The Dancing Girl of Izu and Other Stories Quotes

“I gave myself up to my tears. It was as though my head had turned to clear water, it was falling pleasantly away drop by drop; soon nothing would remain.”
― Yasunari Kawabata, The Dancing Girl of Izu and Other Stories

“Oh, to be laughed at when I have the courage to speak my heart. I don't want to live in a world like this."

-from "Diary of My Sixteenth Year”
― Yasunari Kawabata, The Dancing Girl of Izu and Other Stories

“When you die, there is nothing--only a life that will be forgotten."

-from "Gathering Ashes”
― Yasunari Kawabata, The Dancing Girl of Izu and Other Stories

“What seemed strangest to me when I found this diary was that I have no recollection of the day-to-day life it describes. If I do not recall them, where have those days gone? Where had they vanished to? I pondered the things that human beings lose to the past"

-from "Diary of My Sixteenth Year”
― Yasunari Kawabata, The Dancing Girl of Izu and Other Stories

“It's not right to live so long in this world only moving backward."

-from "Diary of My Sixteenth Year”
― Yasunari Kawabata, The Dancing Girl of Izu and Other Stories

“Deoarece concepția imortalității sufletului exprimă probabil
faptul că oamenii țin la viață, precum și atașamentul față de
morții lor, a crede că pe lumea cealaltă sufletul își păstrează
caracterul de aici al persoanei e doar o tradiție iluzorie și
întristătoare; auzind că omul ia cu el pe lumea cealaltă nu numai
înfățișarea din timpul vieții, dar până și sentimentele de dragoste
și ură, că, deși separați de moarte, părinții și copiii ar rămâne
părinți și copii, iar frații ar trăi mai departe acolo în aceeași
relație, că spiritele morților în Occident descriu în general o lume
a umbrelor asemănătoare cu societatea de aici, mie, dimpotrivă,
mi se pare foarte tristă tradiția atașării de o existență care nu
respectă decât ființa umană.
Și în antichitate pitagoreicii credeau că sufletele celor răi vor
trebui să sufere pe lumea cealaltă, înghesuite în corpuri de
dobitoace sau păsări.
În a treia zi, când sângele nu se uscase încă bine pe cruce, Isus
Christos s-a urcat la Cer, iar trupul Domnului a dispărut. „…iată
doi bărbați au stat înaintea lor, în veșminte strălucitoare. Și
înfricoșându-se ele și plecându-și fețele la pământ, au zis aceia
către ele: De ce căutați pe Cel viu între cei morți? Nu este aici, ci
S-a sculat. Aduceți-vă aminte cum v-a vorbit, fiind încă în
Galileea, zicând că Fiul Omului trebuie să fie dat pe mâinile
oamenilor păcătoși și să fie răstignit, iar în a treia zi să învieze.”68
Când Raymond l-a întâlnit în Ceruri, Isus Christos purta o
haină de lumină, la fel cu cei doi. Și nu numai Christos, dar toți
oamenii în tărâmul spiritelor au veșminte țesute din lumină. Era
convins că sunt haine făcute de acele spirite din propriul suflet,cu alte cuvinte, că viața spirituală dusă pe Pământ devine
veșmântul lor după moarte. În relatarea lui se ascunde o
concepție morală din această lume. La fel ca în lumea de dincolo
buddhistă, și în cea descrisă de Raymond sunt șapte nivele, iar
sufletele, pe măsură ce evoluează, le urcă unul câte unul.”
― Yasunari Kawabata, The Dancing Girl of Izu and Other Stories

“Humankind, with its long history, is by now a corpse bound to a tree with the ropes of convention. If the ropes were cut, the corpse would simply fall to the ground. Prayer in one's mother tongue is a manifestation of that pathetic state."

