Interior zero Quotes

“La terasa ard facliile in sobele electrice, in jurul lor stau ciorchine oameni cu haine frumoase si sufletul varza, in acest ocean de deznadejde care este Controlul tineretii noastre.”
― Lavinia Braniște, Interior zero

“La intrare trecem printr-o farmacie ca un duty free, de o parte si de alta a culoarului sunt rafturi cu cosmetice, apoi, mai in spate, pastile si fiole. Miroase a produse de curatat. E atat de stralucitor, incat ai impresia ca se poate muri OK si in Romania.”
― Lavinia Braniște, Interior zero

“Și totuși drama nu mi se duce în stomac, nu mai trăiesc visceral nicio nenorocire. Sunt într-o tristețe adâncă, pe care n-o pot articula. Nu știu dacă am plâns destul după ce-am pierdut sau dacă am pierdut destul încât să justifice cât am plâns.”
― Lavinia Braniște, Interior zero

“Tot ce vreau să păstrez intact trebuie să îngrop adânc.”
― Lavinia Braniște, Interior zero

“Asta ar putea să fie iubire, mă gândesc. Lui să-i placă să-mi explice cum funcționează lucrurile, iar mie să-mi placă să-l ascult. În lumea mea strâmbă și plină de lipsuri, asta ar fi suficient ca să construiască o iubire.”
― Lavinia Braniște, Interior zero

“Ne explică pe monitor cum vom urmări traseul și-n timp ce mă uit la degetul lui strâns în mănușa chirurgicală - se vede pe sub ea perfect arhitectura mânii, conturul unghiei, în vârful căreia o bășicuță de cauciuc a rămas neumplută - mă gândesc ce deșteaptă și migăloasă e natura și totuși cât de lipsită de imaginație că n-a dezvoltat decât două sexe.”
― Lavinia Braniște, Interior zero

“Banul la ban trage, noi avem sărăcia în ADN, e nevoie de instrumente fine, care se vor inventa peste generații, ca s-o scoată de-acolo. Ne-am născut modești și o să rămânem așa. Adică ne luptăm să rămânem așa, să nu cădem și mai jos.”
― Lavinia Braniște, Interior zero

“Îl pup apăsat pe toată fața și după aia îl cuprind cu brațele pe după cap și-i strâng capul la piept ca pe un pisic.”
― Lavinia Braniște, Interior zero

“Restul drumului ne ținem de mână și-mi duce el rucsacul. Îmi povestește verzi ți uscate despre colegii lui, apoi, într-un luminiș, vedem un planor și el îmi explică cum funcționează planoarele.
Asta ar putea să fie iubire, mă gândesc. Lui să-i placă să-mi explice cum funcționează lucrurile, iar mie să-mi placă să-l ascult.”
― Lavinia Braniște, Interior zero

“Mama are emoții. Îi dau să-mi țină geanta și paltonul și i se adună un morman de lucruri în brațe. A aterizat azi-noapte la două și a avut valiza plină, la limita celor 23 de kilograme. Mi-a făcut niște creveți marinați și mi i-a adus într-un borcan sigilat cu multă bandă adezivă. Turte din smochine și curmale, migdale, fistic și pate de ton. Câtă mâncare, atâta iubire, în sensul ăsta nu s-a schimbat.”
― Lavinia Braniște, Interior zero

“În speranța unui viitor mai bun, m-am înscris la un curs de germană. A patra oară. Sunt la nivelul A2.2, care înseamnă elementar. Săptămâna asta, doamna profesoară a început să ne predea declinarea grupului nominal, ne-a umplut de foi cu tabele și pe mine de angoase existențiale. Văd cuvinte în fața ochilor de sute de ori și tot nu știu ce înseamnă, iar terminațiile pe cazuri, genuri și numere îmi vâjâie în cap ca biletele la loto când pornește instalația să le amestece.
Mă simt tot mai puțin inteligentă, mi se cojește inteligența de pe creier ca vopseaua de pe un lemn vechi. Limba germană la treizeci de ani mă face să mă simt consumată.
Otilia mă asigură că mai e speranță, mai am încă timp să emigrez, s-o iau de la capăt. Oare asta e soluția? Mă gândesc după ce trec de B2.
Grupa e plină de studente la Medicină. Vreo două dintre ele zbârnăie. Când avem de alcătuit propoziții, ele fac fraze complexe, când avem de compus mesaje, ele fac scrisori.
Am și astăzi curs, de la șase, și n-am apucat să-mi fac tema. Avem de completat cuvinte în mici dialoguri, sub imagini cu omuleți la restaurant. Omuleții comandă diverse mâncăruri, au păreri, cer nota, își iau rămas-bun. Omuleți în creion.”
― Lavinia Braniște, Interior zero