Întunecare vol. 1 Quotes
Întunecare vol. 1
by
Cezar Petrescu87 ratings, 4.13 average rating, 3 reviews
Întunecare vol. 1 Quotes
Showing 1-6 of 6
“Mâini bătătorite de sapă, de munci grele, mâini care luaseră pe încetul înfățișarea și culoarea pământului uscat și crăpat. Acum, reci, se odihnesc: nu se vor mai clinti niciodată... Acolo, în țărână, peste ani de zile, când vor rămâne numai un schelet deșirat, oasele mâinilor au să se mai odihnească încă, pe gratiile coastelor, împreunate, neclintite, așa cum niciodată nu s-au odihnit.”
― Întunecare vol. 1
― Întunecare vol. 1
“Niciunul nu-și ridica ochii spre cimitirul de aici.
Nu-și aminteau că există, că îi așteaptă. Numai așa viața mai putea fi încă trăită, cu această teribilă putere de-a uita.”
― Întunecare vol. 1
Nu-și aminteau că există, că îi așteaptă. Numai așa viața mai putea fi încă trăită, cu această teribilă putere de-a uita.”
― Întunecare vol. 1
“Dar dacă s-ar fi aplecat sora lui Radu Comșa, să-i vadă ochii mai de aproape, ar fi deslușit, în sfârșit, genele ude de lacrimi. De lacrimi care plângeau tot ce nu se poate înțelege și spune.”
― Întunecare vol. 1
― Întunecare vol. 1
“Toți au devenit insensibili! gândi Maria Probotă [...] Niciodată n-am crezut că oamenii pot rezista la atâtea suferințe. Ni se pare peste puterile noastre: a doua zi îndurăm altele mai cumplite, și totuși trăim!... Ne trezim repetând gesturile automat.”
― Întunecare vol. 1
― Întunecare vol. 1
“Ea nu se simțea la îndemână decât între patru ochi, retrasă de soare, unde căpăta îndată căldură în glas și gândurile i se dezmorțeau. [...]
Nu purta floare, podoabă, parfum. Totul era șters, simplu, în dorința să treacă neobservat. Părea că ignoră frumusețea-i misterioasă și morbidă. Nu cerea decât să fie uitată.”
― Întunecare vol. 1
Nu purta floare, podoabă, parfum. Totul era șters, simplu, în dorința să treacă neobservat. Părea că ignoră frumusețea-i misterioasă și morbidă. Nu cerea decât să fie uitată.”
― Întunecare vol. 1
“„Nimeni nu înțelege pe nimeni”. Flaubert a spus-o parcă aceasta!...Dar realitatea e încă mai plină de înfricoșare. „A nu înțelege” înseamnă a fi încercat să înțelegi și a nu fi izbutit. „Nimeni nu vrea să cunoască pe nimeni”. Acesta e adevărul teribil!... Trăiești cot la cot cu semeni de-ai tăi, pe care n-ai curiozitatea să-i cunoști nici cât ai avea-o pentru o vietate din altă planetă ori din altă epocă geologică… Și acești oameni necunoscuți între ei, indiferent, alcătuiesc un oraș, o țară.”
― Întunecare vol. 1
― Întunecare vol. 1
