Abisul şi cealaltă dragoste Quotes

“Când ai ajuns să nu mai poţi suporta haosul devenirii,dezordinea ei,înseamnă că ai început să-ţi foloseşti simţul acela care pe unii îi fac filosofi,pe alţii sfinţi,iar pe cei mai nefericiţi,sinucigaşi!”
― Nicolae Turcan, Abisul şi cealaltă dragoste

“Nu-i aşa că există un grad zero al fiinţei,pe care căderea îl aduce cu sine,un loc adânc în care stai parcă fără gânduri,fără mişcare,aşteptând neîncrezător deschiderea unui drum care nu se anunţă,aspirând aproape fără să recunoşti către un început nou?Cred că moartea va fi anunţată de o asemenea soră vitregă a liniştii.”
― Nicolae Turcan, Abisul şi cealaltă dragoste

“Pentru gânditorul riguros, problema nu este dacă să
începi, ci cum, de unde și în ce fel să începi. E nevoie
de o metodă clară, de un eșafodaj conceptual care se
schimbă repede în eșafod pentru a-i face pe privitori
să asiste la nedeclarata decapitare a lui Dumnezeu, în
timp ce jubilează la jocul conceptual al gândirii.”
― Nicolae Turcan, Abisul şi cealaltă dragoste

“Etica e ceea ce mai rămâne după moartea lui Dumnezeu.Când se duce şi etica,oamenii se răreesc.”
― Nicolae Turcan, Abisul şi cealaltă dragoste

“Nu contează de câte ori te-ai pierdut pe tine însuţi,ci doar intensitatea acestei absenţe.”
― Nicolae Turcan, Abisul şi cealaltă dragoste

“Când nu mă ucide de-a binelea,singurătatea mă hrăneşte ca pe copilul ei.Aici,orice s-ar întâmpla,oricât de crud sau oricât de mirific- e ca în familie.”
― Nicolae Turcan, Abisul şi cealaltă dragoste

“Îi deplâng pe oamenii care-şi plimbă insignifianţa încolo şi-ncoace,fără să ştie despre existenţa ei.Nu le invidiez nici măcar clipele de fericire,nici măcar momentele de adevăr!”
― Nicolae Turcan, Abisul şi cealaltă dragoste

“Să te hrăneşti cu singurătate,cu o voluptate de care nu te bănuiai în stare şi,din când în când,să-ţi confirmi că fericirea e o formă de a rămâne în tine însuţi,de a-ţi ordona oraşele interioare,până într-acolo încât să te poţi plimba prin ele,pentru a putea respira aer curat.Când mă gândesc,că prospeţimea lăuntrică vine din celebrarea aceluiaşi,a identicului,iar nu a diferenţei,îmi dau sema că postmodernul din mine,dacă a existat vreodată,a pierit definitiv...”
― Nicolae Turcan, Abisul şi cealaltă dragoste

“A fi rătăcit înseamnă a te găsi întodeauna doar pe tine însuţi,indiferent de ce cauţi.Cu alte cuvinte,înseamnă a produce singurătate.”
― Nicolae Turcan, Abisul şi cealaltă dragoste

“E nevoie de mult orgoliu pentru a rămâne până la capăt doar un rătăcit...”
― Nicolae Turcan, Abisul şi cealaltă dragoste

“Am adăstat prea mult pe câmpiile neantului pentru a le mai dori vreodată iluziile,oricâtă profunzime ar promite ele.”
― Nicolae Turcan, Abisul şi cealaltă dragoste

“Doamne,ai grijă de deşertăciunile mele,păstrează-mi-le,dar nu-mi răpi înţelegerea deşertăciunii!”
― Nicolae Turcan, Abisul şi cealaltă dragoste

