Memorii Quotes

“La urma urmelor, o certitudine începe printr'o speranță.”
― Valeriu Anania, Memorii

“Atunci, într'o clipă de străfulgerare, m'am luminat: Când vrei să zădărnicești binele, inventează mai-binele și pune-i-l înainte. E o tactică sigură, prin care împiedici binele fără să te compromiți.”
― Valeriu Anania, Memorii

“(...) un scriitor real și bun nu-i spune niciodată cititorului tot ceea ce-i poate spune, ci doar atât cât poate fi spus. În orice operă literară e ceva ascuns sub text — cât și deasupra lui—, așa încât cititorul e în permanență invitat sa detecteze "subtextul" — acesta constituind valoarea reală și profundă a oricărei literaturi — și, prin aceasta, să devină personal implicat în "re-crearea" cărții.”
― Valeriu Anania, Memorii

“De vreme ce moartea nu-i este exterioară omului, ci interioară (omul se naște și crește cu "ea"), singura atitudine față de "ea" este să o iubești, să-ți faci din ea mireasă. Acest fel de iubire îl împiedică pe om nu numai să cadă în ne-ființă, dar îl capacitează să aducă moartea în existență și, mai mult, s'o facă fecundă.”
― Valeriu Anania, Memorii

“(...) am deschis cu el o discuție despre incapacitatea omului modern de a face o selecție în ceea ce vine din afară și se îndreaptă spre asimilare. Pericolul real nu este acest continuu bombardament de impresii și senzații, ci incapacitatea de a distinge între ceea ce ne ține "informați" și ceea ce se cere a fi "asimilat", încorporat în propriul nostru ego.”
― Valeriu Anania, Memorii

“În unele situații, tragicul e mai bine exprimat prin râsuri nebune decât prin lacrimi sincere.”
― Valeriu Anania, Memorii

“Uneori, prin contaminare, și eu mă surprind a fi un astfel de copil; e atât de simplu ca un bărbat să devină ridicol! Dar, oricum, trebuie să ne păstrăm simțul umorului.”
― Valeriu Anania, Memorii

“Etrog însă nu crede în inspirație, ci doar în muncă. A începe o operă înseamnă a găsi o idee și, mergând pe urmele ei, a da peste încă una... Și așa mai departe.”
― Valeriu Anania, Memorii

“(...) pentru a-mi mărturisi descoperirea că lumea, cu toate urâțeniile și ororile ei, rămâne frumoasă atâta vreme cât într'însa dăinuie sfințenia și iubirea.”
― Valeriu Anania, Memorii

“Când m'am întors pe vapor și am dat cu ochii de azurul pur al cerului și de albastrul transparent al apei, de abia atunci am simțit năucitorul contrast dintre frumusețea lumii create de Dumnezeu și urâțenia cu care o spurcă o altă creatură a aceluiași Dumnezeu, omul.”
― Valeriu Anania, Memorii

“Problemele de conștiință nu se rezolvă altcum decât în rugăciune, în cercetarea cugetului și în părtășia sufletului celui bun.”
― Valeriu Anania, Memorii

“Iată, îmi ziceam, viața e aceeași, nimicnu s'a schimbat, oamenii par mai mult sau mai puțin fericiți și nimeni nu se sinchisește că aproape atinge cu umărul un semen în cătușe, purtat orbește dintr'o celulă în alta, cu douăzeci și cinci de ani de osândă în spinare. Nu se poate așa, Valeriu, dacă nu-ți vei face și menține o viață interioară, te vei distruge sufletește numai la gândul că toată lumea asta te ignoră, că nu ia act nici măcar de existența, necum de suferința ta.”
― Valeriu Anania, Memorii

“Din clipa în care am simțit că pot lucra, viața de pușcărie m'a interesat doar pe jumătate, poate nici atât; trăiam în universul meu interior, creșteam și mă împlineam cu fiecare vers; anchetatorii și gardienii mei mă credeau torturat de întrebări și incertitudini, în timp ce eu trăiam bucuriile inefabile ale creației.”
― Valeriu Anania, Memorii

