Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară de V. Voiculescu Quotes

“Mi-a trebuit întreaga văpaie-a poeziei
Cărbunele iubirii să schimb în diamant;
Dar străluceşti de-acuma pe fruntea veşniciei,
Răscumpărat de-a pururi obştescului neant...
Puterea mea e jarul închis, ca-n nestemată,
Ce arde dur şi rece-n lăuntricul său joc:
De la crearea lumii, cu aştrii toţi deodată,
Nu se mai stinge-n mine originarul foc.
E cât un bob, dar ţine virtuţile esenţei;
E diamant, ce roade oţel şi munţi de stei...
Cu el îţi tai fereastra-n pereţii existenţei,
Să intre nemurirea cu tot văzduhul ei.

Şi-ntr-un vârtej de versuri arzând diamantine
Seduc eternitatea, iubite, pentru tine.”
― Vasile Voiculescu, Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară de V. Voiculescu

“La ce-mi slujesc de-acuma duh, faimã, fantezie...
M-ai pãrãsit... şi toate se sting, reci scînteieri.
Pentru rãnitul vultur aripile-s poveri,
Zbãtaia lor, zadarnic adaos de-agonie.
Si mã supun... Osînda de gura ta rostitã
E lege pentru mine de aur pur şi greu;
Durerea de la tine mi-e încă o ispitã,
Tu, genial tutore al geniului meu.
Şi neguri lungi de veacuri las iar sã mã înghită...
Din groapa mea zbucni-va o flacãrã tîrzie;
Atunci intreaga lume va deslusi, uimitã,
Crescînd misterioasã a noastrã poezie,
Din dragostea nãscutã în zbucium şi adori,
Pe-ascuns, din tainic tatã, ca un copil din flori !”
― Vasile Voiculescu, Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară de V. Voiculescu