Le Comte de Monte-Cristo I Quotes

“Abbe Faria: Here is your final lesson - do not commit the crime for which you now serve the sentence. God said, Vengeance is mine.
Edmond Dantes: I don't believe in God.
Abbe Faria: It doesn't matter. He believes in you. ”
― Alexandre Dumas, The Count of Monte Cristo, V1

“... il n'y a ni bonheur ne malheur en ce monde, il y a la comparaison d'un etat a un autre, voila tout.”
― Alexandre Dumas, Le Comte de Monte-Cristo: Tome 1

“Celui-la seul qui a eprouve l'extreme infortune est apte a ressentir l'extreme felicite. Il faut avoir voulu mourir pour savoir combien el est bon de vivre.”
― Alexandre Dumas, Le Comte de Monte-Cristo: Tome 1

“...apprendre n'est pas savoir; il y a les sachants et les savants: c'est la memoire qui fait les uns, c'est la philosophie qui fait les autres.”
― Alexandre Dumas, Le Comte de Monte-Cristo: Tome 1

“In questo mondo non ci sono né felicità ne infelicità, esiste solo il confronto tra una condizione e l'altra, ecco tutto. Solo chi abbia provato l'estremo dolore è in grado di percepire l'estrema felicità.
Bisogna aver voluto morire per sapere quanto è bello vivere.”
― Alexandre Dumas, Il conte di Montecristo - volume 1

“apprendre n'est pas savoir; il y a les sachants et les savants : c'est la mémoire qui fait les uns, c'est la philosophie qui fait les autres. (p. 183)”
― Alexandre Dumas, The Count of Monte Cristo, V1

“Il faut avoir voulu mourir, pour savoir combien il est bon de vivre.”
― Alexandre Dumas, Le Comte de Monte-Cristo I

“Ho l'impressione che l'uomo non possa essere felice così facilmente! La felicità è come quei palazzi delle isole incantate alle cui porte stanno a difesa i draghi: bisogna combattere per conquistarli.”
― Alexandre Dumas, Le Comte de Monte-Cristo I

“Aussi, préférant mille fois la mort à une arrestation, j'accomplissais des choses étonnantes, et qui, plus d'une fois, me donnèrent cette preuve que le trop grand soin que nous prenons de notre corps est à peu près le seul obstacle à la réussite de ceux de nos projets qui ont besoin d'une décision rapide et d'une exécution vigoureuse et déterminée. En effet, une fois qu'on a fait le sacrifice de sa vie, on n'est plus l'égal des autres hommes, ou plutôt les autres hommes ne sont plus vos égaux, et quiconque a pris cette résolution sent, à l'instant même, décupler ses forces et s'agrandir son horizon. (p. 556)”
― Alexandre Dumas, The Count of Monte Cristo, V1

“O grande ville! c' est dans ton sein palpitant que j'ai trouve ce que je cherchais; mineur patient, j'ai remue tes entrailles pour en faire sortir le mal; maintenant, mon oeuvre est accomplie, ma mission est terminee; maintenant tu ne peux plus m'ofrir ni joies ni douleurs. Adieu, Paris,! adieu!”
― Alexandre Dumas, Le Comte de Monte-Cristo: Tome 1

“Do not give me more credit than I deserve, and you will never have to revise your first impression of me.”
― Alexandre Dumas, Le Comte de Monte-Cristo I

“Mais l’homme au contraire, répugne au sang ; ce ne sont point les lois sociales qui répugnent au meurtre, ce sont les lois naturelles ”
― Alexandre Dumas, Le Comte de Monte-Cristo I

“Alors, au fond de ce cœur malade naquit le premier germe d'un ulcère mortel”
― Alexandre Dumas, Le Comte de Monte-Cristo I

“Chaque homme a sa passion qui le mord au fond du coeur, comme chaque fruit son ver.”
― Alexandre Dumas, Le Comte de Monte-Cristo I

“Il faut le malheur pour creuser certaines mines mystérieuses cachées dans l'intelligence humaine. (p. 174)”
― Alexandre Dumas, The Count of Monte Cristo, V1

“A force de se dire à lui-même, à propos de ses ennemis, que le calme était la mort, et qu'à celui qui veut punir cruellement il faut d'autres moyens que la mort, il tomba dans l'immobilité morne des idées de suicide ; malheur à celui qui, sur la pente du malheur, s'arrête à ces sombres idées ! C'est une de ces mers mortes qui s'étendent comme l'azur des flots purs, mais dans lesquelles le nageur sent de plus en plus s'engluer ses pieds dans une vase bitumineuse qui l'attire à elle, l'aspire, l'engloutit. Une fois pris ainsi, si le secours divin ne vient point à son aide, tout est fini, et chaque effort qu'il tente l'enfonce plus avant dans la mort. (p. 144)”
― Alexandre Dumas, The Count of Monte Cristo, V1

“Odkąd chrześcijaństwo wniosło swój wkład w rozwój cywilizacji w Rzymie, zamiast centuriona pojawiającego się na polecenie tyrana, aby rzec: "Cesarz pragnie, abyś umarł", przybywał legat, który z promiennym uśmiechem oznajmiał ci polecenie papieża: "Jego Świątobliwość pragnie, abyś przybył do niego na ucztę".”
― Alexandre Dumas, The Count of Monte Cristo, V1

