Frost Quotes

“The study of sickness is the most poetic of the sciences.”
― Thomas Bernhard, Frost

“...He was just scraps of words and dislocated phrases.”
― Thomas Bernhard, Frost

“Women were like rivers, their banks were unreachable, the night often rang with the cries of the drowned.”
― Thomas Bernhard, Frost

“Los riachuelos que nos refrescan, ¿no son producidos por las tormentas?”
― Thomas Bernhard, Frost

“Then he had kept himself to himself, "in the way you might stick by a tree, which might be rotten, but at least it's a tree," and heart and understanding had been dismissed, pushed into the background.”
― Thomas Bernhard, Frost

“One might go to the bakery, perhaps," he said. "But did you know the baker has tuberculosis? All the people here run around in a highly infectious state. The baker's daughter has tuberculosis too, it seems to have something to do with the runoff from the cellulose factory, with the steam that the locomotives have spewed out for decades, with the bad diet that people eat. Almost all of them have cankered lung lobes, pneumothorax and pneumoperitoneum are endemic. They have tuberculosis of the lungs, the head, the arms and legs. All of them have tubercular abscesses somewhere on their bodies. The valley is notorious for tuberculosis. You will find every form of it here: skin tuberculosis, brain tuberculosis, intestinal tuberculosis. Many cases of meningitis, which is deadly within hours. The workmen have tuberculosis from the dirt they dig around in, the farmers have it from their dogs and the infected milk. The majority of the people have galloping consumption. Moreover," he said, "the effect of the new drugs, of streptomycin for example, is nil. Did you know the knacker has tuberculosis? That the landlady has tuberculosis? That the landlady has tuberculosis? That her daughters have been to sanatoria on three occasions? Tuberculosis is by no means on the way out. People claim it is curable. but that's what the pharmaceutical industry says. In fact, tuberculosis is as incurable as it always was. Even people who have been inoculated against it come down with it. Often those who have it the worst are the ones who look so healthy that you wouldn't suspect they were ill at all. Their rosy faces are utterly at variance with their ravaged lungs. You keep running into people who've had to endure a cautery or, at the very least, a transverse lesion. Most of them have had their lives ruined by failed reconstructive surgery." We didn't go to the bakery. Straight home instead.”
― Thomas Bernhard, Frost

“Oft lese ich ganze Seiten und weiß gar nicht, was ich gelesen habe. Ich fange dann noch einmal von vorn an und entdecke, daß das schön ist, was ich gelesen habe. Es handelt von Menschen, die unglücklich sind.”
― Thomas Bernhard, Frost

“The fear of school is the worst fear there is. Most people are ruined by it. If not in childhood, then later on. It’s still possible to die from fear of school at sixty.”
― Thomas Bernhard, Frost

“El arte, ese gran niño nacido muerto.”
― Thomas Bernhard, Frost

“Der Mensch geht immer nur so weit, wie er glaubt, dass die Welt geht.”
― Thomas Bernhard, Frost

“Life is the purest, clearest, darkest, most crystalline form of hopelessness … There is only one way to go, through the snow and ice into despair; past the adultery of reason.”
― Thomas Bernhard, Frost

“I’m waiting for the end now, you know! Just as you’re waiting for your end. Just as everyone’s waiting for their end. Only they don’t realize they’re waiting and waiting for what I’ve always been waiting for, namely the end!”
― Thomas Bernhard, Frost

“Während des Nachtmahls hatte der Maler plötzlich gesagt: »Hören Sie. Hören Sie.« In dem entsetzlichen Wurstesserund Biertrinkerlärm sagte er: »Hören Sie, die Hunde.« Ich hörte sie nicht. Er ließ aber “nicht locker, und ohne daß es die anderen, der Ingenieur, der Wasenmeister, die Wirtin, die an unserem Tisch saßen, merkten, auch der Gendarm war dabei, sagte der Maler: »Hören Sie, die Hunde! Hören Sie nur: das Hundegekläff.« Und er stand auf und ging hinaus und in sein Zimmer. Als ich ihm folgte, in das Vorhaus hinaus, wo ich stehenblieb, hörte ich durch die offene, halb eingefrorene Gasthaustür das langgezogene Heulen der Hunde. Und das Gebell. Das unendlich langgezogene Heulen, in das das Gebell hineinbiß. Vor mir hörte ich das Bellen und Heulen und hinter mir das Lachen und Erbrechen und Kartenschlagen. Vor mir die Hunde, hinter mir die Gäste. Ich werde heute nicht einschlafen können.”
― Thomas Bernhard, Frost

