Sânge Satanic Quotes

“Dacă aş avea posibilitatea de a schimba lumea şi de a o salva, nu aş face-o. Aş da foc cu voluptate universului, aşa cum dai foc unei biserici de carton, pentru că de atâtea ori m-a sedus şi apoi m-a dezamăgit cu brutalitate.”
― Cristina Nemerovschi, Sânge Satanic

“Vreau să împietresc în clipa de acum. Singur, uitat şi fericit. Să reţin mirosul de acum, un miros greu de descris în cuvinte, dar care îmi străbate corpul provocându-mi mii de senzaţii, care îmi arde gâtul ca o palincă tare de ţară, îmi intră adânc în nas asemeni amfetaminei cu miros amărui acrişor, îmi umple mintea de sute de gânduri, care mai de care mai volatile, mai efemere. Toate se sparg în cioburi, toate dispar în miimi de secunde, îmi rămâne doar scheletul lor descărnat. Efemeritatea mi se pare, din nou, una dintre cele mai minunate chestii dăruite – de nimeni – trecătorilor de o clipă pe aici. Vreau să reţin senzaţia de cădere uşoară, libertatea de a nu-mi păsa câtuşi de puţin de viitor şi de oameni. Singur pe lume, şi înfiorător de fericit, ca un demon.”
― Cristina Nemerovschi, Sânge Satanic

“Eşti doar o altă fiinţă, altă fiinţă, atât de diferită, alta decât mine. Ai gândurile tale, ai amintirile tale, ai atâtea lucruri pe care nu le înţeleg şi-mi sunt inutile. Porţi cu tine anii în care eu nu am existat, în care am fost mai mult decât mort, în care nu ai avut nici măcar presimţirea că mă vei întâlni. Cum aş putea trăi împăcat cu anii ăştia în care eu nu am existat?”
― Cristina Nemerovschi, Sânge Satanic

“Moartea vine din noi, nu din afară, e umbra noastră, e alter ego-ul pe care îl purtăm în cârcă și cu care ne conversăm atunci când ne simțim singuri.”
― Cristina Nemerovschi, Sânge Satanic

“Nu mi s-a părut niciodată ciudat, nefiresc, că mă pot îndrăgosti și de persoane de același sex. Am știut dintotdeauna că sunt o ființă complexă.”
― Cristina Nemerovschi, Sânge Satanic

“Maybe one day we’ll get married and we’ll have a small house just for us, we’ll write crazy books and we’ll be famous.”
― Cristina Nemerovschi, Sânge Satanic

“N-am vomitat. A trebuit să îmi port frica care mă sugruma, care mă făcea să îmi doresc să fi sfârșit deja cu toate astea, din benzinărie în benzinărie, încercând zadarnic să înghit măcar o gură de apă, trăgând aer în piept cu forță, inutil, căci oricum îmi rămânea în gât, ca și cum acolo aș fi avut un balon care sugea tot aerul și se umfla tot mai mult. Suportând cuvinte binevoitoare care mă făceau să sufăr și mai tare. Am purtat-o până acasă, în vizuina mea jegoasă și uitată de lume, unde mă pot ghemui în fiecare seară în poziție de fetus și pot plânge și pot urla și pot înțelege tot.

Diavol bătrân, plângând după un paradis din care a fost izgonit cu mult înainte de a se naște. Care a fost paradisul meu și de ce, tată, mi l-ai luat? Primește-mă înapoi, voi renunța la orgoliu, la tot, voi fi sclav și fericit. Nu mai pot rătăci prin toate lumile astea străine, nu mai pot lupta. Vreau să mă întorc acasă.”
― Cristina Nemerovschi, Sânge Satanic

“S-a întors și mirosul ăsta pe care îl urăsc atât de mult, mirosul fricii, al panicii fără de scăpare. Mi-am dorit dintotdeauna să fug, știu, e o prostie, dar asta e prima senzație care te încearcă, știi că nu ai cum să scapi de fantomele minții tale dar primul impuls e să fugi din locul unde te afli când te lovește. Am coborât din mașină dar ea era încă acolo, pentru totdeauna acolo. Nu voi fi vindecat niciodată. Uneori, doarme, dar de plecat nu va pleca niciodată.”
― Cristina Nemerovschi, Sânge Satanic

