De-amor, de-amar, de inimă albastră Quotes

“Mi-am dat seama că, dacă te ajută sănătatea și punga, nimic pe lume nu merită mai mult decât să călătorești. Călătoriile, amintirile adunate în fiecare loc pe care-l vezi sunt o avere pe care nu ți-o poate lua nimeni, nu poate fi prădată, nici arsă, nici inundată. Atâta vreme cât ești în mințile tale o porți cu tine. Aici nu există faliment.”
― Ileana Vulpescu, De-amor, de-amar, de inimă albastră

“Când o viață ai fost singur, începi să-ți socotești singurătatea ca pe cel mai fidel companion, chiar ca pe-un alter ego.”
― Ileana Vulpescu, De-amor, de-amar, de inimă albastră

“Pentru moment nu-mi doresc nici să mă mărit, nici să am copii. Ca să-ți dorești sau nu o familie contează, cred, ce idee ți-ai făcut despre familie, de la părinții tăi... Ai mei... Și pe urmă... pe urmă, vorba e dacă-ți găsești un om potrivit, să-mparți viața cu el, să dorești să ai copii cu el... nu doar ca să fii „în rândul lumii”.”
― Ileana Vulpescu, De-amor, de-amar, de inimă albastră

“E greu să-i explici cuiva și chiar ție însuți de multe ori ți-e greu să-ți explici de ce simți nevoia să stai de vorbă cu un anume om, să te-apropii de el și nu de altul.”
― Ileana Vulpescu, De-amor, de-amar, de inimă albastră

“În lume, numai vârstele omului se schimbă, restul se fardează.”
― Ileana Vulpescu, De-amor, de-amar, de inimă albastră

“Pe lumea asta contează două lucruri, mai mult decât orice: părerea pe care o ai tu despre tine, pe care, n-ai să crezi, dar reușești să le-o transmiți și altora; iar dacă ești persoană publică, imaginea care ți se face.”
― Ileana Vulpescu, De-amor, de-amar, de inimă albastră

“Argentina, în fiecare dintre noi există o cantitate de revoltă. Placiditatea totală e o patologie curată. La unii, revolta țâșnește când îi contrariezi, când le sunt interesele-n joc. Alții, adevărații revoltați, sunt cei care nu suportă nedreptatea și absurditatea. chiar dacă ele nu-i ating. Ei sunt cei mai predispuși fanatismului, ideii de schimbare a omenirii. După o viață închinată unui ideal, sfârșesc în depresii profunde sau își pun capăt zilelor, treziți brusc la realitatea umanității în care de multe ori propagandiștii dreptății sunt doar niște ariviști și niște conformiști...”
― Ileana Vulpescu, De-amor, de-amar, de inimă albastră

“Natalia, ne pierdem Țara-n fiecare zi, prin abandonarea tradițiilor, prin ridiculizarea trecutului, prin desconsiderarea a tot ce-am prețuit noi: respectul pentru ce ne-au lăsat strămoșii, pentru familie, pentru cei care s-au străduit să lumineze mintea și sufletul acestui popor.”
― Ileana Vulpescu, De-amor, de-amar, de inimă albastră

“Gelule, dreptul să ne judece pentru sufletul nostru numai Dumnezeu îl are. Lui nu-i poți ascunde nimic, încolo, ce știm noi unii despre alții? Doar ce vedem și ce-auzim. Dar sufletul omului nu-l știm. Îl bănuim doar. El poate fi un colț de puritate care s-aducă-a rai, dar și o cloacă de infern.”
― Ileana Vulpescu, De-amor, de-amar, de inimă albastră

“Despărțirile despre care vorbește domnul General sunt inerente, sunt singura certitudine din viața noastră. De dezamăgirea pe care ne-o „oferim” unii altora, suntem însă vinovați, asta nu e scrisă de soartă, pe asta o scriem noi cu nepăsarea și cu egoismul nostru. Despărțirea aceea a trecutului doare, dar e scrisă de la-nceputul vieții.”
― Ileana Vulpescu, De-amor, de-amar, de inimă albastră

“Luându-mi viața la răsfoit, ca pe-o carte, mă gândesc cât de important este ca măcar o dată cineva să-ți fi iubit sufletul și trupul. Și la fel de important e ca tu însuți măcar o dată să fi iubit un suflet și-un trup.”
― Ileana Vulpescu, De-amor, de-amar, de inimă albastră