“Pe de o parte,n-aș vrea să fiu singur,pe de alta toți îmi sunt antipatici.Fiindcă totul îmi este potrivnic.Aversiunea și imposibilitatea de a comunica pătrund dinafară în ei și în mine,în străfundul meu.Nici un fel de relații.Nu.Să stai împreună cu ei?Nu.Cândva era posibil.Acum,m-am îndepărtat de tot.Bineînțeles,din când în când mai fac câte o încercare.Ca să nu mă prăbușesc.Sau fiindcă vreau să mă prăbușesc.Dar sunt profund incapabil,cu desăvârșire incapabil.Tot ce este excepțional în mulți oameni n-are decât valoarea unei poante.Dar eu sunt un nimeni.”
― Thomas Bernhard, Frost

“Las cualidades de la juventud y las cualidades de la vejez son las mismas cualidades, pero el efecto que producen es muy distinto. Mire, la realidad es que las cualidades de la juventud no se le toman a mal a la juventud, pero las cualidades de la vejez se le toman a mal a la vejez. Un joven puede mentir sin que se rompa por ello la crisma, pero un aciano que miente se rompe la crisma. A un joven no lo condenan para la eternidad, pero a un viejo se le condena para la eternidad. Un joven que bizquea puede hacer un efecto divertido; una persona vieja bizca produce un efecto repelente. En el caso de un joven, se dice que aún hay esperanza de que un día no bizquee. En el caso de las personas viejas que bizquean no existe ninguna esperanza de que un día no bizqueen. No. No hay posibilidad. Un joven con un pie torcido suscita nuestra compasión, no nuestro asco; un viejo con un pie torcido, sin embargo, solo suscita nuestro asco. Un joven que tiene las orejas de soplillo nos hace reír, un viejo con orejas de soplillo nos sume en el desconcierto y pensamos: qué feo es este hombre que, durante toda su vida, ha tenido esas feas orejas de soplillo. Un joven en una silla de ruedas produce en nosotros emoción. Un viejo en una silla de ruedas nos precipita en la desesperanza. Un joven sin dientes puede parecernos más o menos interesante. Un viejo sin dientes, sin embargo, nos da náuseas, nos hace vomitar. La juventud le lleva siempre ventaja a la vejez, y puede hacer y dejar de hacer lo que quiera. Su estupidez no nos repele, su desvergüenza nos resulta soportable. La vejez, sin embargo, no puede permitirse la estupidez sin que le den en la cabeza y la desvergüenza de la vejez es al fin y al cabo, como sabemos, lo más abominable que existe. De un joven se dice: ¡sí, ya se le pasará! De un viejo, sin embargo, se dice: ¡ese no cambia! Realmente, sin embargo, las cualidades de la juventud y las cualidades de la vejez son las mismas cualidades.”
― Thomas Bernhard, Frost

“¿No se le ha ocurrido que los hombres viven en cementerios? ¿Que las grandes ciudades son grandes cementerios? ¿Las pequeñas ciudades cementerios más pequeños? ¿Los pueblos cementerios más pequeños todavía? ¿Que una cama es un ataúd? ¿Que los vestidos son mortajas? ¿Todo ensayos para la muerte? La existencia entera un eterno ensayar para la capilla ardiente y el entierro.”
― Thomas Bernhard, Frost

“Das Fürchterliche muss sein Gelächter haben!”
― Thomas Bernhard, Frost

“The feminine is treacherous by its very nature. It undermines and hollows out. It’s poison for the masculine brain, for the brain as a whole, for the masculine.”
― Thomas Bernhard, Frost

