Poeme Quotes

“Tristeţi

Îmi port ca pe-un copil bolnav tristeţea, 
prin parcu-n care frunzele, asemeni clopotelor plâng;
şi-aud cum creşte neliniştea începutului de toamnă departe,
şi cum aleargă păsările ploii, pe acoperişuri negre şi se frâng.

E-aceeaşi amintire şi-aceeaşi deznădejde veche.
Aş vrea cu braţele tale de astă-vară sa mă cuprinzi;
păşesc pe urmele trecutului nostru, cum aş merge după un om cunoscut, 
şi totuşi, nu-ţi mai găsesc gestul, în lacul cu mohorâte oglinzi.

E pretutindeni, un aer apăsător, ca de spital, 
şi pomii în despletiri, îşi spun mâhniri ştiute.
Amintirea ta îmi închide drumul ca un mal, 
şi-mi simt gândurile, în pietrişul umed, căzute.

Aşa : vino să-mi ridici sufletul, ca pe-o coajă de copac, 
şi să-mi citeşti durerile închise – cuiburi de păsări triste,
acolo. Mâinile tale sa-mi fie deznădejdii, mătăsoase batiste, 
şi ochii tăi, pentru copilul tristeţelor mele, odihnitor hamac, 

Vântul răscoleşte cerul ca pe-o carte deschisă.
Aud fâsâitul foilor pe care-s scrise atâtea poveşti dureroase.
... De departe vine prevestirea unui sfârşit apăsător, 
şi eu îmi port tristeţea ca pe-un copil, prin săli de spital reci si întunecoase. ”
― Ilarie Voronca, Poeme