Dresoarea Quotes

“Poate că există lucruri, mi-am zis, pe care trebuie să ne abținem să le îmblânzim. Trebuie să le confruntăm așa cum sunt, brute, sălbatice, diferite, pentru că frumusețea poate fi și așa.”
― Cristina Nemerovschi, Dresoarea

“Pielea omului se poate reface. Când ai cicatrici pe ea, timpul trece, celulele se schimbă, și într-o zi toate rănile se estompează. Și, oricum, există și operații estetice.
Alte organe în afară de piele se pricopsesc și ele cu răni, dacă nu sunt bine întreținute. Uneori, îți e rău din cauza asta. Dar există medicamente, ceaiuri, care încet-încet fac organul respectiv să ajungă aproape de forma lui inițială. Și, oricum, există și transplantul.
Când mintea se umple de cicatrici, e mai greu. Pentru că ea nu știe să se vindece în felul cel mai sănătos. Ea îți ascunde cauza suferinței, și trebuie apoi să te dai de ceasul morții ca s-o găsești. Îți gonește amintirile, de nici nu mai știi cine ești. Și dacă nu mai știi cine ești, de unde mai știi să te apuci?”
― Cristina Nemerovschi, Dresoarea

“Ne schimbase, iar asta era oribil. Nu e dreptul niciunei ființe să schimbe o altă ființă. Iar când o face prin violență, acel agresor merită să i se întâmple ce e mai rău pe lume.”
― Cristina Nemerovschi, Dresoarea

“Ca să-i îmblânzești pe alții, trebuie mai întâi să te poți îmblânzi pe tine.”
― Cristina Nemerovschi, Dresoarea

“Era greu să pornești și să menții o discuție între două ființe care poartă amândouă o moarte în suflet.”
― Cristina Nemerovschi, Dresoarea

“Când îmi ridic acum mâinile în dreptul ochilor, și ele îmi tremură puțin, un tremur de care probabil n-o să scap niciodată, mai retrăiesc senzația aia minunată și astăzi.
Și, dacă o simt, presupun că e adevărată. Că a fost adevărată.
Că este ceea ce am făcut.
Și o parte din ce s-a întâmplat în ziua aia nu aș schimba nici acum, dacă mi s-ar da șansa neomenească de a mă reîntoarce în trecut.”
― Cristina Nemerovschi, Dresoarea

“Uneori, mi se pare că toată iubirea care mi-a fost răpită în copilărie, iubirea de care ar fi trebuit să am parte mi s-a adunat în interior într-un glob multicolor și scânteiază de acolo cu putere, împrăștiind viață în jurul meu. Pentru că doar iubirea e ceea ce împinge viața să meargă mai departe.
Și, acolo unde nu e iubire, apar răni. Îți sapă în suflet și te schimbă pentru totdeauna.”
― Cristina Nemerovschi, Dresoarea

“E vorba aia celebră, că răul se bucură atunci când oamenii buni nu fac nimic ca să-l împiedice. Eu aș spune ceva mai mult: dacă oamenii buni nu fac nimic pentru a împiedica răul, atunci nici ei nu mai sunt buni, ci devin răi. E atât de simplu.”
― Cristina Nemerovschi, Dresoarea

“Știam despre traumele din copilărie care lasă urme pe interior. La început, poate nu le simți, îți spui că sunt în trecut. Dar timpul se strânge ca un laț în jurul gâtului tău, și într-o zi îți dai seama că trecutul nu e chiar trecut, că se întrepătrunde cu prezentul și amenință să-l distrugă.”
― Cristina Nemerovschi, Dresoarea

“Voiam să am și un nume nou. Nu mi se mai potrivea Ludmila. Îmi iubeam numele care îmi fusese dat, dar aș fi vrut... să-l las o vreme să se odihnească. Să se curețe toate emoțiile și întâmplările lipite de el. Și, cândva, să-l iau ca pe o haină dragă din dulap, după ce s-a mai odihnit și a apucat să respire. Să-l mai port, dar nu chiar atunci, ci mai încolo.”
― Cristina Nemerovschi, Dresoarea

“Cândva, iubirea îmi făcuse rău, atât de rău încât mă dezvățase de a mai iubi oameni.”
― Cristina Nemerovschi, Dresoarea

“Nu aveam mulți prieteni. Nu mi-i dorisem. Îmi era greu să rămân mereu prezentă și implicată într-o relație de prietenie. Aveam prea mulți demoni. Scoteau colții prea des.”
― Cristina Nemerovschi, Dresoarea

“Înveți la un moment dat pe propria piele că locul iubirii e în creier, că de acolo este coordonat tot ce simțim. Fericirea, furia, îndrăgostirea, vina, ca și amintirile, sunt în cap, nu în inimă.
Tot ce ești tu îți este în minte. Iar lipsa iubirii poate face mintea să-și construiască un univers propriu, care nu întotdeauna să se suprapună cu realitatea.
Poate că inima le dă doar un pic de culoare în plus sentimentelor. Ca un filtru pe Instagram.”
― Cristina Nemerovschi, Dresoarea

“Nu poți ierta ceea ce nu cunoști, și nu poți cunoaște ceea ce nu vezi limpede.”
― Cristina Nemerovschi, Dresoarea

“Cât timp aveam iubire, ne puteam reinventa la infinit.”
― Cristina Nemerovschi, Dresoarea

“Auzisem despre o bătrânică din Cehia, care mergea prin oraș în fiecare zi și picta flori pe case. Arătau așa frumos florile ei, de parcă ar fi scos sufletul fiecărei locuințe și l-ar fi transformat în floarea aceea, apoi ar fi desenat-o pe ziduri, să fie la vedere, să poată fi mângâiată de orice trecător.”
― Cristina Nemerovschi, Dresoarea

“- N-ar putea să-mi fie frică de cineva pe care-l iubesc.
Dar în adâncul sufletului știu că se poate. Să și iubești, să-ți fie și frică.”
― Cristina Nemerovschi, Dresoarea