Cel mai iubit dintre pământeni vol. 1 Quotes

“În cultură, un gânditor, dacă nu e liber, nu mai e om de cultură capabil să exprime ceva propriu, ci un simplu truditor într-o profesie ca oricare alta; care nu solicită opțiuni individuale.”
― Marin Preda, Cel mai iubit dintre pământeni vol. 1

“Bine, îi răspundeam prin tăcere, n-o să uit divina ta privire şi nici întunecatul ei revers, chiar dacă nu înţeleg nici una , nici alta.”
― Marin Preda, Cel mai iubit dintre pământeni vol. 1

“Dacă n-ar exista fericirea altora , nu ne-am sinchisi de nefericirea noastră.”
― Marin Preda, Cel mai iubit dintre pământeni vol. 1

“O spun acum, dragostea este supusă adesea asalturilor chinuitoare ale geloziei, care o poate veșteji, intrigilor celor care nu ne simpatizează și, nu o dată, ba chiar foarte adesea, lipsurilor, sărăciei, dorințelor care nu se pot împlini... În timp ce ura e suverană, n-o poți smulge până nu crește, înflorește și piere singură, uneori după ce a reușit să nimicească în prealabil viața unui cuplu.”
― Marin Preda, Cel mai iubit dintre pământeni vol. 1

“Primejdia în care se află un bărbat care iubește total o femeie seamănă cu aceea a unui om care a atins un fir de înaltă tensiune și care dacă nu se zbate, dacă instinctul nu l-a ajutat să se smulgă în chiar clipa când a fost zgâlțâit, moare agățat acolo fără scăpare.”
― Marin Preda, Cel mai iubit dintre pământeni vol. 1

“Dacă n-ar exista fericirea altora, nu ne-am sinchisi de nefericirea noastră. Amintirile, bombardate zilnic și sistematic de către cea pe care am iubit-o altădată, sfârșesc prin a se șterge. Dar apare regretul sfâșietor când îi vedem pe alții trăind în armonie și sufletul parcă ni se zbate ca într-un sac tolstoian în care e vârât Ivan Ilici înainte de a muri.”
― Marin Preda, Cel mai iubit dintre pământeni vol. 1

“Se întâmplă rar astfel de conjuncții cu soarele prieteniei, fiindcă oamenii ori aleargă după fericire cu o femeie și nu mai e loc în conștiința lor pentru alte bucurii, or sunt obsedați de probleme de existență, o carieră pe care o urmăresc sau lupta acerbă să nu decadă după ce și-au atins un scop.”
― Marin Preda, Cel mai iubit dintre pământeni vol. 1

“Răspundem de soarta culturii și a învățământului și dacă nu reacționăm, vom avea ceea ce ni se cuvine, adică exact ceea ce merităm.”
― Marin Preda, Cel mai iubit dintre pământeni vol. 1

“Regățenii spun despre noi, ardelenii, că n-avem humor. N-avem humorul lor, îl avem pe-al nostru, care, e adevărat, e o combinație între humorul pur, dacă există așa ceva, și lipsa de humor sau humorul involuntar care dă naștere unui humor specific, când se râde atât de persoana care vorbește cât și de ceea ce spune această persoană. Regățeanul nu poate fi prins în acest sens, în flagrant delict, să râzi adică și de el. Persoana considerată la noi de un humor irezistibil are tresăriri când își dă seama că ea însăși e subiect de comedie, dar nu știe cum se petrece fenomenul, se irită și devine caustică, această causticitate sporind însă, și nu diminuând hohotele celorlalți. De aceea, în mod curios humoristul nostru, adică acest tip de humorist, căci se disting și altele, spre deosebire de un bucureștean, e plin de ranchiună, foarte obraznic, deșucheat și plin de sine, mai ales dacă a băut un pahar; în acele clipe, întreaga lui persoană cere palme și picioare în..., care adesea i se și dau, palme și picioare pe care el e departe de a le primi ca pe un omagiu, în timp ce bucureșteanul arată o figură blazată și te trimite cu un dispreț suveran la origine, fără să-ți poarte pică.”
― Marin Preda, Cel mai iubit dintre pământeni vol. 1