“- Voi che avete il potere avete solo i mezzi forniti dal denaro; noi, che lo aspettiamo, abbiamo quelli forniti dalla devozione. -
- Devozione? - chiese Villefort ridendo.
- Si, devozione: è così che si chiama, in termini decenti, l’ambizione che spera. -”
― Alexandre Dumas, Il conte di Montecristo - volume 1

“In politica non ci sono omicidi. In politica, lo sapete come me, mio caro, non ci sono uomini, ma solo idee; non ci sono sentimenti, ma interessi. In politica non si uccide un uomo, si elimina un ostacolo, e basta.”
― Alexandre Dumas, Il conte di Montecristo - volume 1

“В политике нет людей, а есть идеи; нет чувств, а есть интересы.”
― Александр Дюма, Le Comte de Monte-Cristo I

“A tutti i mali ci sono due rimedi: il tempo e il silenzio.”
― Alexandre Dumas, Il conte di Montecristo - volume 1

“A vida é uma tempestade (...) Um dia você está tomando sol e no dia seguinte o mar te lança contra as rochas. O que faz de você um homem é o que você faz quando a tempestade vem.”
― Alexandre Dumas, O Conde de Monte Cristo I

“On partit ; Edmond fendit de nouveau cette mer azurée, premier horizon de sa jeunesse, qu'il avait revu si souvent dans les rêves de sa prison. Il laissa à sa droite la Gorgone, à sa gauche la Pianosa, et s'avança vers la patrie de Paoli et de Napoléon.
Le lendemain, en montant sur le pont, ce qu'il faisait toujours d'assez bonne heure, le patron trouva Dantès appuyé à la muraille du bâtiment et regardant avec une expression étrange un entassement de rochers granitiques que le soleil levant inondait d'une lumière rosée : c'était l'île de Monte-Cristo.”
― Alexandre Dumas, Le Comte de Monte-Cristo I

“On vous pardonne, Renée, dit la marquise avec un sourire de tendresse qu'on était étonné de voir fleurir sur cette sèche figure ; mais le cœur de la femme est ainsi fait, que si aride qu'il devienne au souffle des préjugés et aux exigences de l'étiquette, il y a toujours un coin fertile et riant : c'est celui que Dieu a consacré à l'amour maternel”
― Alexandre Dumas, Le Comte de Monte-Cristo I

“On vous pardonne, Renée, dit la marquise avec un sourire de tendresse qu'on était étonné de voir fleurir sur cette sèche figure ; mais le cœur de la femme est ainsi fait, que si aride qu'il devienne au souffle des préjugés et aux exigences de l'étiquette, il y a toujours un coin fertile et riant : c'est celui que Dieu a consacré à l'amour maternel.”
― Alexandre Dumas, Le Comte de Monte-Cristo I

“or la captivité partagée n'est plus qu'une demi-captivité”
― Alexandre Dumas, Le Comte de Monte-Cristo I

“Moccoli sau moccoletti sunt lumânări a căror grosime variază și care deșteaptă printre actorii marii scene ce încheie carnavalul roman două preocupări opuse: aceea de a-și păstra moccoletto aprinsă și aceea de a stinge moccoletto altora.
Cu moccoletto este ca și cu viața: omul n-a găsit încă un mijloc de a o transmite și deține acest mijloc de la Dumnezeu. Dar el a descoperit o mie de mijloace de a o răpi. E drept că, pentru această supremă operație, diavolul i-a venit întrucâtva în ajutor.”
― Alexandre Dumas, Contele de Monte-Cristo vol.1

“Priviți, căci, pe cuvântul meu, e curios. Uite un om care se resemnase cu soarta sa, care mergea la eșafod, care urma să moară, ca un laș, este drept, dar, în sfârșit, fără împotrivire și fără să cârtească. Știți ce îi dădea oarecare forță? Știți ce-l mângâia? Știți ce-l făcea să-și suporte chinul? Faptul că un altul împărtășea zbuciumul său. Că un altul avea să moară ca și el. Că un altul avea să moară înaintea lui. Duceți două oi la măcelărie, doi boi la abator și faceți unul dintre animale să înțeleagă că tovarășul său nu va muri: oaia va behăi de bucurie, boul va mugi de plăcere, dar omul pe care Dumnezeu l-a făcut după chipul său, omul căruia Dumnezeu i-a impus ca primă, unică, supremă lege dragostea de aproapele său, omul căruia Dumnezeu i-a dat glas pentru a-și exprima cugetarea, ce va striga aflând că tovarășul său e salvat? Un blestem. Onoare omului, capodopera naturii, regele creațiunii! Și contele izbucni în râs, dar un râs cumplit, care arăta că, desigur, el suferise grozav pentru a ajunge să râdă astfel.”
― Alexandre Dumas, Contele de Monte-Cristo vol.1

“O pușcă fusese multă vreme visul tânărului. În toate țările unde independența ia locul libertății, prima nevoie pe care orice inimă tare, orice caracter puternic o încearcă e aceea a unei arme care asigură totdeauna atacul și apărarea și care, făcându-l pe acela ce o poartă cumplit, îl face, deseori, și temut.”
― Alexandre Dumas, Contele de Monte-Cristo vol.1

“Dar poate că genovezul făcea parte din categoria oamenilor inteligenți, care nu știu niciodată decât ce trebuie să știe, și care nu cred decât ce au interesul să creadă.”
― Alexandre Dumas, Contele de Monte-Cristo vol.1