Inventing the Enemy Quotes

Rate this book
Clear rating
Inventing the Enemy: Essays Inventing the Enemy: Essays by Umberto Eco
1,727 ratings, 3.82 average rating, 154 reviews
Inventing the Enemy Quotes Showing 1-16 of 16
“For the male who dominates and writes, or by writing dominates, the woman has always been portrayed with hostility from the earliest times. Let us not be deceived by angelic descriptions of women. On the contrary, precisely because great literature is dominated by sweet, gentle creatures, the world of satire—which is that of the popular imagination—continually demonizes the woman, from antiquity, through the Middle Ages, and up to modern times.”
Umberto Eco, Inventing the Enemy
“And he continues: “Thus it is increasingly necessary you recognize that other congregations of material bodies exist elsewhere in the universe, like this of our world, which the ether encircles in eager embrace”
Umberto Eco, Inventing the Enemy: Essays
“Tener un enemigo es importante no solo para definir nuestra identidad, sino también para procurarnos un obstáculo con respecto al cual medir nuestro sistema de valores y mostrar, al encararlo, nuestro valor. Por lo tanto, cuando el enemigo no existe, es preciso construirlo.”
Umberto Eco, Construir al enemigo. Un ensayo
“a fact that is too relevant can be challenged, whereas an accusation that is not an accusation cannot be challenged.”
Umberto Eco, Inventing the Enemy: Essays
“making enemies is a continual and relentless occupation.”
Umberto Eco, Inventing the Enemy: Essays
“Ca să faci gălăgie nu e necesar să inventezi știri. E de-ajuns să răspândești o știre adevărată, dar irelevantă, care însă creează o umbră de bănuială prin simplul fapt că este dată. Este adevărat și irelevant că magistratul are ciorapi turcoaz, dar faptul de a o spune cu aerul că faci aluzie la ceva mai puțin ușor de mărturisit lasă totdeauna o urmă, o impresie. Aceasta și pentru că nimic nu-i mai greu de dezmințit decât o știre nerelevantă, dar adevărată.”
Umberto Eco, Construir o inimigo e outros escritos ocasionais
“Pe de o parte, ne putem recunoaște pe noi înșine numai în prezența Altuia, și pe acest fapt se sprijină regulile de conviețuire și înțelegere. Dar mai degrabă îl găsim insuportabil pe acest Altul, pentru că într-o măsură oarecare nu este noi. Așa că, reducându-l la un dușman, ne construim infernul nostru pe pământ.”
Umberto Eco, Construir o inimigo e outros escritos ocasionais
“Se pare că de dușman nu ne putem lipsi. Figura dușmanului u poate fi abolită de procesele de civilizare. Nevoia de dușman îi este înnăscută și omului blând și iubitor de pace. Pur și simplu, în aceste cazuri se deplasează imaginea dușmanului de la un obiect uman la o forță naturală sau socială care într-un fel ne amenință și care trebuie învinsă, fie ea exploatarea capitalistă, poluarea mediului, foametea din lumea a treia. Dar chiar dacă acestea sunt cazuri „virtuoase”, după cum ne amintește Brecht, ura împotriva nedreptății ne schimonosește și chipul.
Etica este, prin urmare, neputincioasă în fața nevoii ancestrale de a avea dușmani? Aș spune că instanța etică sare în ajutor nu atunci când ne prefacem că nu există dușmani, ci atunci când căutăm să-i înțelegem, să ne punem în locul lor. (...)
A căuta să-l înțelegi pe celălalt înseamnă să-i distrugi clișeul, fără să-i negi sau să-i anulezi alteritatea.”
Umberto Eco, Construir o inimigo e outros escritos ocasionais
“Totuși, încă de la început, sunt configurați ca dușmani nu atât cei care ne amenință direct (cum ar fi cazul barbarilor), ci aceia pe care cineva are interes să-i reprezinte ca fiind amenințători, chiar dacă nu ne amenință direct, astfel încât nu caracterul lor amenințător să le scoată în relief alteritatea, ci alteritatea lor să devină semn de amenințare.”
Umberto Eco, Construir o inimigo e outros escritos ocasionais
“A avea un dușman e important nu numai pentru a ne defini identitatea, ci și pentru a ne procura un obstacol în raport cu care să ne evaluăm sistemul de valori și să ne arătăm, înfruntându-l, propria valoare. De aceea, atunci când dușmanul nu există, el trebuie construit.”
Umberto Eco, Construir o inimigo e outros escritos ocasionais
“Intentar entender al otro significa destruir los clichés que lo rodean, sin negar ni borrar su alteridad. Pero”
Umberto Eco, Construir al enemigo. Un ensayo
“Al parecer no podemos pasarnos sin el enemigo. La figura del enemigo no puede ser abolida por los procesos de civilización.”
Umberto Eco, Construir al enemigo. Un ensayo
“Algunas mujeres depravadas, votadas a Satanás y desviadas por sus ilusiones y seducciones, creen y afirman cabalgar de noche ciertas bestias, en compañía de una muchedumbre de mujeres, siguiendo a Diana. […] Los sacerdotes deben predicar constantemente al pueblo de Dios que eso es absolutamente falso, y que tales fantasías no las despierta el espíritu divino en las mentes de los fieles sino el espíritu malvado. Satanás, en efecto, se transforma en ángel de la luz y toma posesión de la mente de esas mujercillas y las domina a causa de su escasa fe e incredulidad.   Por”
Umberto Eco, Construir al enemigo. Un ensayo
“Tendrá dos ojos de fuego, orejas como las de un asno, nariz y boca como un león, porque enviará a los hombres los actos de locura del más delictuoso de los fuegos y las voces más vergonzosas de la contradicción, haciendo que renieguen de Dios, expandiendo en sus sentidos el hedor más horrible, destruyendo las instituciones de la Iglesia con la más feroz de las codicias; se reirá con maldad con un rictus enorme enseñando horribles dientes de hierro.6”
Umberto Eco, Construir al enemigo. Un ensayo
“Ahora bien, desde el principio se construyen como enemigos no tanto a los que son diferentes y que nos amenazan directamente (como sería el caso de los bárbaros), sino a aquellos que alguien tiene interés en representar como amenazadores aunque no nos amenacen directamente, de modo que lo que ponga de relieve su diversidad no sea su carácter de amenaza, sino que sea su diversidad misma la que se convierta en señal de amenaza. Véase”
Umberto Eco, Construir al enemigo. Un ensayo
“Ahora bien, aun siendo estos casos virtuosos, como nos recuerda Brecht, también el odio hacia la injusticia desencaja el rostro.”
Umberto Eco, Construir al enemigo. Un ensayo