“Omul e astăzi pedepsit pentru curiozitatea lui de a fi dorit să descopere tainele universului și avea dreptate scriitorul rus care își pierduse credința, că ar fi dorit să fie o cârnățăreasă grasă care se duce duminica la biserică și aprinde cu evlavie o lumânare sub icoana lui Cristos. Cred și eu. Pentru că nu mai știa ce să facă singur și gol într-un univers de catran, pitit pe o planetă pe care n-o prețuia, o planetă de vis în care gazele din jurul ei fac să apară o lumină într-adevăr divină, dar reală, fizică, și un cer albastru care naște în inimile noastre un elan nedefinit, sentimentul eternității fără religie, fără evaziune mistică.”
― Marin Preda, Cel mai iubit dintre pământeni vol. 1

“Un neânsămnat nu e neapărat um om fără calități, dar aceste calități nu apar decât după ce e proiectat pe spirală, și nu sunt de fapt calități, tot neânsemnat este dacă e luat în sine, dar tocmai această neânsemnătate era necesară pentru o poziție însemnată.”
― Marin Preda, Cel mai iubit dintre pământeni vol. 1

“În cultură, îi răspunsei, un gânditor, dacă nu e liber, nu mai e om de cultură capabil să exprime ceva propriu, ci un simplu truditor într-o profesie ca oricare alta, care nu solicită opțiuni individuale.”
― Marin Preda, Cel mai iubit dintre pământeni vol. 1

“(...) dar cine se poate transfigura când asupra lui apasă masa brutală a unei realități sufletești în stăpânirea căreia este? Doar un puternic seism poate determina să se spulbere firea, caracterul care ne ține înlănțuiți și să elibereze ceea ce zace în noi încătușat, acea simțire diafană, profundă și pură care ne face să cădem aproape în perplexitate când învăluim cu privirea chipul iubit...”
― Marin Preda, Cel mai iubit dintre pământeni vol. 1

“Să vie, gândii, nu putem pretinde ca tot ce se întâmplă în jurul nostru să fie doar un reflex, o confirmare a gândirii și simțirii noastre. Viața e o perpetuă surpriză.”
― Marin Preda, Cel mai iubit dintre pământeni vol. 1

“Am observat această exaltare trufașă la mulți oameni, mai ales, desigur, la cei inculți, care nu o dată treceau, în societate, drept foarte inteligenți, chiar superiori celor cultivați. La o privire superficială, cei cultivați păreau cei mai anodini indivizi, blocați în forul lor interior de jena de a nu părea ridiculi exprimând idei despre care ei știau că nu sunt ale lor, și cum a avea idei proprii nu era o glumă, și în nici un caz să faci ele paradă în societate, ei discutau pașnic despre vreme, despre boli, despre avantajele sau dezavantajele carierei care le stătea în față, aveau nu o dată un limbaj voit vulgar, chiar deșucheat, se înjurau de mamă și stârneau nedumerire și dezamăgire fiindcă se știa totuși că sunt mari specialiști în medicină, biologie, matematici ețetera... În timp ce incultul aborda cu vervă, dar bineînțeles amestecându-le, idei din istorie, filozofie, politică, etnografie, culese după ureche. N-avea complexe. Ba chiar ironiza pe alții...”
― Marin Preda, Cel mai iubit dintre pământeni vol. 1

“Nu înțelegeam pe atunci de ce dau oamenii între ei o luptă atât de nemiloasă, de înverșunată și adesea otrăvită pentru opinie. Ființa noastră e la discreția celorlalți, nu apari tu în ochii unuia așa cum ești, ci așa cum au reșit alții să sugereze o imagine despre tine. Și astfel viața noastră se scurge într-un efort permanent și adesea disperat de a demonstra această imagine (căci rar se întâmplă să nu fie rea, în timp ce tu crezi cu naivitate că ești un inocent), acțiune de reușita căreia depinde totul, realizarea în societate, fericirea și adesea evitarea primejdiilor mortale. Iată, până și frumusețea unei femei se alterează din pricina unei imagini despre ea pe care altul ți-a transmis-o.”
― Marin Preda, Cel mai iubit dintre pământeni vol. 1

