragoste
― Maidanul cu dragoste
“Ne apăsam palmele pe inimă, să-i cuminţim zvâcnirile, şi urcam spre barieră, în fugă, râzând ca să înşelăm întunericul, singurătatea şi frigul.”
― Maidanul cu dragoste
― Maidanul cu dragoste
“Cum stăruiam cu palma întinsă, așteptând banul de aur al norocului pe care și eu, ca orice buruiană sau lighioană, îl purtam în frunte, mama a surâs - alături de tata - m-a luat în brațe, mi-a suflat în față, ca în descântec și a făcut: ptiu! cu buzele, ca în deochi.
- Soarta matale, Puișor? Nu ți-o cunoști? Să umbli haimana și să plângi pentru toți mărăcinii pământului...
Vorbind, Puica îmi răvășise părul pe frunte, mă sărutase și mă mângâiase - glumise...
Singur tata a tresărit, cu o întunecare vremelnică în albastrul ochilor, și a lovit cu palma în gol, de la o tâmplă la alta, ca și cum ar fi vrut să gonească o vedenie.
- Tu, femeie, de nu ți-ar fi gura ursitoare!
Hoinar și să plâng pentru toți mărăcinii pământului...
Mi-am trecut degetele prin părul ciuf și am îngânat: "bine" - absent, fără întrebare și fără înțeles în mine, un bine de dincolo de noi și de casa cu nebuni, spus cu ușurința cu care îmi alegeam uneori, din palma întinsă a Fanei, o vișină necoaptă, amară, strepezitoare, ca să-i las, numai ei, cireșile dulci și cărnoase.”
― Maidanul cu dragoste
- Soarta matale, Puișor? Nu ți-o cunoști? Să umbli haimana și să plângi pentru toți mărăcinii pământului...
Vorbind, Puica îmi răvășise părul pe frunte, mă sărutase și mă mângâiase - glumise...
Singur tata a tresărit, cu o întunecare vremelnică în albastrul ochilor, și a lovit cu palma în gol, de la o tâmplă la alta, ca și cum ar fi vrut să gonească o vedenie.
- Tu, femeie, de nu ți-ar fi gura ursitoare!
Hoinar și să plâng pentru toți mărăcinii pământului...
Mi-am trecut degetele prin părul ciuf și am îngânat: "bine" - absent, fără întrebare și fără înțeles în mine, un bine de dincolo de noi și de casa cu nebuni, spus cu ușurința cu care îmi alegeam uneori, din palma întinsă a Fanei, o vișină necoaptă, amară, strepezitoare, ca să-i las, numai ei, cireșile dulci și cărnoase.”
― Maidanul cu dragoste