“Tehnica anchetei era aceea de a-ți crea probleme sufletești, de a te ține veșnic încordat, agitat interior; mai precis, tehnica suspansului. Interogatoriul zilei era gradat în așa fel încât, în final, erai pus în fața unor perspective dezastruoase, de iminentă condamnare pentru complot, spionaj, trădare de patrie... La ultima întrebare nu trebuia să răspunzi imediat; urma să te gândești bine, "cu seriozitate, maturitate și simț de răspundere, cu conștiința clară a vinovăției", și să răspunzi doua zi. Aceasta ar fi însemnat, după opt-zece ore de interogatoriu și alte lungi ore de ședere în capul oaselor sau de învârtire prin celulă, o noapte de nesomn, de gânduri chinuitoare, de coșmaruri: măcinarea zilnică a sufletului, distrugerea lui, depersonalizarea. Am avut suficientă luciditate să realizez toată această tactică diabolică și mi-am zis în minte, după ce am reintrat în celulă: Nu te mai gândești la anchetă! Domnul — după însuși cuvântul Său — te va lumina ce vei răspunde mâine!”
― Valeriu Anania, Memorii

“Pleca-voi iar
Rătăcitor prin toamna sângerândă,
Cu duhul plin de jar,
Cu inima flămândă
De tot ce m-a hrănit odată...”
― Valeriu Anania, Memorii

“Există o bucurie a suferinței, și ea e suprema dovadă că suferința ta are un sens; sau, dacă nu-l are ori nu-i de-ajuns de limpede, i-l dai, ți-o faci accesibilă.”
― Valeriu Anania, Memorii

“Nimeni nu știa, nimeni nu trebuia să știe că eu pot să și plâng; eu eram și trebuia să rămân conducătorul încrezător în sine, inspirator de curaj și îndrumător pe căile cu desăvârșire drepte. Nu, eroii nu au dreptul să plângă, dar eu plângeam cu fața'n palme și nu mă știa nimeni.”
― Valeriu Anania, Memorii

“A venit vremea, părinte, ca lucrurile mici să ne dea bucurii mari.”
― Valeriu Anania, Memorii

“Trebuia să plec fără întârziere, numai că nu știam unde, nu aveam nici o țintă; răscrucea aceasta nehotărâtă, de câine rătăcit, am mai avut-o de câteva ori în viață și e foarte dureroasă.”
― Valeriu Anania, Memorii

“Mințim când spunem că ne întâlnim cu intimitatea lui Dumnezeu în infinitul bolților cerești; Dumnezeul nostru cel mai apropiat se află sub cel mai scund acoperiș din lume.”
― Valeriu Anania, Memorii

“Sărmane Raskolnikov, nici o crimă împotriva omului nu poate fi justificată omenește.”
― Valeriu Anania, Memorii

“Ea nu știa însă că viața te împovărează oricum și că totul este dacă povara ei, acceptată cu umilință sau purtată ca un blestem, îți proiectează în veșnicie un grumaz de zimbru sau o cocoașă de cămilă.”
― Valeriu Anania, Memorii

“În ziua aceea de 4 aprilie 1944 eram liber, de abia scăpat din lagăr, mergeam în autobuz spre mânăstirea Polovragi, și de abia atunci nu mă simțeam liber. Timp de șase luni fusesem slobod să vorbesc orice, de pe orice poziție, inclusiv cea antiguvernamentală, să-mi rostesc fără nici un fel de oprește orice fel de idee; eram un condamnat, nu avea nimeni ce să-mi mai facă. Acum mă uitam grijuliu în dreapta și în stânga, răspundeam precaut la întrebările vecinilor, printre care putea să fie un agent provocator al Siguranței Statului. De abia acum mă simțeam cu adevărat închis, supus cenzurii și autocenzurii. Orice regim de dictatură e o închisoare.”
― Valeriu Anania, Memorii

“Și totuși, ce s'ar face un scriitor dacă n'ar crede că ceea ce așterne el pe hârtie e bun și foarte bun? Dacă, de-a lungul unor ani atât de hărțuiți, am izbutit să-mi fac definitive câteva sute de pagini, e numai pentru că m'am luat în serios, crezând că e ceva de scrisul meu.”
― Valeriu Anania, Memorii