“Curios cum o prietenie se naște și apoi se hrănește dintr-o anumită stare de spirit a cuiva, ca să se stingă îndată ce flacăra acelei dispoziții, care ne-a făcut o vreme să credem că avem înaintea noastră un om inteligent, cu mintea scăpărătoare, s-a retras sau chiar a consumat ceva interior, ceva prețios. Desigur, acum omul nu ne mai spune nimic și ne mirăm că avem în fața noastră un ins obișnuit și tern!”
― Marin Preda, Cel mai iubit dintre pământeni vol. 1

“Desigur, imbecilitatea și prostia nu ocolesc în general pe nimeni, dar noi, românii, ne salvăm adesea luând-o în derâdere la ceilalți și acceptând cu umor că nici noi înșine nu facem excepție. Rezultă o comedie care ne distrează pe toți și prin asta ne deosebim de alte popoare, firește, una din deosebiri...”
― Marin Preda, Cel mai iubit dintre pământeni vol. 1

“(...) în realitate cât timp există viață în noi, fericirea, ca și nenorocirea ne urmăresc în bârlogul în care să zicem că am fi reușit să ne retragem și ne afumă la gura vizuinii cu atâta viclenie încât ne silesc să ieșim fără măcar să ne dăm seama că o facem.”
― Marin Preda, Cel mai iubit dintre pământeni vol. 1

“Dar pe urmă m-am întrebat: ce e un eșec? O întrebare de capitulare. De obicei, eșecul e ceea ce consideră alții că e, fără să ne dăm seama că dacă am schimba direcția barei și s-o luăm pe alt drum, eșecul ar fi premisa unei adevărate victorii. În acest sens suntem și noi orbi ca orbu-acela, fiindcă eșecul ne face să nu mai vedem nimic înaintea ochilor.”
― Marin Preda, Cel mai iubit dintre pământeni vol. 1

“Știa ea că dragostea e unică, nu se împarte? Că în viața noastră de oameni izvorul trebuie păstrat, sau mai bine zis dat unuia singur? Cine hotărâse acest lucru? Nu știam și nu știu nici acum și viața mea se va pierde tocmai din această pricină: e în noi un animal care ne mușcă mortal, cumplit, cu atât mai tare cu cât iubim mai mult și eu n-am știut să mă păzesc, sau mai bine zis n-am știut să răspund la întrebarea: ce e cu acest animal, ce caută în noi și ce legătură are el cu dragostea?”
― Marin Preda, Cel mai iubit dintre pământeni vol. 1

“(...) de-acolo se vedeau dealurile împădurite, simțeai curenții văilor în nări, iar cerul înstelat sporea tăcerea locului dându-ți acel sentiment, pe care îl simțim totdeauna în mijlocul naturii, de pace lăuntrică și de diminuare a obsesiilor, de scădere a importanței gândirii și impulsurilor vieții noastre interioare: suntem mai mici decât vasta natură, dar și mai mari când ne contopim cu ea, fiindcă știm, în timp ce un deal minunat, un munte superb nu sunt astfel decât fiindcă îi vedem noi...”
― Marin Preda, Cel mai iubit dintre pământeni vol. 1

“Idei blestemate! Fără ele suntem orbi, cu ele ne înstrăinăm de noi înșine!”
― Marin Preda, Cel mai iubit dintre pământeni vol. 1

“În loc să fiu neliniștit, turmentat ca un erou dostoievskian că dacă Dumnezeu nu există totul este permis, dimpotrivă, simțeam o jubilațiune liniștită că sunt liber de credință și niciun imbold de a săvârși ceva nepermis nu mă ispitea.”
― Marin Preda, Cel mai iubit dintre pământeni vol. 1

