Candidaţii la fericire Quotes

“Eu rămân la părerea că momentul cel mai important al vieții este momentul în care-ți dai seama cine ești.”
― Ileana Vulpescu, Candidaţii la fericire

“Nu e greu să fugi, e greu să rămâi.”
― Ileana Vulpescu, Candidaţii la fericire

“Numai copii știu să moară, monseniore. Fiindcă nu au apucat sa invețe ce e frica și lașitatea.”
― Ileana Vulpescu, Candidaţii la fericire

“Lipsea p treaptă la scară, de ani de zile, dar el mergea perfect. N-a observat lipsa treptei decât la început. Peste câteva luni, când treapta ar fi fost pusă la loc, i s-ar fi părut la fel de nelalocul ei, ca și-un mort care s-ar apuca să-nvie după 2-3 luni și s=ar întoarce printre ai lui acasă, tocmai când bieții oameni gustă dulcea convalecență a uitării și când își fac socotelile cu un tacâm mai puțin. Și mergea de ani pe scara cu-o treaptă lipsă, lipsa devenind măsură și element al variației in monotonie. Scara cu toate treptele ar fi devenit o scară banală. I-ar fi trebuit iar o perioadă de acomodare, arf i avut anxietăți, ceva s-ar fi tulburat în echilibrul vieții lui. Într-o zi, cineva a mai scos o treaptă, de pe undeva, din scară. Din curiozitate: ”Așa, ca să vedem ce face” și el s-a-mpiedicat, a căzut și-a murit. Curiosul a zis: ”Cine s-ar fi gândit?!Ceasul rău!”. Toată lumea zicea: ”De, ceasul rău”. Nimănui nu i-a trecut prin minte că două trepte erau prea mult.”
― Ileana Vulpescu, Candidaţii la fericire

“Îmi scăzuse brusc curiozitatea de-a ști ce simte în pragul morții un om pe care cel puțin lumea ăl consideră un "reușit".”
― Ileana Vulpescu, Candidaţii la fericire

“I se părea ca totul era făcut pe lume ca să fie trăit de cineva. Asta fusese porția care-i revenise ei, potrivit cine-știe-cărei legi a hazardului.”
― Ileana Vulpescu, Candidaţii la fericire