“Pentru gând nu există ireversibilitatea timpului. Gândul te poate proiecta într-un viitor, de obicei ipotetic, uneori chiar într-unul care se adeverește. Pentru gând, prezentul și trecutul sunt simultane.”
― Ileana Vulpescu, De-amor, de-amar, de inimă albastră

“Dragostea nu cunoaște legi, nu ține seama de reguli și de principii, înseamnă abolirea oricărei „constituții”, ca la orice revoluție.”
― Ileana Vulpescu, De-amor, de-amar, de inimă albastră

“Citisem într-un autor român că o femeie nu iartă un bărbat care o părăsește nici dacă nu l-a iubit. Dar când l-a iubit!”
― Ileana Vulpescu, De-amor, de-amar, de inimă albastră

“Albastrul e culoarea speranței. Pentru mine era culoarea inimii mele, potrivită vorbei „de foc și de inimă-albastră”; fiindcă de-acest foc, al deznădejdii și-al îndoielii cu privire la propria persoană, îmi tăiasem părul.”
― Ileana Vulpescu, De-amor, de-amar, de inimă albastră

“Timpul timp și este și un timp al fiecăruia. Ultimul are și început și sfârșit. Pentru om - măcar așa ne-nchipuim, adică doar pentru om - există o singură certitudine: sfârșitul. Toate ființele-și simt și își presimt sfârșitul: doar că nu-l cunosc de la-nceputul vieții. Fiindcă altminteri ar trebui să-l privești ca traversatul de pe un trotuar pe cel de vizavi. Pe măsură ce îmbătrânești îți vin în minte pe negândite întâmplări din trecut, fără nicio legătură cu vreun fapt al prezentului, care este și el trecutul de mâine.
Trecut și iară trecut, adesea plin de regrete și de-nvinuiri față de tine însuți, față de alții. Pentru unii poate că timpul lor e frumos, măcar pe-alocuri, dacă știu să-i prețuiască frumusețea și mai întâi dacă știu ce e aceea frumusețe. E atât de variată ideea despre frumusețe: unii prețuiesc numai bunurile materiale și satisfacțiile pe care ți le oferă ele, alții caută frumusețea în cât mai multă cunoaștere. După o viață de om, mă-ntreb dacă frumusețea este echivalentă cu fericirea. Nu e. Nimic nu e echivalent cu fericirea. În fața frumuseții poți să fii fericit, dar nu-i obligatoriu. Frumusețea, fie a naturii, fie a ființelor, fie a creațiilor acestora, mai mult te uimește.”
― Ileana Vulpescu, De-amor, de-amar, de inimă albastră

“Fiecare clasă din societate are un timp al ei, la fel și oamenii: unii sunt însă să cadă-n picioare-n toate timpurile, alții să supraviețuiască tuturor timpurilor, alții să fie zdrobiți, indiferent de regimul în care trăiesc. E un timp al fiecăruia, în general. Sunt oameni al căror timp nu e niciodată. Lucia făcea parte din categoria ultimă. Era prea sensibilă, mult prea vulnerabilă. Era un om permanent rănit în așteptările și-n buna lui credință.”
― Ileana Vulpescu, De-amor, de-amar, de inimă albastră

“Lumea are urâciuni care pot strica orice mașinărie sufletească mai slabă, așa cum aceleași urâciuni, ale aceleiași lumi, pe alții îi îndârjesc să lupte. Altminteri, cum ar fi ieșit întregi la minte oameni trecuți prin pușcării, prin chinuri inimaginabile? Sufletul lumii e bolnav și, după cum se vede, nici bogăția nu-i este leac. Ea poate fi doar portiță de scăpare în toate-mprejurările.”
― Ileana Vulpescu, De-amor, de-amar, de inimă albastră

“Când lucram și mă-ntorceam acasă amărâtă de-a fi descoperit la Rontgen boli necruțătoare sau mâhnită de oameni, mă dezbrăcam la iuțeală și luam la răsfoit un album de artă. Și dintr-odată mă ducea gândul că-n haosul de neînțeles al vieții, în lipsa ei de logică și de finalitate, arta reprezenta o justificare a ceea ce se cheamă creatură dotată cu judecată și cu certitudinea morții, îmbogățirea minții și-ndulcirea sufletului, învelirea lui în milă ca-ntr-un aluat, sunt valori adevărate ale unei vieți. Munca, obligatorie pentru „trestia gânditoare”, ar trebui să te conducă la ele. Să nu fie doar mijlocul care să-ți asigure existența fizică. Mă gândesc la grosul lumii, la cei care muncesc pentru o pâine.”
― Ileana Vulpescu, De-amor, de-amar, de inimă albastră

