Miercuri, respiram Quotes

Rate this book
Clear rating
Miercuri, respiram Miercuri, respiram by Ioana Chicet-Macoveiciuc
796 ratings, 3.89 average rating, 72 reviews
Miercuri, respiram Quotes Showing 1-7 of 7
“Întotdeauna problemele tale par cele mai mari, pentru că-ți sunt cel mai aproape. Când începi să afli și calvarul prin care trec alții, parcă mai repede și mai des iese soarele și pe strada ta.”
Ioana Chicet-Macoveiciuc, Miercuri, respiram
“Așa și cu greul din viață. În primele clipe, când afli vestea cea rea, totul pare fără ieșire. Crezi că o să mori de durere și de neputință. Dar nu mori, nu, omul duce enorm de multe, mult mai multe decât își poate imagina vreodată. Chiar și când nu mai poți, tot mai poți un pic. Trebuie doar să stai pe loc și să aștepți să te obișnuiești cu durerea. Apoi, încet-încet, de cele mai multe ori, afli că negrul nu e atât de dens. Începi să vezi nuanțele de gri, raza mică de lumină. O prinzi și trăiești mai departe încă o vreme, până când te lovește următorul întuneric, și iar plângi cu disperare, iar aștepți să te obișnuiești cu durerea, iar cauți raza de speranță, iar tragi soarele pe strada ta. Și tot așa, iar la final, se cheamă c-ai trăit cu-adevărat, c-ai luptat pentru tot ceea ce ți s-a întâmplat bun.”
Ioana Chicet-Macoveiciuc, Miercuri, respiram
“Suntem in cel mai bun dintre toate locurile posibile.”
Ioana Chicet-Macoveiciuc, Miercuri, respiram
“- Porcariile astea pe care le bagi in tine or sa te omoare intr-o zi, Miruna, mi-a spus ea serioasa...
- De la ceva tot trebuie sa murim, draga. Eu prefer sa nu mor de foame...”
Ioana Chicet-Macoveiciuc, Miercuri, respiram
“Auzi, ce prostie sa ma tem c-o sa nasc singura! Pai nu-s copiii mei aici cu mine? (gravida cu gemeni Raluca)”
Ioana Chicet-Macoveiciuc, Miercuri, respiram
“M-a ales, cum îi plăcea să spună, apoi așteptase să-l aleg și eu. Ne-am căsătorit și gata. Avea încredere în mine fiindcă pentru el pur și simplu nu există ipoteza că eu aș face ceva ce el n-ar face.”
Ioana Chicet-Macoveiciuc, Miercuri, respiram
“Mergem pe stradă cu durerile noastre surde și nici nu le bănuim pe ale celor din jur. Îi invidiem pentru viețile lor, pe care le bănuim perfecte, pentru că doar durerea noastră o putem simți cu adevărat.”
Ioana Chicet-Macoveiciuc, Miercuri, respiram