Nicomachean Ethics Quotes

“a right conclusion as to what is to be done may be arrived at in a wrong way or upon wrong grounds⁠—”
― Aristotle, Nicomachean Ethics

“But the deficiency⁠—call it wrathlessness or what you will⁠—is censured. Those who are not angered by what ought to anger them seem to be foolish, and so do those who are not angry as and when and with whom they ought to be; for such a man seems to feel nothing and to be pained by nothing, and, as he is never angered, to lack spirit to defend himself. But to suffer one’s self to be insulted, or to look quietly on while one’s friends are being insulted, shows a slavish nature.”
― Aristotle, Nicomachean Ethics

“Dar ar fi chiar absurd să ne imaginăm că omul nedrept nu vrea să practice injustiţia sau cel neînfrinat să se lase în voia desfrîului. Aşadar, dacă cineva comite nu în necunoştinţă de cauză acte ce-l fac să fie nedrept, atunci înseamnă că este nedrept în mod voluntar. Şi, desigur, cine este nedrept nu ar înceta să fie astfel şi să devină drept numai pentru că ar dori-o, aşa cum nici bolnavul nu se va însănătoşi doar pentru că vrea acest lucru; şi se prea poate întîmpla ca cineva să fie bolnav din proprie voinţă, pentru că a dus o viaţă necumpătată şi nu a ascultat de medici. Cîndva i-a fost posibil să nu se imbolnăvească, dar nu şi după ce şi-a dat frîu liber, aşa cum celui ce a aruncat o piatră nu-i mai stă în putere s-o prindă din nou; şi în acest caz depindea de el s-o arunce sau s-o lase să cadă, căci principiul acestui fapt se află în el insuşi. De asemenea, şi omului nedrept, şi celui desfrînat, la început le-a fost posibil să nu devină astfel, şi de aceea sînt cum sînt din proprie voinţă; dar, după ce au devenit, nu mai pot fi altfel.”
― Aristotle, Nicomachean Ethics

“Cred că am spus suficiente lucruri despre faptul că virtutea etică reprezintă o linie de mijloc, și anume o linie de mijloc între două vicii, unul generat de exces, celălalt de insuficiență, precum și că ea este astfel deoarece, atît în domeniul pasiunilor, cît și în cel al actelor, ea tinde direct spre măsura justă. De aceea și este dificil să atingem desăvîrșirea; căci în orice lucru este dificil să atingi punctul de echilibru, la fel cum centrul unui cerc nu poate fi determinat de oricine, ci numai de un cunoscător. Tot astfel, pentru oricine e ușor să se mînie, să-și ofere sau să-și cheltuie averea; dar nu este deloc la îndemîna oricui să știe față de cine, cît, cînd, pentru ce și in ce mod trebuie s-o facă. De aceea, a proceda bine este un lucru tot atît de rar pe cît e de lăudabil și frumos.”
― Aristotle, Nicomachean Ethics

“What is last in the order of analysis seems to be first in the order of becoming”
― Aristotle, Nicomachean Ethics

“Another difficult question is, whether we should or should not break off friendship with those who have ceased to be what they were.”
― Aristotle, Nicomachean Ethics

“(for we must not treat a man as a friend if he does not wish it: we should consider that we made a mistake at the beginning, and received a benefit from a person from whom we ought not to have accepted it⁠—for he was not a friend and did not act disinterestedly⁠—and so we ought to terminate the relation in the same way as if we had received a service for a stipulated consideration):”
― Aristotle, Nicomachean Ethics

“but when the bloom of youth is gone, the friendship sometimes vanishes also; for the one misses the beauty that used to please him, the other misses the attentions. But, on the other hand, they frequently continue friends, i.e. when their intercourse has brought them to care for each other’s characters, and they are similar in character.”
― Aristotle, Nicomachean Ethics

“When the pleasures they pursue are harmless, we do not blame them (though when they are hurtful the pursuit is bad); for they have no other sources of enjoyment, and the neutral state is painful to many because of their nature:”
― Aristotle, Nicomachean Ethics

“It is the character of the incontinent man to pursue, without being convinced of their goodness, bodily pleasures that exceed the bounds of moderation and are contrary to right reason; but the profligate man is convinced that these things are good because it is his character to pursue them: the former, then, may be easily brought to a better mind, the latter not. For virtue preserves, but vice destroys the principle;”
― Aristotle, Nicomachean Ethics