“Uneori mă gândesc că iubirea asta imensă şi inutilă pe care o simt pentru propria-mi fiinţă încurcă totul, face ca fiecare zi să fie atât de greu de dus cu bine la un final dacă nu fericit cel puţin nu tragic, că strică tot ce se mai poate strica. Îmi place să visez la cât de liber aş fi fost fără ea.”
― Cristina Nemerovschi, Sânge Satanic

“Dacă, așa cum spunea amicul meu obsedat să afle dacă există dumnezeu, îți păstrezi sufletul după moarte, trebuie să ți-l însemni undeva foarte la vedere, ca nu cumva să îl încurci cu altul. Pentru că ar trebui să fie o mică graniță, o mică ruptură, în care să vă despărțiți pentru scurt timp, ca și cum l-ai depune în tăviță când treci prin detectorul de metale, după care reintri în posesia lui. Să știi să nu îl iei pe al altuia. Cine știe cum arată sufletele dezbrăcate de trupuri, poate că seamănă între ele, poate că nu se pot exprima, nu pot vorbi.

Așa, marcat cu suferință, nu ai nicio șansă să-l încurci. Să pleci acasă, în celula ta din fundul iadului, cu sufletul altuia.”
― Cristina Nemerovschi, Sânge Satanic

“Nu, nu vomit. Cât de ușurător ar fi să poți să dai afară așa, dintr-o singură mișcare, tot ceea ce îți face rău, tot jegul ăsta, toată împuțiciunea, să o scoți din tine odată pentru totdeauna. Să o lași undeva, într-un tufiș, dintr-un sat al cărui nume nici măcar nu l-ai reținut. Să te urci pe urmă în mașină și să pleci renăscut, o ființă cu totul nouă, purificată, până la următoarea întâlnire cu alte angoase, alte obsesii, pe care la rândul lor le vei vomita pe o altă autostradă, în alt sat necunoscut plin de ființe feline, care nu au griji, care trăiesc purtate de vânt și de instincte, ființe cu care mi-am dorit dintotdeauna să semăn.”
― Cristina Nemerovschi, Sânge Satanic

“Când va veni sfârșitul lumii – care nici măcar nu trebuie să însemne sfârșitul lumii în sensul în care voi înțelegeți asta, oricum viermii nu își pot imagina extincția individuală, pentru a putea lua încă o gură de aer și de hrană coclită ei trebuie să își imagineze că toată specia de viermi va dispărea în aceeași clipă, nu, sfârșitul lumii pentru mine înseamnă sfârșitul meu, căci eu sunt lumea mea – voi urla de bucurie, mă voi îmbăta și voi juca un străvechi joc popular rusesc, voi păși pe creștetul lumii și o voi scuipa între ochi. Îi voi spune că am învins. Și că, în sfârșit, plec. Nu îi mai sunt sclav, am aruncat lesa cât de departe am văzut cu ochii. Și am să-i mai trag încă o flegmă între ochi, de rămas bun.

Voi dispărea singur. Lumea va scrie despre mine cântece, va compune poezii. Nu va mai avea nicio importanță.”
― Cristina Nemerovschi, Sânge Satanic

“Şi noi suntem iubirea. Şi adevărul. Noi suntem universul. Vom trece peste un timp în particulele de aer, vom muri şi vom învia în flori, ne vom topi în picături de ploaie torenţială. Vreau să îi spun toate astea, şi nu ar fi decât o minusculă firimitură din înţelegerea mea din acest moment. Îi privesc însă ochii roşii, umezi şi îmi dau seama că nu ar avea rost.
Ea ştie.”
― Cristina Nemerovschi, Sânge Satanic

“Când ai pentru ce să trăieşti, pierzi din vedere tocmai trăitul.”
― Cristina Nemerovschi, Sânge Satanic

