Ritournelle de la faim Quotes

“Un miros de sărac, un miros de violență, de necesitatea de a parveni.”
― Jean-Marie Gustave Le Clezio, Ritornela foamei

“Descoperea această slăbiciune, îi era ciudă pe ea însăși, dar nu părea să-i reziste. Dragostea se hrănea așadar din aceste himere, sentimentul acesta putea fi atât de impur? Uneori avea impresia că era o jucărie, jucăria iluziilor ei sau jucăria acelei fete care alterna tristețea cu batjocura, cinismul cu naivitatea.”
― Jean-Marie G. Le Clézio, Ritournelle de la faim

“Dar era prea târziu acum, pe marginea acelei plute cu naufragiați pe care vântul realității avea s-o ia pe sus. În mijlocul ruinelor, cu valizele deja făcute, cutiile prinse cu sfori, o debandadă de obiecte plutitoare în curentul incoerent al evenimentelor, în haosul veștilor false, al comunicatelor mincinoase, al articolelor de propagandă, al urii față de străni, al neîncrederii față de spioni, al bârfelor lângă tejgheaua băcanului, al foamei si al vidului, al lipsei de dragoste și de orgoliu.”
― Jean-Marie G. Le Clézio, Ritournelle de la faim

“Nu se murea sub bombele englezilor și ale americanilor. Dar se murea încetul cu încetul, din nemâncare, din lipsă de aer, din lipsă de libertate, se murea pentru că oamenii nu mai visau. Marea era doar o dungă albastră în zare, printre palmieri, pe deasupra acoperișurilor roșii.”
― Jean-Marie G. Le Clézio, Ritournelle de la faim

“Toți oamenii ăștia, gândea ea, toți oamenii ăștia indiferenți, fiecare închis într-o bulă, într-o cochilie. Oamenii ăștia care hoinăreau la întâmplare, alții care se prefăceau că sunt ocupați. Oameni gravi, midinetele, artiștii. Comedia bulevardului. Nimeni care să se sinchisească într-adevăr de cineva. Un oraș în care te puteai pierde, în care, dacă pierdeai din vedere pe cineva, dacă fugind îl lăsai în urmă ca la gimnastică la liceu, aveai toate șansele să nu-l mai găsești niciodată.”
― Jean-Marie G. Le Clézio, Ritournelle de la faim