“Copilăria mi-a adus o groază-n suflet față de lipsa de măsură, pe care-o socotesc una dintre cele mai rele trăsături ale unui om și-ale unei societăți. Lipsa de măsură în administrarea propriei persoane, lipsa de măsură la nivelul colectiv, fiindcă, începând cu urletele și cu vandalismul de pe stadioane și terminând cu cultul personalității, viciul e același: lipsa de măsură.”
― Ileana Vulpescu, De-amor, de-amar, de inimă albastră

“Grijile și spaimele nu le-mpărtăși nimănui, fiindcă nu poți ști ce efect produci cu ele.”
― Ileana Vulpescu, De-amor, de-amar, de inimă albastră

“Nici despre tine însuți nu știi mare lucru atâta vreme cât nu te-ai aflat în situații-limită care, popular, se rezumă prin „banii ori viața”.”
― Ileana Vulpescu, De-amor, de-amar, de inimă albastră

“Ființele, locurile, lucrurile dragi: invarianții unui suflet.”
― Ileana Vulpescu, De-amor, de-amar, de inimă albastră

“Banalitatea e legea supremă a vieții, dar ne e greu s-o recunoaștem. Banalitatea și rutina - legile care ne țin în chingi. Genial să fii și tot trebuie să te speli, să te-mbraci, să mănânci și nu doar așa pe alese, ci mereu.”
― Ileana Vulpescu, De-amor, de-amar, de inimă albastră

“La tinerețe și de multe ori la alte vârste, femeilor le place să fie bănuite să s-ar afla în cine-știe-ce combinații sentimentale cu bărbați pe care abia-i cunosc.”
― Ileana Vulpescu, De-amor, de-amar, de inimă albastră

“Știam cum te strângi ca un ghem dorind ființa iubită, vrând parcă să te zdrobești singur în lipsa brațelor, a coapselor și-a buzelor care să te zdrobească, știam cum tânjește sufletul după ființa iubită, însă nu-mi închipuisem cum doare descompunerea iubirii, cât doare golirea propriei ființe de altă ființă, cât doare schimbarea unei imagini.
Descompunerea unei iubiri seamănă cu chipul unui mor în care ți-e greu să regăsești ființa pe care ai cunoscut-o vie. Peste sufletul meu parcă plouase cu cenușă. Un suflet văduv. Sufletul omului îndură amărăciunea, îndură umilința, îndură jignirile, dar mai greu decât orice - golul și mai ales golirea. Văzusem oameni morți fiindcă nu li se oprise la vreme o hemoragie. Golirea sufletului nu te omoară, dar te sleiește.”
― Ileana Vulpescu, De-amor, de-amar, de inimă albastră

“Știința nu e-n stare să explice de unde li se trage animalelor, copiilor și oamenilor darul de-a pipăi sufletul omului...”
― Ileana Vulpescu, De-amor, de-amar, de inimă albastră

“Frumusețea, cu avantajul ei de a-ți atrage atenția și admirația și de-a nu avea nevoie de argumente, este adesea un element stimulator de superficialitate, superficialitatea unei mari încrederi în tine însuți, a unei uitări a fugii ireparabile a timpului. Este un element folositor din punct de vedere al efectului social și, mai ales al celui dintre sexe, dar, general uman, uneori poate fi chiar dăunător.”
― Ileana Vulpescu, De-amor, de-amar, de inimă albastră

“Nenorocirea are valoare absolută doar pentru cel asupra căruia se-abate. Pentru spectator, nenorocirea are infinit de multe grade și nuanțe.”
― Ileana Vulpescu, De-amor, de-amar, de inimă albastră

“Acum aveam douăzeci de ani și tânjeam după dragoste. Voiam să fiu iubită, să fiu dorită. De indiferent cine? Ei, asta nu. „Păi atunci ce pretenții ai? Bagă-ți mințile-n cap și vezi-ți de treabă. Bucură-te că doi oameni ca Generalul și ca doctorul Gheorghiu te prețuiesc ca om, te tratează ca pe-un egal. Dacă ți-o fi dat să fii iubită de cine-ai să iubești - bine. Așa cum ai acceptat că unii sunt săraci și alții bogați, acceptă și că unii au parte de dragoste și alții nu. Crezi că toți oamenii sunt iubiți și iubesc? Nu mai vorbesc dacă mai iubesc și pe cine n-ar trebui să iubească, așa ca tine”.”
― Ileana Vulpescu, De-amor, de-amar, de inimă albastră