Dinastia Brătianu Quotes

“BISMARCK: Ce e cu actiunile Cãilor ferate românesti? MINISTRU: Au fost plãtite pînã la ultima marcã. BISMARCK: si care e problema? MINISTRU: Problema este, Alteta Voastrã, ca sã folosesc cuvintele Altetei Voastre, problema este cã nici un proprietar german nu a putut proba detinerea pachetului majoritar. MINISTRU: Alteta Voastrã… Am fost lucrati. BISMARCK: Domnule ministru, dumneata esti idiot? Cum adicã am fost lucrati? MINISTRU: Voi fi direct. ... Românii rãscumpãrau actiunile, aducîndu-Ie din nou la valoare, iar cele detinute de Germania începeau sã creascã. BISMARCK: si n-au crescut? MINISTRU: Ba da, numai cã…Alteta Voastrã, românii au cumpãrat toate actiunile, dar din Germania. BISMARCK (uitindu-se cîndla secretar, cîndla ministru): Ce? SECRETAR: Ne-au înselat, domnule cancelar. Au cumpãrat actiunile cãzute din Germania pe un pret de nimic, apoi au rãscumpãrat actiunile din România. Cînd actiunile au sãrit, românii au recuperat toti banii. Sunt proprietari ai cãilor ferate...BISMARCK (printre lacrimi): Genial! Sunt geniali! Dã-mi… dã-mi… (îi cere secretarului sã-i dea pana care a cãzut pe jos; fãrã sã se opreascã din ris:) Meritã sã primeascã independenta! Bismarck semneazã actul de recunoastere a independentei României.”
― Alex Mihai Stoenescu, Dinastia Brătianu

“CAROL: Vei pierde acest popor, Brãtianu. îl vei aduce din nou în sclavie si, dupã bunul obicei al vostru, poporul te va scuipa. Nu vei putea nici mãcar sã fi martor la înmormîntarea lui, cum n-am fost nici eu la cãpãtîiul Anei Davila. BRÃTIANU: A fost o mare româncã. CAROL: Uneori te bãnuiesc cã mi-ai scos-o înadins în cale. BRÃTIANU: Trebuia sã te obisnuiesti, Mãria Ta. Suntem latini. CAROL: si de ce nu bãgati o româncã în patul Sultanului? BRÃTIANU: O are!”
― Alex Mihai Stoenescu, Dinastia Brătianu

“CAROL: Pentru ce ai încercat sã mã dobori? BRÃTIANU: Pentru cã te-ai pus în calea mea. CAROL: si dacã acest drum este gresit? Cine îti dã tie credinta cã aceasta este calea cea bunã? BRÃTIANU: Pentru cã eu fac drumul. CAROL: Atunci înseamnã cã este o boalã a copilãriei sã tot rãstomi guvernele. Dumneata, domnule Brãtianu, construiesti un drum serpuit într-o cîmpie fãrã obstacole. Eu nu ti-am stat niciodatã în cale. Ce vrei, de fapt, si nu vreau eu? Sã fii domnitor pe acest Tron? BRÃTIANU: Puteam sã-1 ocup de mult, cînd pe el stãtea un prieten de-al meu, mai tîrziu, cînd nu-1 ocupa nimeni, ieri, cînd populatia Tîrgovistei s-a rãsculat si a cerut eliberarea mea. între mine si poporul meu este ceva ce Mãria Ta nu poti avea niciodatã. CAROL: Dragoste? BRÃTIANU: Sînge.”
― Alex Mihai Stoenescu, Dinastia Brătianu

“CUZA: Au vrut recunoasterea Unirii. Le-am adus-o. M-am cãrat la Constantinopol si am obtinut-o eu în locul lor. Au vrut libertate. O au. Trag de ea în toate pãrtile ca hienele. Au vrut independentã. M-am înteles cu Napoleon sã punem trupele pe Dunãre si s-o declarãm. Secretarul meu s-a dus fuga la gazete si a dat totul în vileag, într-o zi voi scoate scrisoarea de la Napoleon din scrin sã o arãt poporului. Sã vadã si el ce a scris împãratul Frantei despre noi: „O natiune cu astfel de trãdãtori nu meritã independenta”.”
― Alex Mihai Stoenescu, Dinastia Brătianu

“deputatii Adunãrii Moldovei: Kogãlniceanu, Panu, Negri, D. Rallet, Costache Rosetti, Pisoschi, Mavrogheni, LascãrRosetti, Lascâr Catargiu. Se asazã la masã încã certîndu-se, vorbind în acelasi timp. Kogãlniceanu sustine candidatura lui Negri. Ceilalti protesteazã. Pentru unii dintre ei, subiectul scandalului este lovitura lui Grigore Sturdza. S-au descoperit armele la mosia sa. Ofiterii polonezi umblã grupati prin oras. Spaima de un atac dominã adunarea. Kogãlniceanu cedeazã nervos si vrea sã plece. Este întors de la usã. La un moment dat, în hãrmãlaia asta se aude strigãtul lui Pisoschi: „Stati asa!” Scoate arma si trage un foc în tavan. Se opresc, în linistea care s-a lãsat, dupã un moment de asteptare încordatã, Pisoschi rosteste numele unui nou candidat la domnie: „Alexandru loan Cuza!” Stupefactie. Kogãlniceanu: „Da!” Panu: „Ca militar, poate apãra si Adunarea de Sturdza”. „Da, da, Cuza!”
― Alex Mihai Stoenescu, Dinastia Brătianu

“Ati fãcut prea multã agitatie în 1848. Nu existã Cancelarie care sã nu se teamã de tulburãri în Principate dacã rebelii - nici o ofensã personalã - revin în tarã. Dumneavoastrã, domnule Brãtianu, vreti sã luati libertatea cu asalt. Sã o cucerifi, sã o siluiti si apoi sã o dati poporului”
― Alex Mihai Stoenescu, Dinastia Brătianu

“Ce i-ar face pe români sã lupte, ca popor, pentru unitate, pentru independentã chiar? Ura fatã de Rusia, domnilor. Acolo se întîmplã ceva în interiorul religiei ortodoxe pe care Occidentul încã nu I-a simtit. Românii resping panslavismul cu înversunare si cautã latinitatea. Ortodoxia lor e greacã, nu slavã. si cel mai aprig dusman pentru Bisericã este un imperiu care sã le înghitã slujba. Aici, românii se vor bale cumplit.”
― Alex Mihai Stoenescu, Dinastia Brătianu

“…romanii…Periculosi, îngrozitor de periculosi. Veti fi conducãtorul unui neam îndãrãtnic. Nimeni n-a fost în stare sã-i întoarcã de la obiceiul lor. De asta au rãmas latini, aici, ca o insulã, si trãiesc izolati ca o insulã, într-adevãr, ei ar putea fi Britania estului — încãpãtînatã, conservatoare, rea. Puneti un picior german acolo. Sã afle de noi, sã vadã ce înseamnã organizarea si disciplina germanã. Nu vã asteptati la supunere. Vor rîde de Alteta Voastrã la început. Vor face o glumã proastã pe seama Voastrã, dati-le cãi ferate. Vor lansa un zvon rãutãcios, construiti o armatã pentru ei. Vã vor da un picior în spate, dati-le independenta. Asta o sã-i sperie un timp… în sfîrsit, succesul poate e riscant, dar cu independenta obtinutã vor avea de lucru cîteva decenii.”
― Alex Mihai Stoenescu, Dinastia Brătianu