“Uneori, câte o musculiţă nimerea în calea şuvoiului de apă, uneori reuşea să fugă şi îşi lua zborul, un zbor puțin derutat, amețit, greu și cleios, alteori se îneca. Îmi părea rău de cele care se înecau, dar nu aveam cum să le ajut, eram de partea cealaltă a geamului. De multe ori aveam să mai fiu de partea cealaltă a geamului, izolat, inutil, prins în capcană de un monstru urât care se bucură că nu pot fi decât un banal spectator. Mă uitam la oamenii care mergeau grăbiţi, impasibili, cu multe sacoşe, unii cu copii de mână de-abia luaţi de la şcoală, inevitabil precipitaţi, cu aerul că ştiu foarte bine încotro se îndreaptă, oameni cu responsabilităţi, griji şi vieţi cu un sens solid, bine stabilit. M-a fulgerat, pentru prima dată sub forma asta atât de explicită, venit de nicăieri, poate din picături de ploaie, muște și macazul ce trebuia schimbat la câteva stații, gândul că eu într-o zi nu voi mai fi absolut deloc. Că nu voi mai putea privi ca acum ce se întâmplă în jurul meu, că nu voi mai gândi, voi fi nimic, va fi ca într-un somn definitiv, dar atât de diferit de un somn obişnuit, pentru că nu voi visa nimic, nu voi mai avea amintiri. Şi nu mă voi mai trezi. EU nu am să mai exist, şi nici nu am să mă transform în altceva, nici nu voi pleca într-un loc mai frumos sau mai urât, ci am să dispar pentru totdeauna fără să las în urmă niciun semn, nicio bucată din mine. Nu-mi voi mai putea privi ghetele, corpul, mâinile, unghiile. Se va termina totul, complet, definitiv şi, faţă de oroarea de a şti acest fapt, nu mai conta amănuntul că asta se va întâmpla mâine, peste trei săptămâni sau peste 65 de ani. Într-o zi, ea, asta, va fi realitatea, asta va fi tot, totul. Voi fi nimic, în locul meu va fi un gol și va rămâne așa pentru totdeauna.”
― Cristina Nemerovschi, Sânge Satanic

“Mă gândesc că ar trebui să fie cumva altfel, că nimeni nu poate muri conştient de sine, dacă ar fi conştient, ar încerca să facă ceva, să fugă, poate... Mă gândesc că nu mori niciodată aşa din senin, că ştii cumva înainte. Ceva se schimbă, ceva se schimbă aşa cum n-a mai făcut-o niciodată până atunci.”
― Cristina Nemerovschi, Sânge Satanic

“Şi dacă voi uita din nou – şi fireşte că aşa se va întâmpla – voi şti cel puţin că acolo, într-un grăunte de timp, cândva, în acel irepetabil şi fermecat moment, am ştiut, am înţeles. Şi am fost totul.”
― Cristina Nemerovschi, Sânge Satanic

“Mergi cu mine până la capăt diavolița mea, lumina mea.

Am ajuns în gara mangalia și e deja toamnă.”
― Cristina Nemerovschi, Sânge Satanic

“Nu-i înțeleg pe cei care aleg să fie toată viața sclavi. Niște deținuți măcar supraviețuiesc cu speranța grațierii sau evadării. Dar ei, nu numai că nu au o astfel de speranță, dar nici măcar nu și-ar dori să o aibă. Se îngrozesc la gândul că cineva ar putea să îi elibereze. Se milogesc de gardian să mai pună un lacăt celulei lor. Să le pecetluiască sclavia.

De ce să nu trăiești măcar o lună, o săptămână sau măcar o zi ca un om liber? Și pe urmă să te sinucizi, dacă altă scăpare nu e… Cum poți să alegi o viață întreagă, toate zilele de acum încolo, de sclav?”
― Cristina Nemerovschi, Sânge Satanic

“Parcă am merge cu trenul ăsta de săptămâni întregi. Ne definește atât de bine, noi patru împreună versus restul lumii, separați de tot, închiși aici, noi împreună.”
― Cristina Nemerovschi, Sânge Satanic

“Îmi e dor de șerpi, de vară și plajă și de zilele în care puteam să nu o iubesc și să o uit.”
― Cristina Nemerovschi, Sânge Satanic

“Nu mai pot simţi milă pentru voi. Poate că nici n-am de ce. Existenţa voastră nu e nimic în ea însăşi, ne serveşte nouă pentru a scrie cărţi, pentru a compune muzică şi a face filme în care să râdem de voi. În care să ne delimităm cu silă de voi, să vă aruncăm de pe noi cu un bobârnac scurt, așa cum arunci un muc aterizat din greșeală pe cămașă. Pe care să le savuraţi, fără a înţelege că voi sunteţi eroii principali, să râdeţi fără a înţelege că râdeți de voi, din spirit de turmă.”
― Cristina Nemerovschi, Sânge Satanic

