Fuga spre cîmpul cu ciori Quotes

“A zice unui om „te iubesc” înseamnă a-i zice că vrei ca el să nu moară niciodată. Sigur că fiecare dintre noi dorește ca morții săi să se mîntuiască. În această dorință oamenii exagerează mult calitățile celor plecați, iar defectele aproape că nici nu le mai văd. Dar cine știe, poate că această vedere este cea adevărată? Poate că dragostea are dreptul să exagereze binele și să nesocotească răul? Poate că tocmai această dorință Îl face pe Dumnezeu să răspundă potrivit dragostei noastre și nu potrivit păcatelor? Dacă este așa, atunci și moartea își are rostul ei. Rostul morții este acela de a ne aduce aminte că nu am iubit îndeajuns.”
― Savatie Baștovoi, Fuga spre cîmpul cu ciori

“Sînt oameni care au plânsul în interior. Aceștia sînt cei mai frumoși oameni de pe pământ. Acest plîns lăuntric nu are în el nimic din tristețea și apăsarea oamenilor neîmpliniți sau loviți de vreo suferință. Acest plîns lăuntric este ca o lumină de dimineață care străbate prin ceață. Aceștia sînt oamenii pe care îi iubești fără să știi de ce și revii la ei pentru că amintirea lor nu te părăsește.”
― Savatie Baștovoi, Fuga spre cîmpul cu ciori

“Oamenii au atîtea fețe, încît nu îți poți da seama care e cea adevărată. Poate că cea care persistă cel mai mult? Ne supărăm, ne bucurăm, sîntem zgârciți, iar alteori darnici, uneori prea aspri, alteori ușuratici. Puțini sînt oamenii constanți, fie în rău, fie în bine.”
― Savatie Baștovoi, Fuga spre cîmpul cu ciori

“Apostolul Pavel a spus că nimeni nu știe ce este în sufletul omului decît numai Dumnezeu și omul însuși. Dar uneori se întâmplă că nici noi înșine nu mai știm ce e în sufletul nostru.”
― Savatie Baștovoi, Fuga spre cîmpul cu ciori

“Stelele mă impresionau cel mai mult și le priveam trîntit pe spate, pe iarbă sau în căpița cu fân. Adîncimea cerului și măreția lui erau mult mai vizibile noaptea. Trebuia să fie ceva dincolo de stele, dincolo de cer. Dar nimic din tot ce știam eu că există nu putea fi atît de puternic, atît de măreț și atît de veșnic pentru a putea ajunge dincolo de stele. Faptul că în nopțile de vară nu era nimeni care să mă privească din înaltul înstelat al cerului era cea mai apăsătoare dovadă a singurătății mele.”
― Savatie Baștovoi, Fuga spre cîmpul cu ciori