-from "A Prayer in the Mother Tongue”
― Yasunari Kawabata, The Dancing Girl of Izu and Other Stories

“What I believe to be memories are probably daydreams. Still, my own sentimentality yearns for them as if they were the truth, suspect or twisted though they may be. I have forgotten that they were stories I heard from another and feel an intimacy with them as if they were my own direct memories"

-from "Oil”
― Yasunari Kawabata, The Dancing Girl of Izu and Other Stories

“Twenty years old, I had embarked on this trip to Izu heavy with resentment that my personality had been permanently warped by my orphan's complex and that I would never be able to overcome a stifling melancholy. So I was inexpressibly grateful to find that I looked like a nice person as the world defines the word."

-from "The Dancing Girl of Izu”
― Yasunari Kawabata, The Dancing Girl of Izu and Other Stories

“Tu ești singurul care nu-ți vezi propria față. Îți atingi zilnic
figura convins fiind că imaginea reflectată ar fi cea pe care o vezi
direct. Kyōko rămase un timp pe gânduri, întrebându-se ce sens o
avea oare faptul că Dumnezeu i-a făcut pe oameni astfel încât să
nu-și poată vedea chipul.”
― Yasunari Kawabata, The Dancing Girl of Izu and Other Stories

“Yuzo depășise și stația Shinagawa, unde ar fi trebuit să
coboare. Trecut cu un an sau doi de patruzeci, Yuzo ajunsese întro
anumită măsură să considere că suferința și tristețea umană se
pierd pe nesimțite în curgerea timpului, că vremea rezolvă
situațiile dificile și disensiunile. I se întâmplase de mai multe ori
să constate că ori te zbăteai strigând ca un nebun, ori priveai în
tăcere cu brațele încrucișate, rezultatul era cam același.
Nu trecuse până și războiul tot așa?”
― Yasunari Kawabata, The Dancing Girl of Izu and Other Stories

“„Animalele nu sunt lipsite de sentimente… Dacă n-aș avea
lângă mine ceva viu, care să se miște, n-aș putea suporta
singurătatea.”
― Yasunari Kawabata, The Dancing Girl of Izu and Other Stories

“Ciudate mai sunt lacrimile oamenilor!”
― Yasunari Kawabata, The Dancing Girl of Izu and Other Stories

“Și sfinții sau înțelepții de odinioară, și cercetătorii de azi ai
fenomenelor metapsihice, toți cei care au meditat asupra
sufletului și-au manifestat în general respectul pentru cel al ființei
umane și au desconsiderat celelalte animale și plantele. De mii de
ani înaintăm orbește doar în direcția căutării diferențelor de tot
felul dintre om și lumea naturală.”
― Yasunari Kawabata, The Dancing Girl of Izu and Other Stories

“„Dacă lumea ar deveni un tărâm de basm, în care câinele ar
naște pui de păun, plictiseala ar dispărea dintre oameni!Sakyamuni a fost magnific, dar faptul că ne-a pedepsit să
renaștem în alte ființe îl face mai superficial decât tine!”
― Yasunari Kawabata, The Dancing Girl of Izu and Other Stories

“„După spusele soțului meu, nu există mascul mai
fericit decât bărbatul, și o repetă adesea. Doar la om femeia are și
înfățișarea, și glasul mai frumoase decât ale bărbatului. Cu toate
că invariabil cel care face curte este masculul, dansând ca
păianjenul care prinde muște sau precum curcanul, cântând ca
suzumushi45 sau precum canarul, împodobindu-se ca păunul,
exalând parfumuri ca moscul sau mangusta, doar la rasa umană
femeia, pe deasupra mergând până la a folosi diversele modalități
ale animalelor de a obține dragostea, e cea care face curte
bărbatului. Faptul că cerul tiranizează masculul pare a fi regula
în lumea ființelor vii. Iar motivul pentru care femela poate trăi
disprețuind masculul îl constituie puii. Natura protejează mama.
Ca urmare, femeile, refuzând să nască copii, pot să se răzbune pe
natură, care le-a tratat doar pe ele ca pe niște fiice vitrege,
glumește soțul meu, eu îi spun însă că ființa cea mai conștientă
de faptul că trăiește pentru descendenți este omul, dar și cel care
știe cel mai clar că nu trăiește pentru urmași este tot omul, iar
dacă îți dai seama de asta, ele sunt două lucruri pentru care sigur
vei primi pedeapsa divină. Religia și artele se nasc toate din
concepția că omul nu trăiește pentru descendența sa. Și ideea de
a încerca să obții copii pe cale artificială, așa ca tine, e un fel de
aspirație către lumea de dinainte de crearea vieții. Drumul științei
cotește către fluviul de gheață al morții. La fel ca mișcarea
Pământului, și timpul desenează un cerc!”
― Yasunari Kawabata, The Dancing Girl of Izu and Other Stories

