Jurnal filozofic Quotes

“Singurătatea absolută? O concep cîteodată aşa: în tren, pe un culoar ticsit, stînd pe geamantan. Eşti atunci departe nu numai de orice om, mai ales de cei care te împiedică să te mişti; dar eşti departe şi de orice punct fix în spaţiu. Eşti undeva, între o staţie şi alta, rupt de ceva, în drum spre altceva, scos din timp, scos din rost, purtat de tren, purtînd după tine un alt tren, cu oameni, situaţii, mărfuri, idei, una peste alta, în vagoane pe care le laşi în staţii, le pierzi între staţii, le uiţi în spaţii, golind lumea, gonind peste lume, singur, mai singur, nicăieri de singur.

îmi plac curbele căilor ferate. Sînt îndeajuns de plecate pentru ca un tren în viteză să nu cadă în afară, dar şi îndeajuns de puţin plecate pentru ca un tren fără viteză să nu cadă înăuntru. Coexistenţa contrariilor.”
― Constantin Noica, Jurnal filozofic

“Urmăresc cu interes, cînd se opresc două trenuri în staţie, cu ce aviditate se uită oamenii unii la alţii. E prea puţin să spui că vor să întîlnească o cunoştinţă. Nu, e un
sentiment metafizic: vor să vadă pe
celălalt.
Fiecare se vede pe sine în celălalt. Şi rîde.”
― Constantin Noica, Jurnal filozofic

“Facem confesiuni pe care nimeni nu ni le cere. Te trezeşti mărturisind lucururi atât de crude, încât celălalt face semne, aprobă, doar ai să închei tu; dar tu, necruţător, continui. Vrei să spui totul. Exact ca în scenele mari ale lui Dostoievski.”
― Constantin Noica, Jurnal filozofic

“Ce stupid: stai în cancelarie zece minute, îţi compui o mască, intri în sala de curs, ţii prelegerea şi te întorci. Aşa se prăpădesc adevărurile: cînd nu se mai rostesc la întîmplare. Ce fac profesorii aceştia? Vehiculează idei. Huxley descria odată civilizaţia prin vaporul acela cu cartofi, care se încarcă într-o parte a globului spre a fi descărcat într-alta. Aşa e şi cultura: iei de aci şi descarci dincolo. E foarte folositor, fireşte. Dar e ce este civilizaţie în cultură. Singura şcoală valabilă, singura şcoală creatoare de cultură e aceea în care profesorul însuşi trece examene.”
― Constantin Noica, Jurnal filozofic

“Suflet slav fără dimensiunea infinităţii, adică fără esenţialul sufletului slav, aceasta părem câteodată să avem. Facem de pildă confesiuni pe care nimeni nu ni le cere. Te trezeşti mărturisind lucruri atât de crude, încât celălalt face semne, aprobă, doar ai să închei; dar tu, necruţător, continui. Vrei să spui «totul». Exact ca în scenele mari ale lui Dostoievski.”
― Constantin Noica, Jurnal filozofic

“Libertatea de a fi absurd stă la originea filozofiei. Şi poate că măsura, înţelepciunea, „mioriticul" — în sens nefilozofic — ne-au împiedicat pe noi, românii, să avem o filozofie mare. Oamenii aceştia de pe la noi sunt înţelepţi în materie de gîndire — unde trebuie ceva sminteală — şi sunt smintiţi în viaţă. Cuminţenia lor, pe care o mai numesc şi românească, asta e. Resemnare, seninătate, împăcare, în filozofie. Şi dincolo? Haos.”
― Constantin Noica, Jurnal filozofic

“Filozofia nu e posibilă decît în oraş, printre oameni, pe pieţele acelea de care nu se dezlipea Socrate. Singură întîlnirea cu celălalt ţi-o dă. Puneţi etaje peste etaje, suprimaţi grădinile (sau lăsaţi cel mult aceste convenţionale grădini publice) — şi undeva, lîngă o scară de serviciu, se va naşte un filozof.”
― Constantin Noica, Jurnal filozofic

“Rolul cel mai frumos pe care îl poţi juca în viaţa anumitor oameni este de a desfiinţa pe un altul care a jucat un rol.Nu exişti,fireşte;eşti uitat.Dar târăşti în căderea ta pe un altul.”
― Constantin Noica, Jurnal filozofic

“Inţeleg concret — ceea ce nu e evident pentru psihologi şi filozofi — că gândirea precede cuvântul. Copilul de un an vede un domn şi zice: «tata». Noi, oamenii mari, îl corectăm: «nu e tata». Dar el nici nu voia să spună că e tata; ci că este ca tata: domn sau înalt, sau cu ochelari. Şi ne întoarce spatele, pentru că suntem oameni neserioşi, care au descoperit cuvântul ca să nu se mai înţeleagă între ei.”
― Constantin Noica, Jurnal filozofic

