Cel mai iubit dintre pământeni Quotes

“Dispariţia iubirii e ca o oglindă întoarsă, nu se mai vede nimic, te uiţi zadarnic în ea. Gestul tău nu se mai reflectă, nu-i mai răspunde nimeni. Eşti singur.”
― Marin Preda, Cel mai iubit dintre pământeni

“Moartea este un fenomen simplu în natură. Doar oamenii îl fac înspăimântător.”
― Marin Preda, Cel mai iubit dintre pământeni

“Nu e nevoie de mai mult ca să-ți dai seama de o întrăinare: ochi care nu te văd, gură lovită de un mutism absent, o urâțenie a chipului pe care o observi stupefiat, sugestia că nu e nimic de spus și că trebuie să înțelegi exact ceea ce vezi și să nu-ți faci iluzii, asta e, altceva nu va mai fi, chiar dacă altădată a fost ceva.”
― Marin Preda, Cel mai iubit dintre pământeni

“E în noi un animal care ne muşcă mortal, cumplit, cu atât mai tare cu cât iubim mai mult şi eu n-am ştiut să mă păzesc, sau mai bine zis n-am ştiut să răspund la întrebarea: ce e cu acest animal, ce caută în noi şi ce legătură are el cu dragostea?”
― Marin Preda, Cel mai iubit dintre pământeni

“Ce mai faci tu, cel mai iubit dintre pământeni?”
― Marin Preda, Cel mai iubit dintre pământeni

“A ști să razi în clipele tragice înseamnă a stăpâni tragicul.”
― Marin Preda, Cel mai iubit dintre pământeni

“Nedând expresie gândurilor care ţi se îmbulzesc la poarta vorbirii, ele se retrag de la sine şi desoperi cu o mare bucurie că exprimarea lor nu era necesară.”
― Marin Preda, Cel mai iubit dintre pământeni

“Unii spun că fericirea apare în noi după ce am pierdut-o.”
― Marin Preda, Cel mai iubit dintre pământeni

“Farmecul unei fiinţe străine pe care o iubim întâia oară e farmecul primordial la care ar trebui să ne oprim. E cel pur, numai el ne redă o libertate despre care nu ştiam că e prizoniera unei melancolii adânci, a cărei euforie ne poate chiar face să ne credem fericiţi...”
― Marin Preda, Cel mai iubit dintre pământeni

“Vezi-ți de tineterea ta. Nu se termină pământul cu nimeni, dar e păcat să suferi când te știi în inima ta curat.”
― Marin Preda, Cel mai iubit dintre pământeni

“Fericirea nu poate veni decât din scurgerea neîncetată a clipelor liniştite şi senine, fiindcă ce altceva e suferinţa decât o oprire a fiinţei noastre, o uriaşă inerţie care face să apese asupra ei tot ce există?”
― Marin Preda, Cel mai iubit dintre pământeni

“Un om poate face multe dacă reușește să nu uite nicio clipă pentru ce o face, dacă merită.”
― Marin Preda, Cel mai iubit dintre pământeni

“Căsătoria e o temniţă în care oamenii, cu firi diferite, se închid şi se urăsc reciproc crezând că au fost pedepsiţi să ispăşească pe nedrept pedeapsa celuilalt...”
― Marin Preda, Cel mai iubit dintre pământeni

“A gândi puţin nu înseamnă totdeauna o deficienţă. Alte forţe ale sufletului, ţinute până atunci sub obroc de trufia gândirii, ies la iveală şi îţi orientează fiinţa spre descoperirea adevărului, chiar dacă nu-l doreşti.”
― Marin Preda, Cel mai iubit dintre pământeni

“Ce e un om singur? Singur cu adevărat? E un om fără soluţie, fără un răspuns pe care ar fi trebuit să-l dea, fără puterea de a-l da în singurătate şi a-l urma.”
― Marin Preda, Cel mai iubit dintre pământeni

“Nu apari în ochii unuia aşa cum eşti, ci aşa cum au reuşit alţii să sugereze o imagine despre tine.”
― Marin Preda, Cel mai iubit dintre pământeni

“Da, iată, afecțiunea, sentimentele pot sări ușor barierele dacă oamenii nu-și poartă sufletul într-o carapace.”
― Marin Preda, Cel mai iubit dintre pământeni

“Nu poţi trăi într-un subsol fără să rişti să capeţi o conştiinţă de subsol. Spiritul nu este deteriorat de subsol decât dacă între subsol şi ceea ce e deasupra nu e mare deosebire. Când însă un găinar locuieşte în vaste apartamente, şi un om productiv, asemeni pomilor dintr-o livadă, sau asemeni pământului care asigură roadele, nu vede lumina soarelui şi trebuie să stea în întuneric, spiritul nu poate ocoli întrebarea: e vorba de moartea mea? Nici măcar nu se poate consola cu gândirea hegeliană, foarte abstractă, că dacă un filozof nu se poate afirma azi, un altul se va afirma mâine şi predispoziţia unei entităţi naţionale spre filozofie nu va suferi.”
― Marin Preda, Cel mai iubit dintre pământeni

“La disparition de l'amour est un miroir retourné, on n'y voit plus rien, on le regarde en vain. Les gestes ne s'y reflètent plus, plus personne ne lui répond. On est seul.
[Dispariţia iubirii e ca o oglindă întoarsă, nu se mai vede nimic, te uiţi zadarnic în ea. Gestul tău nu se mai reflectă, nu-i mai răspunde nimeni. Eşti singur.]”
― Marin Preda, Cel mai iubit dintre pământeni

“[Explication du contexte : condamné aux travaux forcés dans les mines de plomb de Baia-Sprie, Victor Petrini, le protagoniste, se retrouve face à face avec un tortionnaire qui le hait pour la simple raison qu'il est un intellectuel.]