“Trandafir. Tu, floare de trandafir a cărei vedere te duce cu gândul
la dragostea dintre fete, floare ipocrită, tu, floare tăcută, dacă ai fi
o fată frumoasă, ziua te-aș ține de mână, noaptea am dormi
împreună, noaptea am dormi împreună… Oare la ce s-o fi gândit
bunica în timp ce-și adormea nepoata cu un astfel de cântec?
Spre deosebire de băieți, fetelor le place și după ce se fac mari să
se țină de mână sau să doarmă împreună. Copii. Animale de
companie. „încă abia”, a zis, asta e, domnișoara își iubește
câinele. Ca o mamă. O fecioară, mamă a unui câine, ce frumos, ce
singurătate!”
― Yasunari Kawabata, The Dancing Girl of Izu and Other Stories

“Cum o fi oare sentimentul de singurătate la
animale?”
― Yasunari Kawabata, The Dancing Girl of Izu and Other Stories

“Trist cântec de leagăn. Imnurile
buddhiste despre Sai no Kawara, în orășelul meu natal, în
copilărie. Chiar dacă Shide no yama nu are pante blânde la
poale pentru drumurile sale, pe lumea asta așa ceva există. Sai
no Kawara. Copii fragezi de doi sau trei ani, de patru-cinci, chiar până în zece ani, știu toți bine locul acesta. Chiar dacă ziua se
amuză fiecare de unul singur, la vremea când soarele apune,
diavolii din infern se arată… Dau roată peste tot la est și la vest,
se împiedică de pietre și de rădăcinile copacilor, cu mâinile și
picioarele mânjite în valul de sânge, chiar atunci când, plângând
întruna, acele suflete de copii sunt gata să adoarmă pe așternutul
de nisip cu pernă de piatră. E un cântec atât de candid! Copiii
mici o știu, adulții nu le-o înțeleg, acea singurătate!”
― Yasunari Kawabata, The Dancing Girl of Izu and Other Stories

“„Exact, chiar asta voiam să-ți spun! Ești ca un poet simbolist
depășit de epocă. Din crâmpeie de știință tu vrei să faci cuvintele
unui cântec, dar știința nu oferă simboluri pentru sentimentele
unei femei.”
― Yasunari Kawabata, The Dancing Girl of Izu and Other Stories

“In the darkness, warmed by the boy beside me, I gave myself up
to my tears. It was as though my head had tumed to cleiir water, it was
falling pleasantly away drop by drop; soon nothing would remain.”
― Yasunari Kawabata, The Dancing Girl of Izu and Other Stories

“As death approaches, memory erodes. Recent memories are the first to succumb. Death works its way backward until it reaches memory's earliest beginnings. Then memory flares up for an instant, just like a flame about to go out. That is the 'prayer in the mother tongue.'"

-from "A Prayer in the Mother Tongue”
― Yasunari Kawabata, The Dancing Girl of Izu and Other Stories

“Funerals often inspired me to consider the lives and the deaths of people who were close to me. And, in the repose of contemplation, my heart grew still. The more distant my connection with the deceased, the more I felt moved to go to the cemetery, accompanied by my own memories, to burn incense and press my palms together in devotion to those memories. So it was that as a youth, my decorous behavior at the funerals of strangers was never feigned; rather, it was a manifestation of the capacity of sadness I had within myself."

-from "The Master of Funerals”
― Yasunari Kawabata, The Dancing Girl of Izu and Other Stories

“The course of one's life is a difficult thing."

-from "Diary of My Sixteenth Year”
― Yasunari Kawabata, The Dancing Girl of Izu and Other Stories