“Au fost clipe în care m-am simțit ca acum, poate singurele care au meritat vreodată. Au fost multe. Și într-un timp trăiam numai pentru ele, în restul vieții doar le așteptam. Când știi că ești înăuntru, că înțelegi, că simți totul, știi că nu vrei să te trezești, pentru că trezitul ar fi ca o palmă, ca un scuipat, ca o bătaie de joc pentru tine care ai simțit toate astea, care ai fost acolo unde ar alege să stea probabil dumnezeu dacă ar exista. Oricum, în momentele alea nu te gândeai la trezire, pentru că nu îți puteai imagina că ar mai putea fi ceva după asta, că ai mai avea cum să supraviețuiești după ce ai înțeles atâta, după ce ți-ai răspuns într-o singură clipire la toate întrebările la care așteptai răspuns, pe care le-ai gândit vreodată, și nu te deranja câtuși de puțin că asta e, aici se termină, aici e capătul liniei.”
― Cristina Nemerovschi, Sânge Satanic

“Cad. Fireşte, cad, întotdeauna cad. Cad într-un gol imens, negru, ca un con cu vârful în jos, dar niciodată nu ating vârful conului. Ca şi cum coşmarul nu ar fi strivirea finală, ci însăşi căderea nesfârşită. În vise, întreaga mea viaţă ar putea fi doar o cădere, fără un sens, doar cădere şi atât.”
― Cristina Nemerovschi, Sânge Satanic

“Când l-am întâlnit astfel prima oară pe diavol, am tresărit. Avea chipul meu.

Bine te-am găsit, tată. Te-am visat, fiule. În nopţi de iarnă te-am visat, şi aveai chipul meu.”
― Cristina Nemerovschi, Sânge Satanic

“Aseară m-a vizitat un berbec cu două rânduri de coarne. Era imens, atingea cu coarnele tavanul, stătea în două copite. Nu behăia, era cuminte, şi totuşi nu ştiu de ce silueta lui părea ameninţătoare. Aveam laptopul deschis, lumina era stinsă căci mă culcasem de câteva ore, iar pâlpâitul arunca umbre prin cameră, berbecul apărea şi dispărea. La un moment dat mi-am dat seama că ţine o ţigară, neaprinsă, în colţul gurii. Prima chestie la care m-am gândit a fost că vrea să-mi ceară un foc. Mă pregăteam chiar să bâjbâi după brichetă, pe urmă mi-am dat seama că, dacă ar fi vrut, şi-ar fi aprins şi singur ţigara. Cred că semăna un pic cu iepurele lui donnie darko. Stătea acolo şi mă privea în timp ce încercam să adorm. Părea singuratic, şi îmi era un pic milă de el. Mă enerva doar că nu zice nimic, nu face nimic, doar se uită aşa la mine. Don’t just stand there, for fuck’s sake, man, i-am zis în gând.”
― Cristina Nemerovschi, Sânge Satanic

“După voi, nu va rămâne nimic. Vor veni alţii în locul vostru, care vor accepta cu cea mai mare bucurie jugul lăsat liber. Şi-l vor trece cu mândrie în jurul gâtului, vor ţine spatele drept ştiind că au intrat în rândul lumii. Se vor lăuda la părinţi că au găsit un jug liber. Părinţii vor muri împăcaţi.

Şi ei vor trece la fel de neînsemnaţi. Şi tot aşa, până la sfârşitul timpului, până când satan se va plictisi şi va opri spectacolul ăsta grotesc. I se va face şi lui greaţă într-un final de atâta mediocritate, de fiinţe atât de imbecile şi va spune: tăiaţi! Şi veţi dispărea din scenă, la fel de discret precum aţi intrat. El… ei bine, el găseşte întotdeauna cu ce altceva să se amuze.”
― Cristina Nemerovschi, Sânge Satanic

“Alegeţi statutul de călători corecţi. Vă mulţumim.” Nu aţi trece niciodată prin viaţa voastră fără bilet. Deşi nu sunteţi siguri că există, măcar, controlori. Nu v-au ieșit în cale, până acum, niciodată.”
― Cristina Nemerovschi, Sânge Satanic

“Sunt şarpele cu pene albastre din visul tău idiot şi fluturele negru tatuat din visele mele perverse şi deprimante.”
― Cristina Nemerovschi, Sânge Satanic

“Poate că R. e doar o creație minunat de perversă a nebuniei mele, la fel ca berbecul cu două rânduri de coarne care în ultimul timp mă vizitează tot mai des. El nu găsește niciodată bricheta, ea nu găsește un mod de a mă iubi așa cum sunt, de a mă înțelege și de a depăși teama asta ridicolă de ceva ce nu știe prea bine ce e.”
― Cristina Nemerovschi, Sânge Satanic