Dimineaţă pierdută Quotes

“Îţi rămân în minte clipe din viaţă când te-ai simţit fericit, inexplicabil de fericit, vezi tu, mai târziu. Mai târziu îţi dai seama că acea clipă de fericire şi linişte era pândită de necazuri mari, ce nu peste mult aveau să se declanşeze; totuşi, păstrezi o amintire bună de- atunci.”
― Gabriela Adameșteanu, Dimineaţă pierdută

“Cât de puţin din ceea ce există în noi reuşim să transmitem prin vorbe şi cât de puţin din acest puţin este primit! Totuşi vorbim (iată!) mai departe, încredinţaţi că soarele raţiunii ne luminează sufletele... Altfel, ce ar deveni viaţa noastră dacă am vedea schimbul de cuvinte - aşa cum şi e!- ca pe o dificilă transfuzie? Doar în clipele de mare eşec ne încearcă o asemenea bănuială, pe care la prima ocazie avem din noi să o uităm... Doar după ce vom lăsa să se scurgă inutil toată sinceritatea bietului nostru suflet, iar celălalt nu se va arăta în stare să primească niciun cuvânt, vom întrezări, resemnaţi, ocultele legi la care ne predestinează omeneasca apropiere...”
― Gabriela Adameșteanu, Dimineaţă pierdută

“Iar atunci eu am să-ți spun că în fiece om există ceva ridicol și ceva dezgustător, astfel că oricare dintre noi se află neapărat la discreția celui ce îl privește. Ești doar atât și doar ceea ce privirea care se oprește asupra ta va reține.”
― Gabriela Adameșteanu, Dimineaţă pierdută

“[...]trăim unii pentru alţii, spunea, n-avem dreptul să ne gândim la moarte! Chiar dacă pentru noi ar fi mai uşor, trebuie să ne gândim doar la cât ar suferi cei care ne-ar pierde...”
― Gabriela Adameșteanu, Dimineaţă pierdută

“Pentru că la noi, dragii mei, oamenii arată dintru început obosiţi, dintru început resemnaţi, de parcă au mai trăit încă atâtea alte vieţi grele şi dezamăgitoare, aşa că au renunţat de mult să se mai împotrivească răului atotputernic. Iar dezordinea, provizoratul, primitivismul se înmulţesc spontan... Ca microbii în praf... Există parcă în aer un ferment al dezordinii...”
― Gabriela Adameșteanu, Dimineaţă pierdută

“O, stabilele, mediocrele noastre sentimente familiale, în care s-ar părea că nu ştim nimic despre cel ce respiră alături, aşa cum nu ştim despre necunoscutul nostru trup pe care îl folosim în rutină!”
― Gabriela Adameșteanu, Dimineaţă pierdută

“Pentru că acum urechea auzea cu totul altfel liniştea cunoscută a străzii care dormita, pustie, ţăcănitul potcoavelor de cal, [...] ba chiar şi plesnetul dudelor negre care îşi striveau de asfalt trupul cald şi răscopt, împrăştiindu-şi sângele dulce şi lipicios, bâzâit de viespi.”
― Gabriela Adameșteanu, Dimineaţă pierdută

“[...] ce milă străină trezeşte unui om matur imaginea lui din tinereţe!”
― Gabriela Adameșteanu, Dimineaţă pierdută