“Eşti undeva,într-o staţie şi alta,
rupt de ceva,
în drum spre altceva,
scos din timp,
scos din rost,
purtat de tren,
purtând după tine un alt tren,
cu oameni,situaţii,mărfuri,idei,
una peste alta,
în vagoane pe care le laşi în staţii,
le pierzi între staţii,
golind lumea,
gonind peste lume,
singur,
mai singur,
nicăieri de singur.”
― Constantin Noica, Jurnal filozofic

“Mi-a dispărut o pagină din acest jurnal.Ce spusesem acolo? Era poate ceva adînc,ceva hotărîtor. Mă cuprinde deodată neliniştea să mă ştiu străin de mine, de ce am mai bun în mine, şi înţeleg vorba ciudată a lui Augustin: e în noi ceva mai adînc decît noi înşine.”
― Constantin Noica, Jurnal filozofic

“Am găsit încă un om de care mă pot despărţi.Căci un om plin,bogat,valabil,e unul căruia printr-un cuvânt îi poţi spune nespus de mult.Vă strângeţi mâna,vă uitaţi unul în ochii altuia şi s-a întâmplat ceva.E un pact între voi:"acum ne putem despărţi".Căci orice v-ar despărţi de acum înainte,sunteţi doi oameni care s-au întâlnit.
Asta e esenţialul:să te întâlneşti cu celălalt.Finalul- care trebuie să însemne întodeauna o reluare atuturor temelor-devine acum posibil.Oamenii aceştia,lângă care stai ceasuri întregi şi care stau ceasuri întregi lângă tine,spre a nu obţine nimic nici unii de la alţii,sunt aşa de anoşti încât nici măcar nu te poţi despărţi de ei.
Număr ceasurile bune după numărul despărţirilor posibile.”
― Constantin Noica, Jurnal filozofic

“De ce are ecouri de mediocritate uneori?Poate pentru că a comunicat prea mult cu oamenii mediocri.I s-au pus întrebări mediocre şi a trebuit să le răspundă.
Calitatea se păstrează numai prin întrebări de calitate,sau măcar de sinceritate.Ceea ce macină spiritul sunt întrebările grosolane.Nimeni nu rezistă:cade în profesorat.”
― Constantin Noica, Jurnal filozofic

“E curios cum sub regimurile de libertate oamenii cad sub o tiranie: cea a locului comun. Şi mă întreb daca nu e mai tristă decît oricare alta.”
― Constantin Noica, Jurnal filozofic

“Câţi filozofi fără demonul filozofiei.Îi recunoşti după ceva precis:filozofează pentru alţii,nu pentru ei.Scriu ca să predea,nu ca să se lămurească.”
― Constantin Noica, Jurnal filozofic

“Ce înseamnă: pur? A toate cuprinzător. Absolut pur ar fi, dacă vreţi, cuprinzător al tuturor impurităţilor. Sporind numărul lor, ele se virtualizează pur şi simplu. De ce o preocupare e mai pură decît alta, o bucurie (cărturărească, de pildă) mai dezinteresată şi pură decît alta? Pentru că închide în ea mai multe promisiuni. Dar analiza redescoperă lesne impurităţile, care nu se anulează decît pentru că se îndesesc. In bucuria de a descoperi ceva adînc, un adevăr revelator, e şi promisiunea aprobării viitoare, şi a succesului, şi — cît se poate de concret — a fericirii lumeşti de mîine. E promisiunea puterii. Pe care poţi să n-o exerciţi, s-o laşi "în putere", virtuală; dar care, singură cu bogăţia ei, e materia bucuriei tale pure. E paradisul în concretul lui, unde te bucuri să regăseşti toate fericirile. Paradisul înţeles de aici. Aş spune că paradisul pe care-1 scontează bunul creştin, dacă e viu, e cel în care se vor putea mînca toate fructele, începînd cu cele oprite. Dar s-ar putea, numai.”
― Constantin Noica, Jurnal filozofic

“Un om tînăr va veni la Şcoală să se lamenteze că nu ştie încă destul. Dar nu simte el toată bucuria de a nu fi citit încă pe Goethe? Ignoranţă, cîtă viaţă e în tine!”
― Constantin Noica, Jurnal filozofic

“Şi fiul şi fratele sînt nefericiţi. Aşa poate începe un tratat de etică.”
― Constantin Noica, Jurnal filozofic

“E adevărat,o fată e totul la 18 ani.Ştie şi înţelege totul.Lupta ei va fi de aici înainte să nu se piardă.Şi aşa cum cum se va crispa să nu-şi piardă tinereţea,tot aşa se va strădui,prin cultură,experienţă sau memorie,să ştie tot atât cât ştia,dintr-odată, atunci.Recunosc,e într-un sens mai interesantă.Dar numai într-un sens.Căci ea n-are viitor,iar dacă iubeşti viitorul,tânărul e mai interesant.”
― Constantin Noica, Jurnal filozofic