Poveste dintr-o sticlă de parfum Quotes

“știam că există femei care îți pot schimba felul în care percepi lumea; te pot schimba, de fapt, pe de-a-ntregul. Cred că miracolul transformării unui bărbat îi e mai la îndemână unei femei decât lui Dumnezeu.”
― Adrian Petru Stepan, Poveste dintr-o sticlă de parfum

“Poate ar trebui să ne punem în practică planurile atunci când putem, fiindcă lumea nu ține cont de ceea ce visează oamenii… Florența nu am mai văzut-o vreodată.
Multă vreme m-am gândit că bunicul tău a trăit într-o perioadă a istoriei când onoarea, competența și dăruirea nu erau la mare preț. Au trebuit să treacă mulți ani de când nu mai e pentru a pricepe și a accepta că, de fapt, cam așa a fost lumea noastră dintotdeauna. Au reușit cei care au acceptat compromisurile și s-au adaptat mersului lucrurilor.”
― Adrian Petru Stepan, Poveste dintr-o sticlă de parfum

“Nostalgiile astea de bătrâni nu trebuie să îți strice ție visele. Tu ai destulă libertate de a învăța, de a iubi și a te bucura de fiecare zi. Va veni și clipa în care vei avea nevoie de mai multă, iar atunci va trebui să alegi între a lupta și a fugi acolo unde o vei găsi. Să te conformezi laș nu este o soluție și sunt sigură că îți vei da singur seama la momentul oportun. Sau, cine știe, vei fi destul de norocos și o vei găsi fără trudă tocmai atunci când vei avea nevoie și îți vei folosi inteligența căutând alte minunății ale lumii ăsteia. Fiindcă lumea asta e mai mare decât ne putem noi imagina de pe acest balcon, sunt locuri și oameni care ar face să pălească frumusețea acestui asfințit. Dar știi cât de mult te iubește buna și nu vreau să te plictisesc cu asemenea filosofii de la apusul vieții. Știu de ce ai venit aici și am găsit niște informații nemaipomenite. Comoara e mai aproape decât îți poți imagina!”
― Adrian Petru Stepan, Poveste dintr-o sticlă de parfum

“Câteodată mă mai apucă dorința de a schimba traseul cel mai scurt pentru a ajunge la destinație. Se mai întâmplă și acum, deși mai rar, și, bineînțeles, niciodată când pornesc Google Maps. Poate că mă satur să văd aceleași locuri, poate că e dorința inconștientă de a face o mică schimbare în viață, chiar insignifiantă, ori poate e chiar un gând șoptit de Creator pentru a ne ajuta să Îi urmăm calea pe care ne-o pregătise.”
― Adrian Petru Stepan, Poveste dintr-o sticlă de parfum

“Bătrânilor le place să depene amintiri, iar tinerilor să le asculte, fiindcă unii trăiesc din ceea ce a fost odată, iar ceilalți speră la ce va fi. Iar pentru a-și imagina un viitor fantastic, au nevoie de povești.”
― Adrian Petru Stepan, Poveste dintr-o sticlă de parfum

“Ceea ce eu știu și ea nu este că niciun mare scriitor nu a reușit să își imagineze o dragoste care să dureze decenii. Iar ceea ce doar o femeie știe este că dragostea poate dura la nesfârșit atunci când se transformă într-o mare și unică amintire, înflorind pentru totdeauna în memoria celor doi iubiți.”
― Adrian Petru Stepan, Poveste dintr-o sticlă de parfum

“Cred că numai atunci când renunțăm să ne mai vedem pe noi în centrul scenei și devenim unul dintre personajele piesei putem să o trăim pe deplin. Și doar trăind-o, lăsând pentru o vreme mintea să își facă de cap, punând logica și măsura într-unul din sertărașele ei, atingând o altă mână, alte buze sau inimi, permițând apusului sau luminii filtrate prin vitralii să ne bucure ochii, doar atunci vom primi recompensa aceea misterioasă, care transformă clipele în amintiri ce ne vor cutremura oricând le vom retrăi.”
― Adrian Petru Stepan, Poveste dintr-o sticlă de parfum

“Oamenii, mai ales doamnele, de-abia așteaptă să prindă un capăt de ață al unei povești romantice, mai ales una interzisă, pentru a bârfi și, până la urmă, a pune la stâlpul infamiei personajul feminin al acelei povești. Pentru bărbați, întotdeauna e mai simplu să iasă cu imaginea neșifonată din asemenea istorii, ba chiar, uneori, cu o aură de mari cuceritori. Până la urmă, indiferent de nația căreia îi aparții sau de locul unde trăiești, istoriile condimentate cu dragoste, mai cu seamă trupească, fac loc discuțiilor și exagerărilor necesare pentru a stârni emoții ascultătorilor și, de prea multe ori, revolta tocmai a celor care au săvârșit păcate și mai mari.”
― Adrian Petru Stepan, Poveste dintr-o sticlă de parfum

“Cred că Dumnezeu, indiferent de numele cu care I ne adresăm, nu este doar un scenarist genial, ci unul care își iubește personajele și, câteodată, își pleacă urechea la gândurile și rugămințile lor. Trebuie doar să descoperim ceea ce El ne-a lăsat ascuns prin meandrele minții noastre sau, pur și simplu, ceea ce ne aduce în cale: când Îi descoperim fărâma pe care El a rupt-o din Sine și ne-a dat-o fiecăruia, nu va avea cum să nu ne audă, fiindcă vom fi fost deja parte din El dintotdeauna. Și, atunci, ne va lăsa să mai adăugăm câte un rând sau două la Povestea pe care El ne-a pregătit-o.”
― Adrian Petru Stepan, Poveste dintr-o sticlă de parfum

