Craii de Curtea-Veche Quotes

“Sunt fiinţe cari prin câte ceva, uneori fără a şti ce anume, deşteaptă în noi o vie curiozitate, aţâţându-ne închipuirea să făurească asupra-le mici romane.”
― Mateiu I. Caragiale, Craii de Curtea-Veche

“Cu încetul, la evocarea lor se deşteptase în mine un suflet nou, un suflet de nomad cu nostalgii sfâşietoare, mă încindea dorul de ducă, mă înfrigura ispita plecărilor spre necunoscut, fermecul îndepărtatelor pribegiri şi, la gândul că aş rămâne până la capăt robul unui petec de pământ, osândit a mă frământa şi istovi fără mulţumire într-un ocol restrâns, sufeream cumplit, mă simţeam abătut până la deznădejde.”
― Mateiu I. Caragiale, Craii de Curtea-Veche

“În fața Frumosului, lămuri el, singurătatea devine apăsătoare. Și e o seară prea frumoasă, domnule.”
― Mateiu I. Caragiale, Craii de Curtea-Veche

“Nu-mi închipui să se afle mulţi oameni pe cari viaţa şi vârsta să-i fi schimbat atât de puţin cât pe mine. Până la moarte voi rămâne acelaşi: un visător nepocăit, pururi atras de ce e îndepărtat şi tainic.”
― Mateiu I. Caragiale, Craii de Curtea-Veche

“Boema, odioasa, imunda Boemă ucide şi adesea nu numai la figurat.”
― Mateiu I. Caragiale, Craii de Curtea-Veche

“Totdeauna singur, el se strecura în viaţă aproape furişându-se, căutând a se pierde în gloată; era însă între aceasta şi dânsul aşa nepotrivire, că simplicitatea sa dinafară, vădit voită pentru a trece nebăgat în seamă, atingea tocmai scopul dimpotrivă, ajungea să fie bătătoare la ochi şi-i da un aer şi mai străin.”
― Mateiu I. Caragiale, Craii de Curtea-Veche

“Tundub, nagu oleks isegi aeg nii lummatud, et peatub.”
― Mateiu I. Caragiale, Craii de Curtea-Veche

“Kõrgete puude alla viis tundmatu mees videviku aegu uitama oma nukruse.”
― Mateiu I. Caragiale, Craii de Curtea-Veche

“Era spre căderea iernii, o vreme de lacrimi. Deşi nu plouase, tot era ud; jgheaburile plângeau, ramurile copacilor desfrunziţi picurau, pe tulpine şi pe grilaje se prelingeau, ca o sudoare rece, stropi groşi. Ăsta e timpul care îndeamnă cel mai mult la băutură; rarii trecători ce se prefirau prin ceaţă erau mai toţi afumaţi. Un lungan, coborând prispa unei cârciumi, căzu grămadă şi nu se mai sculă.”
― Mateiu I. Caragiale, Craii de Curtea-Veche