Je me réveillai avec la sensation qu'une bête avait ouvert la porte et me regardait. La cour était silencieuse et le calvaire du « couché ! debout ! » avait pris fin ; combien de temps avais-je dormi ? Quelques minutes ou quelques heures ? Je me levai, et c'est alors que je distinguai dans l'obscurité le visage du gardien qui m'avait mis au cachot. La voix avec laquelle il s'adressa à moi me sembla caressante : « Comment ça va, 1003 ? Eh, c'est bien au cachot ? » « C'est pas bien », répondis-je avec l'espoir entrevu dans le ton de sa voix, qu'il était venu me libérer, pour que je retourne au dortoir. Il leva alors un objet, noir, jusqu'alors tenu caché derrière son dos, et l'approcha doucement de ma tempe. C'était un tisonnier. « Tiens, regarde, 1003 ! », dit-il, avec la même voix douce et l'air enjoué de quelqu'un qui tend un cadeau à un être cher : « C'est justement là que je devrais te frapper. » Et il me tapota plusieurs fois sur la tempe, mais doucement, avec délicatesse pour ne pas me faire mal. « Ici, c'est ici que je devrais te frapper », répéta-t-il en me tapotant de nouveau sur la tempe. Après quoi il referma la porte, tira le verrou, et j'entendis ses pas s'éloigner.
[… quelques pages plus loin]
Il aurait mieux valu que François-Joseph en personne soit tombé dans le gouffre plutôt que d'avoir été conduit par le diable pour surveiller cet endroit maudit. « Hé ! Que se passe-t-il là-bas ? » Ce n'est qu'au soir que l'on apprit qu'un gardien était tombé parmi les wagonnets… Il est mort ? Silence. On ne nous a pas dit qu'il n'en était pas mort.

(traduit du roumain par Valérie Juino)”
― Marin Preda, Cel mai iubit dintre pământeni

“Il n'en faut pas plus pour se rendre compte d'un éloignement: des yeux qui ne voient pas, une bouche frappée d'un mutisme absent, une laideur du visage observée avec stupéfaction, le constat qu'il n'y a rien à dire et qu'il faut comprendre précisément ce qu'on voit sans illusion, c'est cela, il n'y aura plus rien d'autre, même si jadis il y eut quelque chose.
[Nu e nevoie de mai mult ca să-ți dai seama de o înstrăinare: ochi care nu te văd, gură lovită de un mutism absent, o urâțenie a chipului pe care o observi stupefiat, sugestia că nu e nimic de spus și că trebuie să înțelegi exact ceea ce vezi și să nu-ți faci iluzii, asta e, altceva nu va mai fi, chiar dacă altădată a fost ceva.]”
― Marin Preda, Cel mai iubit dintre pământeni

“J'ai été tenté un instant de le jeter [le manuscrit] au feu. Et pourtant, je me suis dit qu'il fallait que je le laisse exister. Nombre de mes semblables pensaient probablement pareil, ont comme moi jubilé, ont souffert et ont été heureux. Pareil. Ce mythe du bonheur par l'amour, de cet amour décrit ici, et non de l'amour du prochain, n'a pas cessé et ne cessera jamais d'exister sur notre terre, autrement dit de mourir et de renaître perpétuellement. Tant que ces marches que je monte et descends, d'autres, innombrables, les monteront et les descendront, ce livre en témoignera à tout moment: s'il n'y pas d'amour, il n'y a rien !
[Am fost ispitit, o clipă, să-l [manuscrisul] arunc în foc. Şi totuşi, mi-am spus, trebuie să-i dau drumul să meargă. Mulţi dintre semenii mei au gândit poate la fel, au jubilat ca şi mine, au suferit şi au fost fericiţi In acelaşi fel. Mitul acesta al fericirii prin iubire, al acestei iubiri descrise aici şi nu al iubirii aproapelui, n-a încetat şi nu va înceta să existe pe pământul nostru, să moară adică şi să renască perpetuu. Şi atâta timp cât aceste trepte urcate şi coborâte de mine vor mai fi urcate şi coborâte de nenumăraţi alţii, această carte va mărturisi oricând : ...dacă dragoste nu e, nimic nu e !... ]
traduit en français par Gabrielle Danoux”
― Marin Preda, Cel mai iubit dintre pământeni

“Mă Gică, da' am auzit că indienii ăștia sunt oameni foarte culți, degeaba îi înjuri tu. Concepția lor e să trăiască tot ce există ca viețuitoare pe pământ în modul cel mai pașnic cu putință. Stai la masă și mănânci brânză, ca să-ți dau un exemplu. Vine o cioară, se apropie, se așează pe marginea strachinii și ciugulește și ea din brânză. Cetățeanul nu zice nimic! Pe urmă vine o păsărică, i se așează pe mână și ciugulește și ea chiar din dumicatul pe care vrei tu să-l duci la gură. Eu găsesc asta foarte minunat!". "Găsești tu, dar eu nu găsesc", zise grasul. "Noi suntem niște sălbatici față de concepția lor, niște besmetici, strigă mai departe Vintilă. Asta așa, din punct de vedere ca idee. Fiindcă așa a gândit Dumnezeu când a făcut lumea, așa era raiul. Și știi de ce n-a rămas așa?" "Ei, de ce?" "Păi ia gândește-te!" "La ora asta nu pot să mă gândesc la nimic." "Din pricina femeii, mă Gică, strigă Vintilă, ea strică tot, ea e capul la toate relele de pe această lume..." "Și vrei să spui gă în India nu mai sunt femei?" zise grasul, și la această replică Vintilă se poticni, deși râdea: "Nu vreau să spun, dar poate n-or fi așa de rele ca în alte părți...”
― Marin Preda, Cel mai iubit dintre pământeni