“Un joc de șah e viața. Destinul singur joacă…
Iar noi suntem pionii. Vrând de urât să-i treacă,
Ne mută, ne oprește, un timp ne mută încă
Și-apoi în cutia neantului ne-aruncă…
 
Această poezie a lui Omar Khayyam”
― Adrian Petru Stepan, Poveste dintr-o sticlă de parfum

“Acea seară m-a învățat că în coincidențe stă viața și că ele, coincidențele, întâmplările astea ciudate, sunt unul dintre modurile în care Dumnezeu ne face ștrengărește cu ochiul.”
― Adrian Petru Stepan, Poveste dintr-o sticlă de parfum

“Pentru noi, da. Alții poate vor spune că nu e așa. Diferența este că, pe atunci, eram liberi să vorbim, să visăm, să ne contrazicem pe ceea ce e mai bine pentru noi. Toni citise la un moment dat, înainte de a ne trezi pe cap cu Antonescu – care a fost doar preludiul răului ce avea să vină –, cartea unui jurisconsult francez care susținea că nu suntem liberi în alegerile noastre. „Un om care își drămuiește banii de mâncare este liber să decidă când trebuie să ia hotărâri importante? Noi vorbim acum dacă ar trebui să ne trimitem odraslele să studieze la București sau la Paris, dar câți dintre oamenii din afara grădinii ăsteia minunate își permit să își facă iluzii că măcar unul dintre copiii lor va putea studia mai mult de patru clase? Mă îndoiesc că sunt liberi până și să viseze, asta dacă nu cumva lipsurile și frustrările le-au luat mințile…”
În seara când el vorbise astfel au urmat discuții aprige până spre miezul nopții. Unul dintre prietenii lui buni, care se aprindea mai repede, îl acuzase că e comunist și îi recomandase un bilet de tren numai dus înspre Moscova, ceea ce îl supărase[…]”


“Nostalgiile astea de bătrâni nu trebuie să îți strice ție visele. Tu ai destulă libertate de a învăța, de a iubi și a te bucura de fiecare zi. Va veni și clipa în care vei avea nevoie de mai multă, iar atunci va trebui să alegi între a lupta și a fugi acolo unde o vei găsi. Să te conformezi laș nu este o soluție și sunt sigură că îți vei da singur seama la momentul oportun. Sau, cine știe, vei fi destul de norocos și o vei găsi fără trudă tocmai atunci când vei avea nevoie și îți vei folosi inteligența căutând alte minunății ale lumii ăsteia. Fiindcă lumea asta e mai mare decât ne putem noi imagina de pe acest balcon, sunt locuri și oameni care ar face să pălească frumusețea acestui asfințit. Dar știi cât de mult te iubește buna și nu vreau să te plictisesc cu asemenea filosofii de la apusul vieții”
― Adrian Petru Stepan, Poveste dintr-o sticlă de parfum

“pe la crepuscul. Lumina se împuținase oarecum, dar nu prea mult, doar atât cât să îmbie la visare și să coloreze orașul în nuanțele poveștii. În asemenea seri îmi dau seama că, oricât de bine am mânui cuvintele, ele nu pot transmite sentimentele cu care imaginile ne vrăjesc mintea într-o clipă și ne transformă, oameni maturi sau doar adolescenți serioși, în niște biete ființe visătoare.
Câteodată mă mai apucă dorința de a schimba traseul cel mai scurt pentru a ajunge la destinație. Se mai întâmplă și acum, deși mai rar, și, bineînțeles, niciodată când pornesc Google Maps. Poate că mă satur să văd aceleași locuri, poate că e dorința inconștientă de a face o mică schimbare în viață, chiar insignifiantă, ori poate e chiar un gând șoptit de Creator pentru a ne ajuta să Îi urmăm calea pe care ne-o pregătise”

Excerpt From
Poveste dintr‑o sticlă de parfum”
― Adrian Petru Stepan, Poveste dintr-o sticlă de parfum

“Noi, toți, ne tragem puterea din cei în mijlocul cărora înflorim. Numai că, uneori, rămânem doar cu o mână de oameni de treabă în jurul nostru și nici noi, nici ei nu mai avem lumina care să ne facă gândurile și sentimentele să explodeze în culori, fiindcă suntem împresurați de nemernicie, egoism și brutalitate. Înflorim doar atunci când suntem liberi, când putem povesti și transforma planurile în realitate. Înflorim când ne bucurăm de dragoste, amintiri, muzică bună, cărți, o noapte de dans… Dar noi acum trăim în planurile pe care niște nebuni au avut puterea să ni le impună, fiindcă veneau pe tancuri și purtau arme după ce își uciseseră sufletul. Iar noi trăim în visul lor, iar cei mai mulți nici nu ne dăm seama că suntem într-un coșmar care ne distruge singura viață care ni s-a dat.”

Excerpt From
Poveste dintr‑o sticlă de parfum”
― Adrian Petru Stepan, Poveste dintr-o sticlă de parfum