“Scriind, simt că trăiesc și într-adevăr gândul morții inevitabile își diminuează puterea de a-mi îngrozi conștiința, care îmi șoptește: mii de oameni mor pe pământ chiar în aceste clipe, oameni umili, dar și oameni mari; nu se poate spune că n-ai trăit din plin treizeci și cinci de ani, alții au murit mult mai tineri, nu trebuie să accepți să trăiești oricum.”
― Marin Preda, Cel mai iubit dintre pământeni vol. 1

“Cum să plec? Nu pleci când eşti alungat. Trebuie să bei tot paharul, şi întărit de otrava lui înghiţită , să nu îţi mai pese de cine ţi-a dat-o”
― Marin Preda, Cel mai iubit dintre pământeni vol. 1

“E fatal, dispare coninteresarea, fara sa mai vorbim a esecul unei initiative pentru sine e mic, neinsemnat, in timp ce esecul tuturor, disparind grija individuala pentru vite de pilda, dar si pentru rest, e catastrofal. Legea unii fortelor, in mod paradoxal n-ar mai functiona, fiindca oamenii raspund la chemare si se unesc doar in fata primejdiilor, inundatiilor (chiar cazul Olandei, care si-a construit cunoscutele diguri in fata marii), foc, seceta generalizata, razboi dar dupa ce toate acestea trec se intorc in ei insisi si doresc sa traiasca asa cum le place, sa se speteasca muncind, daca asta ii pasioneaza in vederea unui castig care ar fi masura efortului depus si nu sa depuna efort in paguba, fiindca sa fim atenti, degeaba ar munci ei din toate puteriloe in colectiv, daca altii ar sta si ar munci prost: gospodaria colectiva ar fi saraca sau mediocra si valoarea zilei de munca ar fi scazuta. Cu alte cuvinte, cel sirguincios va trebuie sa cedeze fatalmente o parte din munca lui celui puturor, care prin puturosenia lui ar lovi in intreaga colectivitate. Cu alte cuvinte, am iesi din domeniul implacabil al necesitatii, care sileste un om liber sa munceasca daca nu vrea sa piara, in cel al gramezii umane in care aceasta amenintare ar disparea; rezultatul: saracie generalizate, demoralizarea pentru cei vrednici, care in cele din urma vor parasi gospodaria colectiva cautindu-si alte rosturi si bunurile pamantului vor zacea neculese pe cimp... Nu pot sa prevad mai mult consecintele care ar decurge: economie in dezordine, masuri menite sa cirpeasca ici, in timp ce ar plesni dincoace, fiindca unica masura, aceea de a recunoaste un esec si a se reda oamenilor initiativa individuala, nu s-ar lua.”
― Marin Preda, Cel mai iubit dintre pământeni vol. 1

“Nu exista revolutie pasnica, chiar daca ea, sa zicem nu e sangeroasa. Exista valori absolute, strigai eu, de care nici o revolutie nu trebuie sa se atinga. Filozofia e una dintre ele. Nu ne atingem de filozofie, ci de unii filozofi.”
― Marin Preda, Cel mai iubit dintre pământeni vol. 1

“Trebuie luat din gramada un fir, pus pe o suprafata plana si lovit cu un ciocan: atunci se poate sfarima. Furtunile il pot doar imprastia, dar se depune in alta parte, iar calcatul in picioare nu produce in masa lui decit gauri care practic nu-l ating. Comparatia insa se opreste aici. Omul e facut sa traiasca si daca nu si-ar uita ororile de care este responsabil ar trebui sa se sinucida.”
― Marin Preda, Cel mai iubit dintre pământeni vol. 1

“Nu se interesau ei de filozofie si cultura, cum sa spun, nici ceea ce invatau in mod obligatoriu nu se lipea de ei. Asta era ceva uitmitor si absolut, fie ca erau baieti de la tara, fie ca erau din orasul nostru. Ramineau asa cum ii facuse ma-sa, greu de explicat cum, daca ar fi sa-i idealizez putin si sa spun cum i-ar fi placut lui Rousseau, ramasesera adica oameni naturali, cu fondul primar nealterat.”
― Marin Preda, Cel mai iubit dintre pământeni vol. 1