Anotimpul sirenelor Quotes

“Răsăritul lunii sau al soarelui o făceau sa se aprindă într-o nuanță trandafirie sau intens galbenă. Lunecarea stinsă a lunii printre norii alburii o percepea palidă, ca pe o reverie. Lumina vegetal-verzuie a sifoneelor lungi o sileau să clipească vesel, fosforescent.
Ondularea algelor brune și albastre o adânceau într-o umbra somnolentă. Fulgerarea unor cârduri de agnați, ori pești electrici, ce înotau uneori pe lângă ea veșnic grăbiți, o înțepau de la distanță și o luminau într-un reflex instabil.”
― Georgina Viorica Rogoz, Anotimpul sirenelor

“Părea că doarme. Conștiința i se adumbrise într-o înnoptată visare. Amintirile i se întoarseră în rudimentari ciorchini de piatră. Avea doar - ca într-o vagă reverie - închipuirea că e purtat prin infinitul care năștea uneori fluxuri ce-l încălzeau ușor, mângâindu-l.”
― Georgina Viorica Rogoz, Anotimpul sirenelor

“Un singur punct cenușiu - meteorit uman, singuratic, lunecând lent prin beznă, printre spiralele albastre...
Apoi teleecranul se stinse; undele viorii, minusculului meteorit uman și masiva umbră convexă planetară, ce-l atrăgea, se topiră, în aceeași lumină argintie, ce invadă încăperea, ca un metal fluid opalescent.”
― Georgina Viorica Rogoz, Anotimpul sirenelor