Trans-Atlantyk Quotes

“A płyńcież wy, płyńcież Rodacy do narodu swego! Płyńcież wy do narodu waszego Świętego, chyba Przeklętego! Płyńcież do Stwora tego św. Ciemnego, co od wieków zdycha, a zdechnąć nie może!, Płyńcież do Cudaka waszego św., od Natury całej przeklętego, co wciąż się rodzi, a przecież wciąż Nieurodzony! Płyńcież, płyńcież, żeby on wam ani Żyć, ani Zdechnąć nie pozwalał, a na zawsze was między Bytem i Niebytem trzymał. Płyńcież do Ślamazary waszy św. Żeby wasz ona dali Ślimaczyła! Okręt już skosem się zwrócił i odpływał, więc jeszcze to mówię: - Płyńcież do Szaleńca, Wariata waszego św. ach chyba Przeklętego, żeby on was skokami, szałami swoimi Męczył, Dręczył, was krwią zalewał, was Rykiem swym ryczał, wyrykiwał was Męką zamęczał, Dzieci wasze, żony, na Śmierć, na Skonanie sam konając w konaniu swoim Szału swojego was Szalał, Rozszalał! Z takim więc Przekleństwem od okrętu się odwróciwszy, do miasta wstąpiłem”.”
― Witold Gombrowicz, Trans-Atlantyk

“A jak tak se svými Papíry a Myslí dováděl, inteligentněji se stával stále stále inteligentnějším a ta jeho inteligence, sama sebou rozmnožená a sama na sobě obkročmo sedíc, v tak ukrutnou inteligenci přerůstala, že člověka až hrůza jímala!”
― Witold Gombrowicz, Trans-Atlantyk

“Let us walk on, walk on, walk you with me; together we shall Walk a while! …”
― Witold Gombrowicz, Trans-Atlantyk

“przecie my Swoje wychwalać musiemy, bo nas zjedzą!”
― Witold Gombrowicz, Trans-Atlantyk

“Așa că merg și merg, Merg spre țelul meu, și nu știu ce am să Fac, dar ceva trebuie să Fac. Ah, de ce Merg eu? Dar Merg, Merg, pentru că alții Merg, și așa împreună, ca oile, ca vițeii, ne îndreptăm spre acel Duel, iar planurile sunt zadarnice, intențiile zadarnice, hotărârile la fel, fiindcă, atunci când este constrâns de oameni este pierdut ca într-o Pădure întunecată. Așa că Mergi, dar rătăcești, și hotărăști ceva, îți planifici ceva, dar Rătăcești, și chipurile pui lucrurile după voia ta, dar Rătăcești, Rătăcești, și spui, și faci, dar în Codru, în Noapte, rătăcești, rătăcești...”
― Witold Gombrowicz, Trans-Atlantyk

“Atunci mi-a venit să cad în genunchi! N-am căzut însă, ci doar am început să Hulesc încet și să Blestem zdravăn, dar numai pentru mine: - Duceți-vă, Compatrioți, la Poporul vostru! Duceți-vă la Poporul vostru sfânt și poate Blestemat! Duceți-vă la creatura acelui sf. Întunecat, care de veacuri tot crapă, și nu poate crăpa! Duceți-vă la Minunația aceea a voastră sf., blestemată de toată Natura, care se tot naște și tot Nenăscută rămâne! Duceți-vă, duceți-vă să nu vă lase nici să Trăiți, nici să Crăpați, ci să vă țină întotdeauna între Ființă și Neființă. Duceți-vă la Molatica voastră sf., să vă Moleșească în continuare. Vasul s-a întors de-a curmezișul și a plecat, iar eu tot mai zic: -Duceți-vă la Dementul, la Nebunul vostru sf. Ah, poate Blestemat, să vă Chinuiască, să vă Căznească, cu salturile, cu nebuniile lui, să vă umple de sânge, cu Răcnetul lui să vă Răcnească, să vă urle, cu Cazna să vă căznească, Copiii voștri, nevestele, la Moarte, la Pieire, el însuși pierind în pieirea Nebuniei lui să vă Înnebunească! Și, Blestemând așa, am lăsat vasul în urmă și am pornit spre oraș.”
― Witold Gombrowicz, Trans-Atlantyk