“Ce limbă este aceea pe care o vorbește pictorul Strauch? Ce să fac cu crâmpeiele lui de idei? Ce mi se părea mai înainte destrămat, incoerent, are ”într-adevăr legături extraordinare”; totul e o teribilă transfuzie de cuvinte în lume, în oameni, ”o procedură brutală împotriva debilității mintale”, ca să vorbesc ca el, ”un fundal ritmic neîntrerupt, demn de regenerare”. Cum să notezi asta? Ce fel de însemnări să iei? Până unde poate fi schematicul schematic? Aceste accese năvălesc asupra mea ca niște stânci care se prăvălesc. Brusc, ceea ce spune se surpă din nou dinainte strigătului exploziv de ridicol pe care el ”îl aplică lumii și sieși”. Limba lui Strauch e o limbă pentru mușchii inimii, ”contrazicând pulsațiile creierului”, nelegiuită. Este o autoumilire ritmică sub propria lemnărie a ”auzului ce troznește”. Ideile lui, tertipuri în acord esențial cu lătratul câinilor, asupra căruia mi-a atras atenția de la început, cu care m-a pulverizat în aer. Oare și asta e limbă? Da, e dublul sens al limbajului, iadul și raiul limbii, răzvrătirea fluviilor, ”adulmecarea cuvintelor fumegânde ale tuturor creierelor care disperă fără limite și fără rușine”. Uneori recită un poem, îl sfâșie numaidecât în bucăți, îl asamblează într-o ”operă de forță”, ”încartiruire a universului ideilor pentru cultivarea semințiilor lipsite de cuvânt”., zice el. ”Lumea e o lume de recruți, trebuie să îi strângi la un loc, să îi înveți să tragă, dar și să se oprească din împușcat.” Cuvintele țâșneau din el ca dintr-o mlaștină. Iar în țâșnirea aceasta, se sfâșia pe sine până la sânge.”
― Thomas Bernhard, Frost

“Era atât de singur,încât deseori îi venea să se așeze pe treptele de piatră dintr-o curte străină,crezând că o să moară de rău.Rătăcea zile în șir,acosta oameni care îl luau drept nebun,prost crescut și scârbos.Nici la țară nu-i mergea altfel:adesea,zile întregi nu vedea nici pajiștile,nici câmpurile,din cauza lacrimilor din ochi.Îl trimiteau ici și colo,plătind pentru el.Căuta prieteni și nu găsea nici unul.I se întâmpla să creadă că găsise pe cineva,dar era doar o iluzie,de care scăpa înspăimântat.Se afunda și mai mult în încurcătură,în dorința de a o sfârși și în nedumerire.”
― Thomas Bernhard, Frost

“Azi mi-a mărturisit că și-a ars toate tablourile.Trebuie să mă despart de tot ceea ce îmi amintea că nu ănsemn nimic,că nu contez.În fiecare zi,tablourile îl lezau ca niște răni deschise,stupefiindu-l.Mi-am făcut un scurt examen.Într-o zi mi-a devenit clar că nu-i nimic de capul meu.Dar,ca orice om,nu voiam s-o cred și am mai tărăgănat ani buni adevărul acesta îngrozitor.Apoi,într-o zi,în ajunul unei plecări,adevărul m-a izbit cu toată forța.”
― Thomas Bernhard, Frost

“Ia seama,nu trebuie să trăieși mai mult decât ești în stare.Viața e un proces juridic pe care îl pierzi,indiferent ce faci și cine ești.Asta e hotărât înainte să vină omul pe lume.Și celui dintâi oameni i s-a întâmplat ca și nouă.Revolta duce la o disperare și mai profundă.Și fără un pic de distracție.Furtunile au fost unica schimbare,iar fulgerele unica poezie.Fiindcă ești închis,închis într-o celulă individuală,te apleci tot mai mult asupra ta însuți.Întrebările pe care ți le pui te omoară încet,încet.Dar ești mort de la început,o știi și dumneata.”
― Thomas Bernhard, Frost

“Durerea mi-a vorbit astfel:"Tu nu ești om.Ești o făptură care nu se poate amesteca printre oameni.O viețuitoare cam tristă și ciudată,ești departe de a fi om”
― Thomas Bernhard, Frost

“Weng lies in a hollow, buried among blocks of ice for millions of years. The roadsides favor promiscuity.”
― Thomas Bernhard, Frost