Datorii uitate Quotes

“Cât aur n‑a plutit pe Dunăre și mare, spre țări îndepărtate, hrănind o lume întreagă în scursul atâtor vremuri.”
― Jean Bart, Datorii uitate

“Își aducea aminte de atâția fii de țărani, care‑și ascundeau tulpina, și unii care‑și schimbase și numele părintesc de‑acasă. Intrase în altă lume, trecuse în cealaltă tabără și căuta cu ea să se asemene.”
― Jean Bart, Datorii uitate

“Prea te precipitezi, tinere... mai întâi trebuie să cunoști localitatea și oamenii pentru a ști cui trebuie să‑i faci procese de contravenție și cui nu... sunt interese politice locale care... în definitiv caută mai întâi și te inițiază... altfel trebuesc luate lucrurile...”
― Jean Bart, Datorii uitate

“Liber, fără grijă și fără de serviciu. Avea să se odihnească; dar el nu eră obosit, se simția în putere încă. Atinsese limita de serviciu, își împlinise până la capăt datoria către țara care‑i poruncea acum să se retragă, să facă altora loc; și el s‑a supus... era pensionar.”
― Jean Bart, Datorii uitate

“De câte ori ne apropiam de mal, se desprindeau din ceață un șir de umbre negre care se clătinau trezite de ropotul de valuri. Erau sălcii bătrâne cu trunchiuri scorburoase, cu crăngile plecate, ca niște, vrăjitoare din basme cu pletele încâlcite, spălându‑se în apa aceia neagră, răscolită de helicea vaporului în mers.”
― Jean Bart, Datorii uitate

“Ce‑aveam să ne mai spunem? Căci inimile noastre erau acum golite până la fund de tainele păstrate atâta vreme acolo. Știam mai mult decât ar fi trebuit.”
― Jean Bart, Datorii uitate

“Cu‑atâta repegiune zi după zi s‑a scurs ștergând totul în urmă, de parcă nimic nu poți să vezi când te întorci o clipă cu ochii înapoi.”
― Jean Bart, Datorii uitate

“Așa‑i că‑nbătrânim!... fără să știm... mereu, pe nesimțite!...”
― Jean Bart, Datorii uitate