Obra Poética Quotes

“El nombre de una mujer me delata.
Me duele una mujer en todo el cuerpo.”
― BORGES JORGE LUIS, Obra poética

“Uneltele mele de lucru sunt umilinţa şi angoasa;
Ce n-aş da să mă fi născut mort!”
― Jorge Luis Borges, Obra Poética

“VIAŢA MEA ÎNTREAGĂ

Am stăruit în apropierea fericirii şi în măruntaiele suferinţei.
Am văzut un cartier nesfârşit unde se împlineşte o nesătulă nemurire de asfinţituri.
Am savurat multe cuvinte.
Am convingerea nestrămutată că asta e tot şi că nu voi mai vedea şi nici nu voi mai săvârşi lucruri noi.
Cred că zilele mele sunt egale în sărăcie şi în bogăţie cu cele ale lui Dumnezeu şi cu cele ale tutuuror oamenilor.”
― Jorge Luis Borges, Obra Poética

“În vremea aceea,căutam înserările,mahalalele şi nefericirea;acum caut dimineţile,centrul şi seninătatea.”
― Jorge Luis Borges, Obra Poética

“FANFARONADĂ DE LINIŞTE

Scripturi de lumină se năpustesc asupra umbrei,mai uimitoare decât meteorii.
Mîndrul oraş necunoascut se revarsă peste câmpie.
Sigur de viaţa şi de moartea mea,mă uit la ambiţioşi şi-aş vrea să-i înţeleg.
Ziua lor e lacomă ca un laţ în aer.
Noaptea lor e răgazul mâniei în tăişul spadei,gata să se dezlănţuie.
Vorbesc despre omenie.
Omenia mea înseamnă să simt că sîntem glasurile aceleiaşi sărăcii.
Vorbesc despre patrie.
Patria mea este un acord de chitară,câteva portrete şi o spadă veche,
Rugăciunea curată a pîlcului de sălcii în asfinţit.
Timpul mă trăieşte pe mine.
Mai tăcut decât umbra mea,trec prin mulţimea lacomă.
Ambiţioşii se cred indispensabili,unici,vrednici să stăpînescă ziua de mâine.
Numele meu este cineva şi nimeni.
Trec fără grabă,cum trece-un om ce vine de foarte departe şi nu mai
trage nădejdea să ajungă.”
― Jorge Luis Borges, Obra Poética

“O DESPĂRŢIRE

Înserare ce-ai subminat despărţirea noastră.
Înserare tăioasă,încântătoare şi monstruoasă,
asemeni unui înger întunecat.
Înserare în care gurile noastre au cunoscut intimitatea pură a sărutărilor.
Timpul inevitabil se revărsa
peste îmbrăţişarea inutilă.
Făceam risipă de pasiune împreună,nu pentru noi,
ci pentru singurătatea ce curând avea să vină.
Lumina ne-a respins;noaptea sosise în mare grabă.
Te-am condus acasă în ceasul de gravitate al umbrei pe care numai
luceafărul o atenuează.
Precum cel ce se-ntoarce dintr-o pajişte pierdută,aşa m-am întors eu desprins din îmbrăţişarea ta.
Precum cel ce se-ntoarce dintr-un tărâm de spade,aşa m-am întors eu
din lacrimile tale.
Înserare ce rămîi vie ca un vis
printre celălalte înserări.
Aveam să ating apoi şi să las în urmă
rând pe rând nopţi şi depărtări.”
― Jorge Luis Borges, Obra Poética