“Despodobite de iluziile perenităţii,lucrurile,oamenii,dorinţele,lumea în general se dezvăluie ca tristeţe pură,ca tristeţe insuportabilă.Ce rost are să mai iubeşti,dacă dragostea se va sfârşi curând,în ciuda jurămintelor făcute?Cum să mai aduni lucruri scumpe când bucuria pe care ţi-o oferă folosirea lor se va toci cu timpul?De ce să schimbi la infinit nimicnicia pentru nimicnicie şi să nu vrei,în cele din urmă,să schimbi schimbarea însăşi?
Dacă Dumnezeu n-ar reinstaura valorile în lumea de la capătul iluziilor,ar mai rămâne oare vreo speranţă pentru cei care-i înţeleg deşertăciunea?”
― Nicolae Turcan, Abisul şi cealaltă dragoste

“Nu e spectaculos să te porţi ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic,atunci când prăpastia ce desparte întunericul de lumină trece prin tine însuţi şi-ţi cere sânge?Să te trezeşti dimineaţa,să lucrezi cu oarecare spor,în timp ce câinele abisului urlă în tine,să zâmbeşti ţi să fii amabil,ba chiar să ai o zi "plină" de tot felul de împliniri,când ai putea la fel de uşor să te îndepărtezi într-atât încât să nu te mai întorci niciodată nici printre normali,nici printre vii!”
― Nicolae Turcan, Abisul şi cealaltă dragoste

“Când m-am îmbolnăvit atât de rău de luciditatea deşertăciunii tuturor lucrurilor?Oricât aş încerca să-mi aduc aminte,e inutil.Eccleziastul se rostea în mine din secunda în care am venit pe lume.Ce-a urmat a fost doar o succesiune de teste,pe care le-am făcut unoeri cu un exces ce friza nebunia.Intensităţile în care m-am aruncat cu capul înainte au fost doar pentru a le demonetiza,pentru a le arăta că n-au nici o valoare,că sunt doar amăgiri.”
― Nicolae Turcan, Abisul şi cealaltă dragoste

“Sunt clipe în care îi înţeleg pe toţi pierduţii,înfrânţii,abisalii pământului.Cum de ne-a fost dat să cunoaştem totul,pentru ca apoi să ne lăsăm ademeniţi de nimic?”
― Nicolae Turcan, Abisul şi cealaltă dragoste

“Să uiţi de abisul tău e acelaşi lucru cu a uita de tine însuţi.”
― Nicolae Turcan, Abisul şi cealaltă dragoste

“Abisul din noi ne va provoca într-o zi viitorul:atunci ne vom prăbuşi în neant sau în nebunie,pierzându-ne odată pentru todeauna,fie ne vom căuta cu disperare drumul pe care-l uitaserăm fără să-l fi cunoscut vreodată,dumnezeiescul drum.Cât de ciudat!Şansa noastră stă în pericolul care ne locuieşte,în alteritatea care ne ameninţă dinlăuntru,cea în faţa căreia suntem obligaţi să formulăm alegerile,să ne construim înfriguraţi fărâma de libertate!”
― Nicolae Turcan, Abisul şi cealaltă dragoste

“Pe lângă abisul lăuntric,neantul e doar un fel de exprresie literară,eufemistică,de suprafaţă.Nu am nici o îndoială,neantul e suprafaţa conceptuală a abisului interior.”
― Nicolae Turcan, Abisul şi cealaltă dragoste

“Normalitatea e doar masca sub care ne ascundem.Cum să recunoşti că ceea ce duci în tine ar putea spulbera într-o clipită toate frumuseţile lumii,la fel cum ar putea crea universuri spectaculoase,mirifice?Dacă ne-ar fi fost dată puterea,lumea ar fi semănat cu un câmp însângerat al unor bătălii angelice.Dar chiar şi aşa,între o slăbiciune şi alta,reuşim să ne arătăm,de sub monotonia zilelor,adevărata natură,cea de dincolo de natură,ce înfricoşătoare,de dincolo...”
― Nicolae Turcan, Abisul şi cealaltă dragoste